Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 156/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.156/
Ședința publică din 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant - G împotriva sentinței civile nr.504/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Casa Județeană de Pensii C-S și Casa Națională de Pensii
La apelul nominal, se prezintă pentru pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C-S consilier juridic G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate consideră că instanța de contencios administrativ e competentă să judece cauza. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul CSs ub nr-, din 5.03.2009, reclamantul - - Gac hemat în judecată în judecată pârâții Casa Județeană de Pensii C-S și Casa Națională de Pensii B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligate să-i plătească suma de 164 lei, ce reprezintă costul transportului CFR, clasa I, dus-întors, pe ruta Reșița- B și diurnă pe o zi, sumă care să fie actualizată cu rata inflației, de la data efectuării deplasării și până în momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul susținut că a fost salariat al pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, în calitate de auditor și consilier, în perioada 2001-2006, când raportul de serviciu a încetat prin pensionare.
De asemenea, a susținut că în data de 27.01.2006 a înaintat pârâtei Casa Națională de Pensii Bos esizare cu privire la abaterea gravă comisă de către directorul executiv al instituției, respectiv producerea de către acesta, a unui accident de circulație, sub influența băuturilor alcoolice, accident soldat cu avarierea autoturismului, proprietatea instituției.
De asemenea, reclamantul a susținut că, pentru soluționarea acestei sesizări, s-a deplasat la Comisia de Disciplină din cadrul pârâtei Casa Națională de Pensii B și, deși, decontul cheltuielilor de deplasare a fost semnat de către conducerea instituției, ulterior s-a refuzat plata acestuia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 24 din OUG. Nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și art. 281, 282 și 283 (2) din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: sesizarea adresată Casei Naționale de Pensii (fila 5), adresa nr. 5/14578/15.10.2005, emisă de Instituția Prefectului Județul C-S (fila 6), adresa nr. 9/15.02.2006, emisă de CNPAS (fila 7), adresa nr. 13/13.03.2006, emisă de CNPAS (fila 8), cererea reclamantului înregistrată la Casa Județeană de Pensii C-S, sub nr. 1856/06.03.2006 (fila 9), ordinul de deplasare din data de 07.03.2006(fila 10), cererea reclamantului, înregistrată la Casa Județeană de Pensii C-S, sub nr. 2332/22.03.2006 (fila 11), cererea reclamantului, înregistrată la Casa Județeană de Pensii C-S, sub nr. 374/19.01.2007 (fila 12), cererea reclamantului, înregistrată la Casa Județeană de Pensii C-S, sub nr. 699/21.01.2009 (fila 13), cererea reclamantului către Casa Națională de Pensii C-S, din data de 20.01.2009 (fila 14), răspuns la întâmpinarea Casei Naționale de Pensii (filele 31-32), răspuns la întâmpinarea Casei Județene de Pensii (filele 39-40).
Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, atât pe excepție, invocând lipsa calității procesuale pasive, cât și pe fond, ca fiind netemeinică, întrucât deplasarea s-a făcut de către reclamant, în interesul acestuia din urmă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Pârâta a invocat, în primul rând necompetența materială a Tribunalului C-S, susținând că obiectul acțiunii reclamantului îl constituie obligarea sa la plata unei sume de bani, dar nu în virtutea raportului legal de serviciu avut cu acesta dat fiind că sesizarea înaintată de reclamant la CNP B s-a întemeiat pe dreptul la petiționare acordat de lege tuturor cetățenilor, neconstituind, astfel, un drept exclusiv al funcționarilor publici.
În al doilea rând, pe fond, pârâta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. HG. Nr. 543/1995, respectiv deplasarea să aibă ca scop interesul serviciului și să fie dispusă în scris de către conducerea instituției, condiții care nu sunt îndeplinite în speța de față.
Pârâta a solicitat obligarea reclamantului, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, au fost invocate prevederile art.1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, HG. Nr. 543/1995, privind drepturile bănești ale salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome, cu specific deosebit, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității în interesul serviciului, act normativ modificat prin HG. Nr. 1860/21.12.2006.
Tribunalul C-S prin sentința civilă nr.504/3.06.3009 a respins excepția lipsei competențe materiale, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C-
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii B și, în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul G, față de pârâta Casa Națională de Pensii B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul a reținut că, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței, susținând că pretențiile reclamantului izvorăsc din exercitarea de către acesta a dreptului de petiționar garantat de lege pentru toți cetățenii neconstituind, astfel, dreptul exclusiv al funcționarilor publici.
Or, din actele depuse la dosar rezultă că sesizarea de către reclamant a Casei Naționale de Pensii B, sesizare soluționată de Comisia de Disciplină a instituției a acesteia s-a întemeiat pe disp. Legii nr. 571/ 14.12.2004, privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități, care semnalează încălcări ale legii, lege care se completează cu dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici.
Ca urmare, cum sesizarea reclamantului s-a întemeiat și pe această lege specială, nu se poate spune că nu s-a avut în vedere calitatea de funcționar public petiționarului.
În atare situație, excepția de procedură invocată de pârâtă urmează să fie respinsă.
În ce privește excepția de procedură invocată de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, respectiv lipsa calității procesuale pasive a acesteia, aceasta apare ca fiind admisibilă.
Astfel, potrivit prevederilor HG. Nr. 13/2004, privind Statutul Casei Naționale de Pensii B, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,CNPAS este o instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, având în subordine casele teritoriale de pensii.
În atare situație, plecând de la aceste prevederi legale, rezultă că pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu are calitate de ordonator de credite privind drepturile salariale ale salariaților caselor teritoriale de pensii și, pe cale de consecință, reclamantul neavând raporturi de serviciu cu pârâta, aceasta din urmă nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești, care fac obiectul acțiunii de față.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este nelegală și netemeinică.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1994, privind Statutul Funcționarilor Publici, "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii.,
Art.43 din Codul Muncii definește delegarea ca fiind exercitarea temporară, din dispozițiile angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau servicii corespunzătoare atribuțiilor de serviciu, în afara locului său de muncă".
Tribunalul, privind prin prisma acestor dispoziții speța de față, consideră că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 43 din Codul Muncii, atâta timp cât deplasarea reclamantului la Comisia de Disciplină din cadrul Casei Naționale de Pensii B nu s-a făcut din dispoziția angajatorului, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a vizat efectuarea de către acesta unor lucrări sau servicii corespunzătoare atribuțiilor de serviciu.
Dimpotrivă, Tribunalul a reținut din actele depuse la dosar, - adresa nr. 9/ 15.02.2006 și adresa nr. 13/ 03.03.2006, emise de Comisia de Disciplină din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - că acesta s-a deplasat la B în interes propriu.
Ca urmare, nefiind îndeplinite condițiile cumulative ale instituției juridice, privind delegarea, așa cum este ea definită de Codul Muncii, reclamantul nu poate beneficia de drepturile bănești prevăzute de art. 44 din acest act normativ, respectiv cheltuielile de transport și indemnizația de delegare.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul - G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată,respectiv numai la obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S la plata sumei solicitată prin acțiune, cu cheltuieli de judecată.
In motivare arată că, rin p. sentința recurată instanța de fond a respins acțiunea deoarece deplasarea la B la Comisia de disciplină din cadrul Casei Naționale de Pensii s-a efectuat în interes propriu.
Consideră că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind dată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii și a unei stări de fapt incorectă.
Deplasarea la B nu s-a făcut în interes propriu, ci pentru rezolvarea unei sesizări privind abaterile grave săvârșite de directorul Casei Județene de Pensii C-S,.
A fost chemat oficial de Comisia de disciplină a CNPAS în calitate de consilier și funcționar public pentru a da explicații în legătură cu abaterile directorului.
În mod normal și firesc, cineva din cadrul Comisiei de disciplină trebuia să se deplaseze la Reșița pentru a culege date și informații și tot aici trebuia să fie chemat și el pentru a da explicațiile necesare sau sesizarea să fie trimisă prefecturii județene.
Recurentul arată că nu s-a judecat la Comisia de disciplină cu directorul Casei Județene de Pensii C-S, sesizarea fiind tăcută conducerii Casei Naționale de Pensii.
Fiind chemat oficial de două ori prin adrese scrise prin intermediul Casei Județene de Pensii C-S, a făcut cerere la director pentru a-i semna ordinul de deplasare și a-i acorda avans de deplasare.
Întrucât pe cererea respectivă directorul Casei Județene de Pensii a pus rezoluția că decontarea se va face la înapoiere, în virtutea acestui accept s-a deplasat la B pe cheltuială proprie, având ferma convingere că la înapoiere o să primească costul transportului, altfel nu se mai deplasa pe cheltuiala lui, deși a prezentat și ordinul de deplasare semnat de președintele Comisie de disciplină confirmându-se că deplasarea a avut loc.
Împrejurarea că în referatul CNPAS s-a arătat că sesizarea a fost clasată nu însemnează că acesta nu are dreptul la cheltuielile ocazionate de deplasare.
Arată că a făcut deplasarea de bună credință, pe un fapt real și necontestat, de încălcarea legii și a principiilor de bună administrare a fondurilor publice.
În drept, recurentul invocă disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
Pârâta intimată Casa Națională de Pensii Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr. 504/03. 06. 2009, pronunțata de Tribunalul C - S.
Solicită să se constate că recursul nu este motivat in drept conform art. 304. pr. civ. motivele invocate de recurent fiind aceleași pe care le-a susținut si la instanța de fond.
Arată că în mod corect instanța de fond, Tribunalul C - S, a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva si a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, având in vedere faptul ca potrivit prevederilor nr.HG 13/2004, privind Statutul Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, instituția pârâtă este o instituție publica autonoma de interes național, cu personalitate juridica, care administrează si gestionează sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, având in subordine case teritoriale de pensii.
In atare situație, plecând de la aceste prevederi legale, rezulta ca parata Casa Naționala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu are calitate de ordonator de credite privind drepturile salariate ale salariaților caselor teritoriale de pensii, si pe cale de consecința, reclamantul neavând raporturi de serviciu cu parata, aceasta din urma nu poate fi obligata la plata drepturilor bănești, care fac obiectul acțiunii de fata.
Solicită să se admită xcepția lipsei calității procesuale pasive a, arătând că instanța de udecata, in mod corect si legal, Tribunalul C - Saa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției si a respins acțiunea formulata de reclamant ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
In conformitate cu prevederile HG nr. 13/2004 privind Statutul, Casa Naționala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale este o instituție publica de interes național, care are in subordine case teritoriale de pensii, ca servicii publice investite cu personalitate juridica distincta, iar potrivit art. 24 lit. e)" casele teritoriale de pensii stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale si efectuează plata acestora potrivit legii,
De asemenea, învederează faptul ca S nu are calitatea de ordonator de credite privind drepturile salariate ale angajaților caselor teritoriale de pensii.
Recurentul nu s-a aflat in raporturi de serviciu cu instituția, nu a avut si nu are calitatea de salariat al Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale si nu poate pretinde drepturi bănești de la instituția pârâtă.
Prin urmare, in situația in care recurentul considera ca este îndreptățit la decontarea cheltuielilor de transport, poate chema in judecata instituția al cărei angajat a fost in perioada la care face referire, si anume Casa Județeană de Pensii C
Pentru aceste considerente, solicită instanței de judecata să admită excepția lipsei calității procesuale pasiva a, sa respingă recursul formulat de recurentul - G, pe cale de excepție, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva si sa mențină sentința civila nr. 504/03.06.2009, pronunțata de Tribunalul C - S, in dosarul nr-, ca fiind temeinica si legala.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Reclamantul recurent prin cererea formulată a cerut obligarea pârâtelor la plata sumei de 164 lei reprezentând costul transportului CFR din data de 08.03.2006 -clasa I dus-întors pe ruta Reșița - B și diurna pe o zi, în formă actualizată.
La fila 10 din dosar fond se află ordinul de deplasare emis pe seama reclamantului recurent nesemnat de către angajatorul de Pensii C - S, act ce nu îndeplinește cerințele art. 43 din Codul Muncii, atâta timp cât deplasarea reclamantului la Comisia de Disciplină din cadrul Casei Naționale de Pensii B nu s-a făcut din dispoziția angajatorului, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a vizat efectuarea de către acesta a unor lucrări sau servicii corespunzătoare atribuțiilor de serviciu.
Tribunalul a reținut în mod corect din actele depuse la dosar, - adresa nr. 9/ 15.02.2006 și adresa nr. 13/03.03.2006, emise de Comisia de Disciplină din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (filele 7 și 8 dosar fond) - că acesta s-a deplasat la B în interes propriu, întrucât cele două adrese au fost emise pe numele reclamantului și nu au fost adresate direct angajatorului reclamantului.
Recurentul reclamant arată că întrucât pe cererea de deplasare, directorul Casei Județene de Pensii a pus rezoluția că decontarea se va face la înapoiere, în virtutea acestui accept s-a deplasat la B pe cheltuială proprie, având ferma convingere că la înapoiere o să primească costul transportului, însă acesta avea obligația să se deplaseze numai în baza ordinului de deplasare semnat de conducătorul instituției angajatoare, altfel are obligația să suporte cheltuielile de deplasare.
În speță, nu sunt incidente motivele de modificare a hotărârii, prev. de art. 304 pct. 9. pr. Civilă, invocate de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant - G împotriva sentinței civile nr. 504/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Casa Județeană de Pensii C-S și Casa Națională de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./04.03.2010
Tehnored./2 ex/05.03.2010
Instanță fond:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
