Despăgubire. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 7.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.144
Ședința Publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr.748/6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei recurente și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată și arată că înțelege să lase la aprecierea instanței dacă prezenta cauză este sau nu de competența instanței de contencios administrativ.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 24.03.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Tas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: recunoașterea dreptului său constând in dreptul la despăgubire conform dispozițiilor art.3 al. l din HG 1415/2004 modificata si completata prin HG 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate in vederea lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor; constatarea refuzului paratei DADR T la recunoașterea dreptului de despăgubire prin sistarea plații si prin interpretarea eronata a dispozițiilor art.3 alin.l al HG 1415/2004 modificata si completata prin HG 1580/2005; obligarea paratei DADR T la respectarea dispozițiilor HG 1415/2004,modificata si completata, respectiv întocmirea documentației, avizarea acesteia si transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Generala Buget Finanțe din cadrul, sub sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea paratei DADR T la plata despăgubirilor prevăzute de HG 1415/2004 stabilita de comisia de evaluare potrivit fisei de evaluare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.06.2006, cu ocazia identificării cabalinelor anemopozitive de către o comisie de evaluare, un proprietatea sa cu număr de identificare -- precum și caii altor cetățeni din localitatea Pădureni au fost diagnosticați ca fiind pozitivi conform examenului serologic prin ID pentru diagnosticul de B -205, diagnosticul fiind de anemie infecțioasa ecvina. A fost înștiințat atât el cat si ceilalți proprietari de cabaline ca potrivit dispozițiilor HG 1415/2004 sunt obligați sa predea cabalinele in vederea sacrificării urmând sa fie despăgubiți tot potrivit acestor dispoziții pe baza documentațiilor care urmau sa fie întocmite de DSVSA T cat si DADR T in urma sacrificării acestor cabaline, spunându-i-se ca in cazul in care nu va preda animalele spre sacrificare, va fi sancționat contravențional cu suma de 3.000 lei. In aceiași zi comisia de evaluare a întocmit fisa de evaluare a cabalinei si a evaluat calul. Odată cu ridicarea cabalinei de către SC SRL din A in vederea dirijării spre abatorizare, aceasta firma i-a plătit 0,9 lei/kg animal, spunându-i ca diferența o va primi cu titlu de despăgubire.
DADR T i-a spus de fiecare data când s-a interesat ca nu poate beneficia de despăgubirile acordate in baza HG 1415/2004 întrucât nu sunt respectate prevederile acestui act normativ,in sensul ca prin înstrăinarea calului către acea firma intermediara,nu mai îndeplinește calitatea de proprietar al calului sacrificat.
Reclamantul a considerat ca dreptul la despăgubire potrivit HG 1415/2004 trebuie sa vina din partea statului si nu este condiționat de existenta unei tranzacții DSAVSA T si aceasta societate comerciala, biletul de adeverire a proprietății fiind un act doveditor de proprietate,nu in baza unui contract de vânzare - cumpărare întrucât prețul nu era cel real ci unul derizoriu, act necesar firmei in vederea transportării cabalinelor spre abatorizare,iar prin întocmirea unui astfel de act nu s-a pierdut dreptul la despăgubire conform HG 1415/2004. A mai arătat că proprietarii de cabaline diagnosticate anemo-pozitiv nu erau obligate sa-si transporte animalele in vederea abatorizarii,aceasta obligație trebuia sa revină statului care a hotărât eradicarea anemiei infecțioase. Aceasta societate a acționat benevol probabil in urma unei tranzacții intre DSVSA T si aceasta si nu in temeiul HG 1415/2004 care nu prevedea o astfel de convenție. Reclamantul a considerat ca greșit a interpretat DADR T sintagma proprietar conform HG 1415/2004 in accepțiunea acesteia proprietar este un așa zis cumpărător care a oferit un preț derizoriu in comparație cu valoarea cabalinei stabilita prin fisa de evaluare.
Reclamantul a mai arătat ca potrivit art.3 alin.l din HG 1415/2004 modificata si completata prin HG 1580/2005 beneficiază de despăgubiri potrivit legii persoane juridice si fizice,proprietare de animale in cazul in care animalele sunt deținute cu respectarea normelor legale in vigoare,cu referire la declararea si înregistrarea obligatorie in registrul agricol si după caz in sistemul național de identificare si înregistrare al animalelor,in cazul in care au suferit pagube la suspicionarea bolii si a aplicării acțiunilor de o importanta deosebita ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile. Prin adresa DSVSA T nr.4127/17.04.2006 s-a învederat către toate primăriile din județul T cu privire la obligativitatea luării tuturor masurilor de eradicare a anemiei infecțioase ecvine prin înștiințarea proprietarilor de animale bolnave cu privire la locul data la care se va face evaluarea animalelor precum si locul de îmbarcare al cabalinelor evaluate. Tot prin aceasta adresa se menționează ca se va acorda 0.9 lei /kg animal de către SC SRL A,ca transportul si costul analizelor de sânge gratuit in vederea abatorizării vor fi suportate de către societatea de mai sus,diferența de plata pana la prețul pieții va fi suportat de către DADR T din fondul bugetar de la.
Reclamantul a arătat că s-a supus masurilor dispuse de autoritățile sanitar veterinare si a predat animalul bolnav in vederea sacrificării la un abator autorizat unde a fost transportat de către firma menționata mai sus conform procesului verbal de recepție din data de 29.06.2006.
In drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile HG 1415/2004 actualizata si Legea 554/2004 actualizata.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că in com. jud. Taf ost depistata anemie infecțioasa ecvina si pentru lichidare angajații Direcției sanitar veterinare T au venit si au obligat proprietarii sa predea animalele bolnave primind o suma de bani de la firma care i-a transportat la abator,urmând sa primească diferența după sacrificarea cailor de la Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala T conform de evaluare a cailor întocmita de medicul veterinar,lucru care nu s-a mai întâmplat DADR T considerând ca firma care a achiziționat animalele bolnave prin actul încheiat cu reclamantul a devenit proprietara cailor pe care i-a transportat la abatorizare pentru a fi sacrificați,ca a avut loc o schimbare a proprietarilor animalelor,încălcându-se prevederile Ordinului nr.686/2003 nemaifiind respectate prevederile HG 1415/2004,caii fiind înstrăinați înaintea sacrificării.
A precizat că de la data predării animalelor bolnave legislația in domeniu s-a modificat,astfel ca potrivit art.26 lit.b din OG 42/2004 persoanele fizice sau juridice ale căror animale,diagnosticate pozitiv,au fost predate pentru sacrificare către unitățile de abatorizare,autorizate sanitar-veterinar,direct de către proprietarii acestora ori prin intermediari, persoane fizice sau juridice,in cadrul programelor naționale de eradicare a epizootiilor,de la data aprobării acestor programe,conform legislației in vigoare iar potrivit alin.7 plata despăgubirilor prevăzute la alin.6) se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor,in condiții care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Prin sentința civilă nr. 748/6.10.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA T, având ca obiect despăgubire, a obligat pârâta să întocmească și să avizeze documentația precum și să o înainteze - Direcția buget - finanțe în vederea plății către reclamant a despăgubirilor corespunzătoare pentru cabalina cu microcip -3A37, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei/zi de întârziere, a respins în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că este necontestat că un proprietatea reclamantului, identificat sub microcip nr. -3A37 a fost diagnosticat cu anemie infecțioasă ecvină, boală care impune sacrificarea animalului, că potrivit procesului verbal încheiat la data de 29.06.2006 de medicul veterinar de la abatorul din de, jud. B, animalul, alături de alte 68 de cabaline diagnosticate identic în diferite localități din jud. T, a fost ridicat și transportat la abator.
Potrivit adresei emise de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T și înregistrată de Primăria (localitatea de domiciliu a reclamantului) sub nr. 533/21.04.2006 o parte din valoarea animalelor (0,9 lei/kg) a fost plătit proprietarilor la data ridicării cailor de către, diferența până la prețul pieței urmând să fie făcută de către pârâta Direcția Agricolă și pentru Dezvoltare Rurală T din fondul bugetar format de MAAP.
Prima instanță a reținut că reclamantul nu a contestat că a primit suma de 0,9 lei/kg dar susține că nu a fost despăgubit pentru diferența până la prețul pieței. În esență, pârâta s-a apărat arătând că nu poate despăgubi pe reclamant deoarece prin predarea calului către a transferat dreptul de proprietate, astfel încât o condiției legală nu mai este îndeplinită.
În drept, potrivit art. 2 din HG 1415/2004, în cazul măsurilor ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, ce implică tăierea sau uciderea acestora, se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în afara celor cuvenite prin asigurări și a sumelor recuperate prin valorificarea produselor și subproduselor de la animalele tăiate, moarte sau ucise. Potrivit art. 3 al. 1 din același act normativ, beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele juridice și persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele sunt deținute cu respectarea normelor legale în vigoare cu referire la declararea și înregistrarea obligatorie în registrul agricol, care au suferit pagube în cazul aplicării acțiunilor de importanță deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1, anemia infecțioasă ecvină figurând la pct. 8 din anexă.
Prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului este parțial întemeiată, apreciind că acțiunea cuprinde două capete de cerere, primul referindu-se la obligarea pârâtei de a întocmi și aviza documentația precum și de aoî nainta către - Direcția buget - finanțe în vederea plății către reclamant a despăgubirilor corespunzătoare pentru animal, iar cel de-al doilea privind plata efectivă a despăgubirilor.
Tribunalul Timișa observat că scopul legii este acela de a despăgubi pe proprietarii animalelor diagnosticate cu una din bolile arătate în anexa 1 din HG 1415/2004 pentru pierderea suferită prin sacrificarea animalului, fiind vorba de proprietarii animalelor în momentul descoperirii bolii și nu de eventuali proprietari ulteriori care au achiziționat în cunoștință de cauză animalele bolnave, aceștia din urmă neavând de ce să fie despăgubiți deoarece au plătit prețul corespunzător animalului bolnav.
Predarea calului către nu a fost făcută de reclamant decât în scopul de a se supune măsurilor administrative luate de autorități în scopul limitării efectelor bolii și de aceea el trebuie să fie cel despăgubit.
În temeiul art. 18 al. 1, 5 și 6 din Legea 554/2004, tribunalul a obligat pârâta să întocmească și să avizeze documentația precum și să o înainteze - Direcția buget - finanțe în vederea plății către reclamant a despăgubirilor corespunzătoare pentru cabalina cu microcip -3A37, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei/zi de întârziere.
Cererea privind plata efectivă a despăgubirilor a fost respinsă ca prematur formulată deoarece pârâta nu a refuzat plata decât numai în măsura în care a considerat că nu e cazul să întocmească documentația aferentă acesteia, astfel că prima instanță a considerat că este prematur să hotărască asupra refuzului plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât nu a ținut cont de starea de fapt dedusă judecății.
Astfel pe raza comunei a fost depistată anemie infecțioasă cabalină pentru lichidarea căreia proprietarii animalelor respective au fost obligați să le predea contra unor sume de bani către firma care a transportat animalele la abator.
Recurenta apreciază că de vreme ce firma care a transportat animalele a procedat la achiziționarea acestora, s-a procedat la înstrăinarea acestor animale înaintea sacrificării fiind astfel încălcate prevederile Ordinului nr. 686/2003 și nr.HG 1415/2004 astfel încât proprietarii nu au mai beneficiat de despăgubirea respectivă.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că legislația în domeniu a suferit modificări iar în prezent potrivit art. 26 din nr.OG 42/2004 plata despăgubirilor respective se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța alimentelor în condiții care se stabilesc prin hotărâre a guvernului și ca atare în prezent dosarele administrative și plata se realizează prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T instituție la care a fost returnat dosarul administrative al reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 204 punctul 9.pr. civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041.pr.civ. Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Starea de fapt prezentată de reclamant potrivit căreia pârâta recurentă a refuzat acordarea despăgubirilor ce i se cuvin conform art. 3 aliniatul 1 din nr.HG 1415/2004 pentru cabalina proprietatea reclamantului diagnosticată cu anemie infecțioasă cabalină nu a fost contestată de către recurentă aceasta susținând însă că reclamantul a pierdut dreptul la acordarea despăgubirilor respective câtă vreme a procedat la predarea animalului către și ca atare a procedat la transferul dreptului de proprietate nemaiavând dreptul la despăgubiri.
O asemenea susținere a recurentei nu poate însușită de instanța de recurs întrucât recurenta nu a contestat faptul că predarea animalului către C, A nu s-a realizat din propria inițiativă a reclamantului ci această obligația le-a fost impusă tuturor proprietarilor ale căror animale au fost depistate ca suferind de boala respectivă; predarea animalului s-a realizat către societatea respectivă pentru efectuarea transportului la abatorul specializat în vederea sacrificării iar faptul că societatea respectivă a achitat reclamantului un preț pe kilogram nu conduce la schimbarea proprietarului, aspect confirmat și prin aceea că reclamantul figurează în continuare proprietar conform procesului verbal încheiat la 29.06.2006 cui ocazia recepționării animalelor bolnave.
Așa cum în mod corect s-a reținut prima instanța, predarea calului către nu a fost făcută de reclamant decât în scopul de a se supune măsurilor administrative luate de autorități pentru limitarea efectelor bolii și de aceea el trebuie să fie despăgubit cu suma corespunzătoare din care va fi scăzută suma achitată de societatea de transport. Aceasta este de altfel și practica Curții de APEL TIMIȘOARA care prin decizia civilă nr. 1250/20.11.2008 a respins recursul prezentei pârâte într-o cauză similară reținând că și după transferul animalelor pentru a fi transportate la abator reclamantul a rămas proprietarul de drept al animalelor predate pentru sacrificare, aspect confirmat de același raport de recepție întocmit la 29.06.2006.
Referitor la modificările legislative invocate de recurentă și care ar fi, în opinia acesteia, de natură a conduce la respingerea acțiunii față de aceasta, Curtea reține că deși nr.OG 42/2004 a fost modificată prin nr.OUG 27/2009 și în prezent plata despăgubirilor în cauză se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, acest aspect nu este de natură a conduce la respingerea prezentei acțiunii față de pârâta
Curtea reține astfel că nr.HG 1415/2004 a fost abrogată de nr.HG 1214/7.10.2009 care la art. 6 aliniatul 1 - 3 prevede că despăgubirile se acordă din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 27/2009 pentru modificarea.OG nr. 42/2004.
La art. 6 aliniatul 5 din același act normative se prevede că dosarele pentru acordarea despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise, sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, dosare ce au fost depuse la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sau la unitățile subordonate acestuia anterior datei de 24.03.2009 și nesoluționate vor fi soluționate de aceste instituții în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data depunerii acestora.
În speță, aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile întrucât din actul existent la fila 18 dosar fond, rezultă că reclamantul a înregistrat cererea de despăgubiri anterior datei de 24.03.2009 câtă vreme plângerea prealabilă formulată împotriva refuzului soluționării cererii sale a fost înregistrată sub nr. 770/23.03.2009 și în consecință pârâta T ca unitate subordonată Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale are obligația soluționării dosarului reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 teza a -II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr.748/6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2010.
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului și casarea cu trimitere spre competentă soluționare la Judecătoria Făget.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Opinie separată:
Soluția care se impunea în cauză era de admitere a recursului pârâtei, casarea sentinței și trimiterea dosarului spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Făget, pentru că:
Așa cum rezultă din acțiune, în esență, aceasta vizează obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului reclamantului de a fi despăgubit în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor nr.HG1415/2004 modificat, cu dobânzi legale, și drept urmare obligarea pârâtei la. T la întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea către direcția buget finanțe din cadrul în vederea efectuării plății despăgubirilor cuvenite către reclamant.
Deci, obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face și respectiv de plată a unei sume bănești, în condițiile nr.HG1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Potrivit art.2 din HG nr.1415/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, Guvernul României a reglementat plata unor despăgubiri pentru proprietarii de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, prevăzându-se la art.3 alin.3 din acest act normativ, că acordarea despăgubirilor se realizează în baza unei documentații întocmite de direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța animalelor, avizată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, prevăzându-se la art.4 din HG nr.1415/2004 că plata acestor despăgubiri se face din fondurile prevăzute în că suma pierderii suferite de proprietar prin tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală, se stabilește de o comisie de evaluare, constituită din: specialistul unității pentru ameliorare și reproducție în zootehnie () din cadrul direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului B, medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului B, specialistul de la centrul local de consultanță agricolă, agentul agricol, primarul localității sau reprezentantul acestuia.
Prin Anexa nr.2 la HG nr.1415/2004, au fost reglementate normele metodologice de aplicare ale acesteia, menționându-se la art.2-4 actele care trebuie să cuprindă documentația justificativă pentru obținerea despăgubirilor și respectiv procedura care se urmează de organele abilitate să avizeze documentația și să o transmită direcției generale - buget finanțe din cadrul, care la rândul său face solicitarea de alocare a fondurilor bănești corespunzătoare la.P, care este organul care alocă fondurile către, de unde ulterior acestea se virează în contul direcțiilor agricole județene.
Prin dispozițiile acestui act normativ nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la instanța competentă în soluționarea litigiilor legate de aplicarea HG nr.1415/2004 și potrivit legii de organizare judecătorească competența materială a instanței este stabilită numai prin lege.
Așa fiind, în temeiul art.1 alin.1 din Codul d e procedură civilă, revine instanței cu competență generală, și anume judecătoriei, dreptul de a judeca litigiul de față și nu instanței de contencios administrativ.
Concluzia se impune și prin raportare la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru că în cauză nu se atacă nici un act administrativ de autoritate sau nesoluționarea în termenul legal al unei cereri de către o autoritate publică, ci se solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Din acest punct de vedere, este irelevant că pârâta chemată în judecată este organ al administrației de stat, raportul juridic dedus judecății având natură civilă pentru că nu privește emiterea unui act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri, așa cum aceste noțiuni sunt definite prin art.2 alin.1 lit.c și h din Legea nr.554/2004.
Este de remarcat că nu calitatea de autoritate publică a pârâtei determină natura juridică a litigiului ca de contencios administrativ, ci raportul juridic dedus judecății, știut fiind că organele autorității administrative pot sta și în procese de natură civilă, comerciale, etc.
Totodată nu sunt incidente nici prevederile art. 8 al.1 din Legea nr. 554/2004, privitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv de solicitare de a se efectua o anumită operațiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, întrucât din analiza art. 3 al.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1415/2004, prezentata anterior, rezultă că documentația în baza căreia se acordă despăgubirile nu se întocmește de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pârâtă chemată în judecată cu privire la acest petit, ci se întocmește de direcția sanitar veterinară și apoi se avizează de către pârâta T, după care se înaintează Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Deci, potrivit legii, operațiunea de întocmire a documentației nu cade în competența pârâtei Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pentru că această cerere să determine natura de contencios administrativ a litigiului, aceasta având doar obligația de a aviza o documentație.
Din interpretarea art. 8 al.1 ultima teză din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de tăgadă, că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de voință în acest sens din partea autorității administrative, cerință neîndeplinită în cauză pentru că reclamantul nu atacă nici un fel de refuz, solicitarea din acțiune referindu-se la cererea ca instanța să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004.
Trebuie de asemenea remarcat, că nici nu se poate pune problema unui refuz vătămător, în cauză, în sensul art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004, din partea pârâtei T, atâta timp cât aceasta nu are competența întocmirii documentației prevăzută de art. 3 al.3 din nr.HG 1415/2004, aceasta revenind T, care nu a fost chemată în judecată pin acțiune.
Este indiscutabil că potrivit art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat de a soluționa o cerere implică exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu soluționa cererea, ceea ce nu există în cauză, astfel că, analiza cererilor reclamantului duc la concluzia că acesta tinde la obținerea contravalorii despăgubirilor, care i se cuvin potrivit nr.HG 1415/2004 în calitatea sa de proprietar al unui animal bolnav.
Deci, în esență, cum reclamantul nu atacă un refuz explicit al autorității administrative și nici refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, ceea ce ar fi presupus dovada depunerii unei asemenea cereri, acțiunea nu intră sub incidența Legii nr. 554/2004.
PREȘEDINTE,
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./16.02.20010
Tehnored. / 02.03.2010/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pokker Adina, Pătru Răzvan
