Anulare act administrativ . Decizia 133/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.133/CA/2009 -
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtulINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI Scu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M,-,.65, jud. SMî mpotriva sentinței nr.476/CA din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este timbrat cu suma de 2,70 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr.- din 11.12.2008 plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.476/CA din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului, domiciliat în S M,-,. 65, jud. S M, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI S M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în S M,-, jud. S M, și-n consecință, a dispus anularea actelor administrative nr.34041/26.03.2008, respectiv nr.34034/21.03.2008, emise de pârâtă.
A fost obligată pârâta la emiterea unui nou act administrativ prin care se aprobă înmatricularea autovehiculului marca, cu nr.de identificare, fără plata taxei de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantului suma de 5,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat din Germania în cursul anului 2008 autoturismul marca fabricat în anul 1991.
Pentru a putea înmatricula în România acest autoturism a formulat o cerere pârâtei la data de 20.03.2008 (filele 6-9 de la dosar), cerere respinsă prin adresa nr.34034/21.03.2008, aducându-i-se la cunoștință că autoturismul nu poate fi înmatriculat fără plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal, decât în cazul în care se face dovada încadrării în excepțiile prevăzute la acest articol (fila 10 de la dosar).
Împotriva acestui act, reclamantul formulat o contestație prin care a învederat caracterul vădit nelegal al taxei speciale, stabilită cu ignorarea dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, cerere, care de asemenea a fost respinsă cu aceeași motivație prin scriptul nr.34041/26.03.2008 (fila nr.12 de la dosar).
Raportat la obiectul dedus judecății, instanța a reținut potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 că, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, refuz materializat, așa cum s-a menționat mai sus, prin actele menționate.
Analizând solicitările reclamantului, instanța a reținut că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2141și 2143din Codul fiscal și pct.31 ind.1-31 ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Ca atare, reglementările comunitare interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului CEE.
De la 1 ianuarie 2007, România este membru al Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniune, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității, dinainte de aderare.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituție și cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Instanța a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, prioritare celor din dreptul național și pe cale de consecință a reținut că în mod nejustificat a fost refuzată solicitarea reclamantului de a se proceda la înmatricularea autoturismului fără plata taxei speciale instituită prin dispozițiile Codului fiscal invocate, motiv pentru care, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantului a fost admisă, conform prezentului dispozitiv, văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Instituția Prefectului Județului S M, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea pe fond a cauzei și respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs consideră că hotărârea a ost pronunțată cu interpretarea greșită a prevederilor legale privind înmatricularea autovehiculelor în România.
Plata taxei de primă înmatriculare se efectuează în contul Trezoreriei Statului Român, făcându-se venit la bugetul de stat, în temeiul art.241/1, 214/2 Cod fiscal.
Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor S M, nu este titularul obligației de încasare a taxei de primă înmatriculare, efectuându-se doar o operațiune obligatorie și prealabilă înmatriculării și anume verificarea achitării taxei speciale de primă înmatriculare, consideră că, singura instituție abilitată a aproba înmatricularea permanentă sau temporară a unui autovehicul, fără plata taxei speciale este Ministerul Economiei și Finanțelor, prin organele sale abilitate.
Activitatea de verificare a achitării taxei speciale de primă înmatriculare, efectuată de către Serviciul Public Comunitar reprezintă doar îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în temeiul competențelor acordate prin Ordinul MAI nr.1501/2006 cu modificările și completările ulterioare, ordin care este obligatoriu pentru lucrătorii Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Consideră că nu se poate reține culpa instituției în ceea ce privește verificarea efectuării plății taxei speciale, operațiune premergătoare și obligatorie pentru înmatricularea permanentă sau temporară a unui autovehicul, deoarece în acest mod se îndeplinește o atribuție de serviciu, omisiunea ei sau încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, a funcționarului care săvârșește fapta.
Actul administrativ care stabilește procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor este Ordinul MAI nr.1501/2006, pentru modificarea procedurii este necesară modificarea ordinului ministrului, deci, acțiunea promovată de către reclamant este, în opinia sa, inadmisibilă.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului marca cu nr. de identificare 1111J 38 EO, fără plata taxei speciale, învederează că prevederile legale în vigoare stipulează clar excepțiile de la plata taxei speciale și anume cazurile prevăzute de art.214/1 alin.1 și art.214/1 alin.2 Cod fiscal, autoturismul a cărui înmatriculare s-a solicitat, fără plata taxei speciale de primă înmatriculare, neîncadrându-se în nici una dintre categoriile menționate în legislație.
De asemenea, nu se încadrează nici în categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale indicate în art.214/3 Cod fiscal.
Consideră că, Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S M nu poate fi obligată la înmatricularea fără plata taxei speciale de primă înmatriculare, fiind obligată astfel la încălcarea flagrantă a legii.
Instituția Prefectului nu este organul abilitat care să procedeze la armonizarea legislației românești cu cea comunitară, această activitate fiind atributul legiuitorului și al executivului.
De asemenea, învederează că, legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.214/1 și art.214/2 Cod fiscal, a emis OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și care în art.3 alin.2 și 9 conține prevederile privind scutirile de la plata taxei de poluare, prevederi între care nu se încadrează reclamantul.
Consideră că, pentru neaplicarea de către autoritatea publică a legislației europene și a legislației naționale, în aplicarea principiului subordonării ierarhice, recurentul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.
În drept a invocat prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.214/1, art.214/2,214/3 Cod fiscal, Ordinul MAI nr.1501/2006, OUG nr.50/2008.
Intimatul nu a formulat "Întâmpinare" în cauză și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că este nefundat, urmând a fi respins, iar sentința atacată va fi păstrată în întregime ca fiind legală și temeinică având în vedere următoarele:
În fapt se reține că, în cursul anului 2008, intimatul reclamant a achiziționat din Germania autoturismul, fabricat în anul 1991, iar cererea sa privind înmatricularea în România a acestui autovehicul a fost respinsă de către autoritatea publică, motivându-se că nu poate fi înmatriculat fără plata taxei speciale de primă înmatriculare prevăzută de art.214/1 Cod fiscal, decât în cazul în care se va face dovada încadrării în excepțiile prevăzute de acest articol.
Instanța de fond a reținut în mod corect, raportat șa obiectul dedus judecății, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Pentru anularea sau modificarea acestui act administrativ nu este prevăzută prin lege ordinară, o altă procedură astfel că, acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, indiferent de bugetul în care trebuie vărsată suma de bani datorată cu titlu de taxă specială.
Prin urmare apărarea pârâtului recurent formulată prin prisma inadmisibilității cererii de chemare în judecată reluată și în fața instanței de recurs este nefondată și critica sub acest aspect nu va fi reținută.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și sub aspectul celor reținute pe fondul cererii reclamantului intimat, criticile recurentului fiind nefondate.
Susținerile recurentului, în sensul că autoturismul a cărui înmatriculare fără plata taxei speciale de primă înmatriculare s-a solicitat nu se încadrează în nici una din categoriile de autoturism prevăzute de art.214/1 alin.1, 214/2 alin.2, 214/3 Cod fiscal, sunt irelevante, câtă vreme esența problemei deduse judecății este stabilirea faptului dacă taxa specială este contrară sau nu dreptului comunitar, reclamantul întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.90 alin.2 din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit art.90 din Tratatul Uniunii Europene" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența CJCE limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor pentru interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În speță, instanța de fond în mod corect a aplicat prevederile art.90 alin.1 din Tratat și constatând că dispozițiile art.214/1- 214/3 Cod fiscal, sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, a înlăturat aceste dispoziții care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a înmatricula autoturismul în litigiu, în România.
comunitare interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Comunității Europene.
De la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor comunității.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și în consonanță cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Astfel, instanța de fond corect a reținut că, taxa de primă înmatriculare este în disconcordanță cu prevederile Tratatului CE, cu principiile instituite de CJCE și prevederile Constituției României și că actele administrative emise de pârât sunt nelegale și a dispus anularea lor, obligând pârâtul la înmatricularea autovehiculului, proprietatea reclamantului, fără plata taxei speciale de înmatriculare, prevăzută de art.214/1 Cod fiscal.
OUG nr.50/21.04.2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocată de recurent, nu este incidentă în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamantul formulând cererea de înmatriculare la data de 20 martie 2008, când erau în vigoare textele din Codul fiscal, menționate mai sus.
În considerarea celor de mai sus, apreciind că motivele de recurs invocate nu atrag casarea ori modificarea sentinței atacate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, curtea de apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentulINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI Sîmpotriva sentinței nr.476/CA din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 17.03.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
19.03.2009 /2 ex.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
