Despăgubire. Sentința 234/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 234
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 18 2008, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 18 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 44 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului O, respingând acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis excepția prescripției extinctive a acțiunii invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că dispoziția de destituire S/3284/4.09.2003 a fost emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, unitate cu personalitate juridică ce avea competența materială de emitere a acesteia, fapt dovedit de prevederile art.7 din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, dar și prin decizia nr.32/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, care, a obligat doar pârâta Inspectoratul General al Poliției Române - emitentă a actului administrativ - la reîncadrarea reclamantului pe post și plata drepturilor materiale cuvenite acestuia.
Referitor la excepția prescripției acțiunii, tribunalul, calificând acțiunea reclamantului ca o acțiune de contencios administrativ căreia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004, a reținut că dispozițiile art. 11 al acesteia - ermenul de introducere acțiunii - alin.(1), prevăd că "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la", datele calendaristice prevăzute la lit.a) și lit. b) ale acestui articol, referitoare la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului sau data expirării perioadei de soluționare a cererii, iar, dispozițiile art. 19 din lege - Termenul de prescripție pentru despăgubiri - alin.(1) și (2) prevăd că: "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)".
Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că reclamantul cunoștea situația sa juridică la data primirii Dispoziției de destituire nr. S/3284/4.09.2003, ce a fost contestată la data de 23.09.2003, acțiune prin care a solicitat repararea pagubei produse prin emiterea acestui act administrativ, soluționată definitiv și irevocabil la data de la despăgubiri la data de 11.01.2005 prin Decizia nr.32 a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date calendaristice față de care acțiunea promovată la data de 10.09.2007 de reclamantul este prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că termenele de prescripție nu sunt cele prevăzute de Legea 554/2004, ci de Decretul 167/1958 întrucât vizează pretenții în legătură cu prejudiciul moral suferit ca urmare a desfacerii contractului de muncă, fiind încălcate dispozițiile art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului de a solicita daune morale începând să curgă un nou termen de la data soluționării cererii de anulare a actului emis nelegal.
S- mai arătat că au încălcate dispozițiile art.65 din Legea 360/2002 coroborat cu dispozițiile 269 din legea 53/2003 care prevăd repunerea polițistului în toate drepturile de care a fost privat pe perioada suspendării din funcție.
S-a mai criticat soluția instanței susținându-se că nu s-a dat dovadă de rol activ întrucât nu a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
La data de 7.04.2008 intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
S-a susținut că în mod corect a fost respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere că în litigiu calitate procesuală pasivă are emitentul actului anulat, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.05.2008 intimatul IGPR a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat întrucât acțiunea reclamantului este supusă termenului general de prescripție aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului obligațional.
Prin întâmpinarea formulată de O la data de 13.05.2008 s-a solicitat respingerea recursului, fiind corectă soluția de respingerea a acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât calitate procesuală nu poate avea decât persoana juridică emitentă a actului.
Prin decizia nr.1448 din 24 iunie 2008, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția de Contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.44/2008 a Tribunalului O l t, a casat sentința și a reținut cauza pentru soluționare în primă instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea, analizând legalitatea sentinței instanței de fond prin prisma motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 invocat din oficiu, a reținut că prin acțiunea formulată de reclamant la data de 10.09.2007 s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 000 euro reprezentând daune morale ca urmare a anulării Dispoziției nr.S/3284 din 4.09.2003.
Potrivit art.19 alin.1 din Legea 554/2004 " când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei" iar potrivit alin.2 "cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut de art.11. alin.2".
În raport de aceste aspecte, precum și de faptul că dispoziția de destituire din funcție a fost emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, autoritate publică centrală, competența de soluționare a acțiunii în despăgubiri aparținea potrivit art.19 alin.2 raportat la art.10 din Legea 554/2004 Curții de APEL CRAIOVA.
S-a constat că Tribunalul Olta soluționat cauza în primă instanță, fără a avea competența materială în acest sens, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod pr. civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la nr-.
Curtea, analizând acțiunea reclamantului, prin care se solicită obligarea pârâților la plata sumei de 100 000 euro cu titlu de daune morale, ca urmare a faptului că a fost anulată Dispoziția nr. S/3284 din 04.09.2003, prin care a fost destituit din funcție, prin Decizia nr.32/11.01.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că aceasta se circumscrie dispozițiilor art.19 din Legea nr.554/2004, fapt de altfel reținut și prin decizia de casare nr.1448/2008, irevocabilă.
În raport de această calificare a acțiunii la care și reclamantul a achiesat prin introducerea cererii sale la instanța de contencios administrativ, Curtea va analiza cauza dedusă judecății, urmând ca potrivit dispozițiilor art.137 Cod pr. civilă, Curtea să se pronunțe mai întâi asupra excepției prescripției acțiunii invocată de și
Se apreciază că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției de destituire din funcția publică cu nr. S/3284 din 04.09.2003 IGPR, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția publică avută anterior, obligarea unității la plata drepturilor salariale calculate de la data de 04.09.2003, precum și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.445 din 25.06.2004 Curtea de APEL CRAIOVA i-a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar ulterior prin decizia nr.32 din 11.01.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul împotriva acestei sentințe, ca urmare a admiterii acestuia, a modificat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul, fiind anulată Dispoziția nr. S/3284/2003 și dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data destituirii până la data reintegrării efective.
Așa cum reclamantul precizează în cererea adresată instanței, a fost reintegrat în funcție acordându-i-se și drepturile bănești cuvenite. Daunele morale de - euro sunt solicitate de reclamant motivat de faptul că prin destituirea din funcție a fost privat împreună cu familia de mijloacele materiale și financiare de existență, fiindu-i grav afectată onoarea și demnitatea de care se bucura în societate prin funcția publică pe care o ocupa, precum și dreptul la imagine.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 " (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de prescripție curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei; (2) cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente în termenul de 1 an prevăzut de art.11 alin.2".
Prin urmare, acțiunea în despăgubiri întemeiată pe art.19 din lege este promovată de reclamant ulterior și distinct față de acțiunea în anularea actului administrativ de destituire.
După cum se constată Legea nr.554/2004 în art.19 face vorbire despre un termen de prescripție care începe să curgă de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Alineatul 2 al art.19 rezolvă problema întinderii acestui termen care este de un an fiind cel prevăzut de art.11 alin.2, care începe să curgă "de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului - verbal de conciliere, după caz".
Prin urmare, o acțiune separată pentru acoperirea prejudiciului poate fi formulată sub condiția imperativă a respectării termenului de prescripție de un an, calculat în condițiile art.19 alin.1.
Potrivit adresei nr.25892 din 31.05.2007, emisă de -IPJ rezultă că reclamantul a fost reîncadrat la 23.02.2005, plătindu-i-se și drepturile salariale cuvenite de la data destituirii până la data reintegrării efective.
Reclamantul a formulat acțiune în ceea ce privește daunele morale la 10.09.2007 la Tribunalul O l
Avându-se în vedere că la momentul finalizării litigiului privind anularea dispoziției de destituire a reclamantului, și cu atât mai mult la momentul reintegrării, acesta trebuia să cunoască întinderea pagubei, Curtea apreciază că acțiunea formulată de reclamant peste termenul de un an, calculat de la momentele menționate anterior este prescrisă, întrucât nu s-a făcut dovada că în cauză este incidentă vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției, fapt care face ca acțiunea reclamantului să fie tardiv introdusă, peste termenul prevăzut de art.19 din Legea nr.554/2004.
Nu poate fi reținut termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 care vizează acțiunile de drept comun, întrucât cererea reclamantului este supusă atât în ceea ce privește competența, cât și în ceea ce privește calcularea termenului de promovare a acțiunii, dispozițiilor legii speciale a contenciosului administrativ nr.554/2004.
Aceasta fiind legea specială în materie cu incidență în cauză, se va aplica cu prioritate, fapt care înlătură dispozițiile de drept comun.
Pe cale de consecință, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, referitoare la temeinicia excepției privind prescripția dreptului la acțiune, care este o excepție dirimantă și absolută, fapt care face de prisos analiza cauzei pe fond, urmează ca acțiunea reclamantului să fie respinsă.
Analizându-se și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de IPJ O și MIRA, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Este adevărat că numai Inspectoratul General al Poliției Române a fost obligat la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data destituirii până la data reintegrării efective, însă IPJ O este cel care a achitat drepturile salariale acordate acestuia la reîncadrare, fiind și unitatea la care reclamantul își desfășoară activitatea după reintegrare, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonatorul principal de credite, astfel că avându-se în vedere aceste considerente, cât și pentru opozabilitatea hotărârii se apreciază că aceste pârâte au calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul O în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O, cu sediul în S,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 6ex/17.10.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu
