Despăgubire. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.205/CA/2009 -
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul - domiciliat în O,-, - 10,.32, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ) domiciliată în O,--b 114,.3,.13, jud. B și de la sediul - B, Calea, nr.2. sector 6 împotriva sentinței nr.534/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - despăgubire -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal, lipsă fiind intimata pârâtă fostă ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 23.03.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, din oficiu pune în discuția recurentului reclamant, natura juridică a acțiunii formulate, respectiv dacă prezenta cauză este una de contencios administrativ sau este o cauză civilă, pe dreptul comun.
Recurentul - personal, învederează instanței că, și la instanța de fond a arătat că, acțiunea are natura unei cauze de contencios administrativ, însă instanța de fond a respins această precizare făcută.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul - personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat ți motivat în scris. În esență învederează instanței faptul că din cauza intimatei pârâte a avut de suportat multe nereguli, adversarii săi reușind să obțină numai pe bază de minciuni și afirmații străine de realitate, avantaje care au indus în eroare și instanțele de judecată. În consecință, apreciază că intimata pârâtă este vinovată, deoarece a intervenit în multe din procesele pe care le-a avut și în consecință trebuie să suporte plata daunelor provocate ca urmare a ilegalităților săvârșite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.534/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ( fostă ), fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, obiectul dedus judecății îl constituie obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru repararea unor prejudicii suferite de reclamant ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești de către pârâtă, în calitatea sa de judecător la Judecătoria Oradea.
Conform art.8 din Legea 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.b, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Potrivit art.2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004 prin persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, iar prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Conform art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Din examinarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că hotărârile judecătorești care în viziunea reclamantului i-au cauzat acestuia prejudicii nu reprezintă un act administrativ în accepție Legii nr.554/2004 iar instanța de judecată nu reprezintă o autoritate publică în accepțiunea aceluiași act normativ. De asemenea, reclamantul nu este o persoană vătămată printr-un act administrativ unilateral care să fie îndreptățită să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru acordarea de despăgubiri astfel cum este definit la art.8 din Legea 554/2004.
Față de aceste considerente văzând în drept și dispozițiile Legii 554/2004, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și pe cale de consecință a respins-o ca atare, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs recurentul, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale provocate ca urmare a încălcării flagrante a legii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că pârâta i-a provocat daune materiale și morale ca urmare a pronunțării mai multor hotărâri judecătorești prin care i-au fost încălcate drepturile, iar instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat că nu îndeplinește condiția de a fi persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de natură să justifice recurgerea la acțiunea întemeiată pe prevederile Legii 554/2004.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și casată hotărârea, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a introdus pe rolul Tribunalului Bihor la data de 05.04.2007 o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei (actualmente ) la plata de daune materiale și morale, ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești date cu încălcarea prevederilor legale, care au provocat reclamantului prejudicii, pe când îndeplinea funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Oradea.
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2008, instanța de fond a pus în discuția reclamantului natura juridică a cauzei, respectiv dacă este de contencios administrativ sau de natură civilă și a invocat totodată excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 2 și 11 din Legea 554/2004.
Reclamantul a depus la dosar o precizare scrisă, prin care a arătat că a introdus acțiunea ca persoană vătămată împotriva unui act administrativ jurisdicțional, procesul având natura unui litigiu în contencios administrativ.
Relativ la aceste aspecte, instanța de recurs reține că, deși judecătorul fondului a stabilit în mod legal că acțiunea reclamantului nu are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ, căci actele prin care se realizează justiția și în consecință și despăgubirile derivând din asemenea acte nu se circumscriu sferei noțiunii de "act administrativ" care să atragă competența instanței de contencios administrativ, nu este mai puțin adevărat că acesta, în baza rolului său activ, are obligația conferită de art. 84 Cod procedură civilă, de a da calificarea corectă cererii, sub aspectul denumirii, instanța nefiind ținută de temeiul juridic invocat de reclamant. Prin urmare, pentru a respecta principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, instanța avea posibilitatea să schimbe temeiul juridic al acțiunii reclamantului, după ce punea în prealabil în discuția părților acest aspect.
Acțiunea în despăgubiri formulată de reclamant este deci o acțiune de natură civilă, iar competența materială de soluționare se stabilește în raport de criteriul valoric al litigiului, față de care competența de soluționare revine Judecătoriei Oradea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 6, rap. la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va fi admis ca fondat recursul și casată sentința pronunțată, urmând a fi trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, cheltuielile de judecată fiind avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACRESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondatrecursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.534 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
Jud. fond
Tehnoredact. --
24.04.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
