Despăgubire. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 27
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliu în C, Cart., - -, -. 1,. 6 D în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - B, Calea, nr. 202, sector. 1, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru reclamanta, lipsind pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă de pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Avocat pentru reclamanta, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă de pârât motiv pentru care nu solicită termen.
De asemenea, susține că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ dovada fiind făcută cu răspunsul Comisiei existent la dosar, sub nr. -/21.11.2008.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Avocat pentru reclamanta depune concluzii scrise pe care le susține oral și în raport de care, solicită admiterea contestației, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la respectarea hotărârilor judecătorești și trimiterea dosarului către evaluatori pentru stabilirea unei corecte evaluări a celor 2 imobile cu terenul aferent conform valorii reale de pe piața imobiliară, precum și la adăugarea sumei de 5000 RON pe care în mod greșit a scăzut-o din valoarea totală stabilită prin hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 16.12.2008 reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 2158/28.05.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum stabilit ca urmare a evaluării imobilului (construcție și teren) preluat abuziv.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia a cărei anulare se solicită s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 1.304.704,13 RON în favoarea reclamantei avându-se în vedere sentința civilă nr. 335/07.04.2006 care a modificat decizia Primăriei mun. C și a stabilit măsura reparatorie pentru imobilele preluate abuziv în sumă de 13.093.296.200 ROL.
S-a susținut că suma stabilită prin expertiza efectuată în cauza în care s-a pronunțat sentința mai sus precizată a fost stabilită chiar inițial redusă datorită faptului că experții au avut în vedere norme de evaluare din anul 1998, astfel că de la data la care s-a stabilit valoarea imobilului și până în prezent există un decalaj de 10 ani perioadă în care valoarea imobilelor a crescut foarte mult.
Ca urmare se impune reactualizarea sumei stabilite de către experți pentru imobilele preluate abuziv conform valorii reale de circulație la această dată.
S-a arătat și că prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cauza civilă mai sus precizată s-a arătat că: "conform art. 16.6 ultimul alineat al HG 1095/2005, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția ce a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, care o va transmite împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori".
De asemenea s-a precizat din suma totală de 13.093.296.200 ROL stabilită prin expertiza judiciară efectuată în dosarul civil, Comisia a scăzut aproximativ 50.000.000 ROL, deși aceste sume fuseseră scăzute prin expertiza judiciară efectuată astfel că nu se impunea scăderea acesteia de două ori.
Răspunsul Comisiei la contestația administrativă formulată de reclamantă s-a arătat că nu are legătură cu speța dedusă judecății întrucât Comisia era obligată să urmeze procedura prevăzută de Lg. 247/2005, care a fost menționată expres în hotărârea Înaltei Curți pronunțată referitor la reclamantă.
Pentru aceste considerente s-a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la trimiterea dosarului către evaluatori pentru ca aceștia să stabilească o corecta evaluare a celor 2 imobile cu terenul aferent conform valorii reale de pe piața imobiliara, ca și la adăugarea sumei care în mod greșit a fost scăzută din valoarea totala stabilită prin hotărâre.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei: decizia nr. 2158/28.05.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, adresa nr. -/21.11.2008 a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cuprinzând răspunsul la plângerea prealabilă formulată de petentă, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 2244/CIV/2005 al Tribunalului Dolj, sentința civilă nr. 335 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2244/CIV/2005, decizia nr. 686 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, decizia nr. 5791 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală, adresele nr. -/25.01.2008 și nr. -/-/18.04.2008 emise de, memorii și petiții formulate de reclamantă, acte privind valoarea imobilelor pe piața imobiliară.
La data de 22.01.2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei ca fiind neîntemeiată, deoarece Comisia Centrală a emis Decizia nr. 1651/13.03.2008, decizie, prin care a fost pusă în aplicare Decizia nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care a statuat că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, în temeiul celor statuate de Înalta Curt ea de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia amintită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia 651/13.03.2008, prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
Anterior adoptării Deciziei nr. 1651/2008, Comisia Centrală luase decizia ca, în cazul hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile, persoanele îndreptățite să poată opta între solicitarea emiterii unei decizii în care să fie consemnată suma dispusă de către instanța de judecată sau trimiterea dosarului spre evaluare în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005 (adică lăsa la latitudinea persoanei îndreptățite dacă dorește să beneficieze de noile dispoziții, în cazul în care aceasta le-ar apreciat a-i fi favorabile).
Soluția pronunțată de instanțe și reținută de Înalta Curte este în sensul că instanțele vor stabili, prin hotărâri judecătorești cuantumul despăgubirilor, în condițiile Legii nr. 10/2001, fără a exista posibilitatea reevaluării în faza administrativă, deoarece Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu ar fi aplicabil dispozițiilor/deciziilor unităților deținătoare ce stabileau cuantumul despăgubirilor și care au fost supuse controlului judecătoresc sub acest aspect anterior apariției Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, Comisia Centrală, după publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost nevoită să emită Decizia. 1651/2008, care corespunde celor statuate de instanța supremă în dispozitivul hotărârii.
În aceste condiții acțiunea reclamantei este neîntemeiată, având în vedere că valoarea despăgubirilor aferente imobilului notificat de reclamantă fost stabilit de instanța de judecată, astfel că, în prezenta cauză, a devenit aplicabilă Decizia nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, implicit, Decizia nr. 1651/13.03.2008 a Comisiei Centrale în cauză nefiind incidente dispozițiile legale referitoare la procedura de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv, prevederi conținute de Titlul din Legea nr. 247/2005.
Referitor la solicitarea reclamantei de adăugare a sumei ce a fost scăzută din valoarea deja stabilită prin hotărârea judecătorească, s-a subliniat faptul că, din expertizele administrate în litigiul finalizat prin Sentința Civilă nr. 335/07.04.2005 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă, rezultă că instanța nu a dedus despăgubirile în cuantum de 9880 ROL, încasate de reclamantă în anul 1962, deși expertul, care a efectuat expertizele amintite, a calculat și actualizat păgubirile, la care face referire reclamanta.
În drept s-au invocat dispozițiile din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justitiției, precum unele măsuri adiacente. Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. cu modificările și completările ulterioare, art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
Analizându-se argumentele și susținerile părților în raport cu probatoriul administrat în cauză se reține că acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
În raport de cererea formulată în cauză se constată că reclamanta solicită prin aceasta evaluarea imobilului preluat abuziv la valoarea actuală de circulație în procedura statuată prin dispozițiile Titlului VII capitolul V art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
De asemenea, se mai reține că în speță cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent s-a stabilit prin sentința civilă nr. 335 din 7 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2244/CIV/2005, rămasă definitivă prin decizia nr. 686/20 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția civilă în dosarul nr-, prin care a fost respins apelul formulat de pârâta Primăria municipiului C și Primarul municipiului C, au fost admise apelurile formulate de Prefectul județului D și Ministerul Finanțelor Publice, schimbându-se în parte sentința în sensul că s-a respins acțiunea față de Prefectul Județului D și Ministerul Finanțelor publice și irevocabilă prin decizia nr. 5791/18 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria municipiului C și Primarul municipiului
În drept de constată că prin art. 16 alin. 1 și 2 din Legea 247/2005 s-a prevăzut că:
"Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor."
În aplicarea acestor dispoziții legale Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 a statuat că "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005."
Din considerentele acestei decizii se reține că problema centrală a recursului în interesul legii soluționat prin decizia mai sus amintită este aceea de a înlătura refuzul controlului judecătoresc exercitat asupra deciziilor sau dispozițiilor care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și pentru cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, deci deciziile/dispozițiile emise anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar nu aceea de a limita cuantumul despăgubirilor acordate la cel cuprins în hotărârea judecătorească pronunțată în exercitarea controlului judecătoresc pe calea contestației formulate în temeiul Legii 10/2001 împotriva deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Această concluzie se impune deoarece puterea legislativă ce a adoptat Legea 247/2005 este în drept să instituie norme prin care să prevadă acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica internă și internațională și neplafonarea despăgubirilor acordate potrivit normei edictate (art. 4 lit. a și b din Capitolul I Titlul VII al Legii 247/2005), în acest context neputându-se reține că evaluarea efectuată în procedura prevăzută de art. 16 și următoarele din Titlului VII, Capitolul V al Legii 247/2005 ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001.
Numai în contextul în care despăgubirile stabilite în procedura administrativă ar fi mai reduse decât cele stabilite în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001 s-ar putea pune în discuție acordarea despăgubirilor în cuantumul statuat prin hotărârea judecătorească pronunțată în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001 însă nu din perspectiva respectării puterii de lucru judecat al acestei hotărâri ci prin prisma drepturilor câștigate de contestator.
Prin urmare, reclamanta este în drept să pretindă și să obțină o nouă evaluare a imobilului său preluat abuziv în procedura administrativă prevăzută de art. 16 și următoarele din Titlului VII, Capitolul V al Legii 247/2005, și în contextul în care cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia au fost stabilite prin hotărâre judecătorească pronunțată în procedura instituită de Legea 10/2001.
Concluzia se impune în speță cu atât mai pregnant cu cât prin decizia nr. 5791/18 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr-, privind pe reclamantă și ulterioară deciziei nr. LII (52) din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat:
"Faptul că, în speță, s-a stabilit o valoare a măsurilor reparatorii conform rapoartelor de expertiză nu împiedică derularea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Astfel, conform art. 16.6 ultimul alineat al HG 1095/2005, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori."
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și văzându-se și dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004 urmează a se admite acțiunea formulată de reclamantă.
Se va anula decizia nr. 2158/28.05.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va fi obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire întru-un cuantum stabilit potrivit Titlului VII, Capitolul V, art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Anulează decizia nr. 2158/28.05.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire întru-un cuantum stabilit potrivit Titlului VII, Capitolul V, art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
4 ex/20.03.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
