Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 26/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 26
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a HG 963/2002 invocată de petenta DIRECTIA REGIONALA DE POȘTĂ C în contradictoriu cu intimatul BROȘTENI.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru petenta DIRECTIA REGIONALA DE POȘTĂ C lipsind intimații PRIMARUL COMUNEI BROȘTENI, GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul petentei, consilier juridic depune în copie xerox certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.1793 rectificat.
Curtea pune în discuție admisibilitatea cererii în raport de data emiterii HG 963/2002.
Consilier juridic arată că este admisibilă cererea în raport de dispozițiile art.4 alin.2 teza 2 din 554/2004.
Pe fond, pune concluzii de admiterea cererii așa cum a fost formulată, anularea parțială a HG 963/2002 cu referire la Anexa 14, poziția 14 pentru argumentele arătate în scris.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 278 din 22.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Strehaiaa respins acțiunea în constatare formulată de către reclamanta - Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă C împotriva pârâtei comuna Broșteni, jud. M, privind dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului compus din teren și construcție în care funcționează oficiul poștal Broșteni.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
La data de 29 mai în fața instanței civile de control judiciar recurenta a invocat excepția de nelegalitate parțială a HG nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al județului M, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul cu referire la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Broșteni anexa 14, poziția 14.
În motivarea excepției de nelegalitate s-au invocat dispozițiile art. 5 din legea 15/1990 potrivit cărora "regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său precum și art. 3 alin. 1 și 3 din HG 371/1998 privind înființarea - Poșta Română SA prin reorganizarea RA Poșta Română potrivit cărora "la data reorganizării Regiei Autonomă Poșta Română nu are în administrare bunuri din domeniul public al statului" și "Poșta Română la data înființării este proprietara tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome Poșta Română.".
S-a arătat și că HG 448/1991 privind înființarea regiilor autonome Anexa 2A art. 6 alin. 2 prevede că "regia este proprietara tuturor bunurilor din patrimoniul ei și poate dispune în mod autonom de acestea pentru realizarea obiectului de activitate cu respectarea prevederilor legale".
De asemenea s-a precizat că la data intrării în vigoare a Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, respectiv, 24 ianuarie 1999, imobilul în litigiu se afla în proprietatea Poștei, așa cum rezultă din documentația existentă la dosarul cauzei, însă, cu toate acestea, în mod nelegal prin HG 963/2002, Anexa 14, poziția 14 s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei Broșteni a imobilului în care își desfășoară activitatea Oficiu poștal Broșteni de peste 30 de ani.
Acest act administrativ vatămă drepturile recurentei în condițiile în care imobilul face parte din capitalul social al acesteia.
S-au invocat și dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea 213/1998, potrivit cărora trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar urmează o anumită procedură care în cazul de față nu a fost respectată.
S-a precizat că în conformitate cu prevederile HG 371/1998, Actul constitutiv, art. 1 alin. 4 - Poșta Română este o societate comercială națională, de interes public, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Actul constitutiv, acțiunile sunt deținute în totalitate de statul român.
În drept a invocat dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Învestită cu soluționarea excepției Curtea de Apel Craiovaa înregistrat cauza cu acest obiect la nr- dispunând citarea părților din dosarul în care s-a invocat excepția de nelegalitate precum și a emitentului actului a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată, respectiv Guvernul României
La data de 16.10.2008 intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al județului M, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul M, în ceea ce privește poz. 14 din Anexa nr. 14 referitoare la domeniul public al comunei Broșteni.
În acest sens s-a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 963/2002, cu modificările și completările ulterioare, este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României, în vigoare la acea dată, și ale art. 2l alin. (3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de Ministerul Administrației Publice, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, în vigoare la acea dată, proiectul actului administrativ fiind contrasemnat, respectiv avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și, sub aspectul legalității, de Ministerul Justiției, astfel cum reiese din Nota de fundamentare.
S-a susținut că potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului. astfel întocmite au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, respectiv de către Consiliul Județean M, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de Guvern, a apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau local, după caz.
Prin Hotărârea de Guvern, și nici prin hotărârile autorităților publice locale, nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau județean aparținând, deci, autorităților locale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ-teritoriale.
În speță, s-a susținut că imobilul în discuție ce figurează la poz. 14 din Anexa nr. 14 la hotărâre a fost atestat ca aparținând domeniului public al comunei Broșteni, însă, anterior emiterii hotărârii de Guvern de atestare, domeniul public al comunei a fost însușit de Consiliul local Broșteni prin hotărâre (L nr. 1/2000). Hotărârile consiliului local sunt acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administrației publice locale și în anexele cărora a fost cuprins, anterior, bunul asupra căruia reclamanta invocă un drept de proprietate. Actele autorităților administrației publice locale sunt aduse la cunoștință publică (prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj) în condițiile prevăzute de art. 81 din Legea nr. 24/2000 republicată și de Legea nr. 215/2001, republicată și pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești competente.
Deși reclamanta pretinde că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și ale nr.HG 448/1991 - Anexa nr. 2A privind înființarea Regiei Autonome "Poșta Română", simpla invocare, de către reclamantă, a dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu nu poate fi reținută, în condițiile în care nu s-a făcut și dovada acestui drept, prin actul de constituire, singurul act care face dovada bunurilor ce au fost primite în patrimoniu și a titlului cu care sunt deținute.
Legea nr. 15/1990 reprezintă doar cadrul legal general, de principiu, al reorganizării unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și nu poate face dovada că la data înființării societății aceasta avea/a primit în proprietate anumite bunuri.
Dispozițiile din Legea nr. 213/1998, cât și din Hotărârea Guvernului nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor interpretate sistematic duc la concluzia că un bun de natura celui în discuție poate fi încadrat în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public local. Potrivit Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare domeniul public al comunelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. Astfel, în anexa la lege, la pct. III.5 se menționează că aparțin domeniului public local "terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea". Prin urmare, un bun imobil de natura celui în discuție a fost atestat, în mod legal, în domeniul public al comunei Broșteni.
În condițiile în care reclamanta pretinde un drept real asupra unui imobil aflat în domeniul public local, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 4 din Constituție și celor ale art. 11 din Legea nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, dreptul de proprietate publică se particularizează prin trei caractere specifice: inalienabilitate (bunurile ce fac obiectul acestui drept sunt scoase din circuitul civil general, nu pot fi gajate sau ipotecate), imprescriptibilitate (atât extinctiv, cât și achizitiv) și insesizabilitate (nu pot fi urmărite de creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu), bunurile aflate în domeniul public putând fi doar date în administrare, concesionare sau închiriate. Proprietatea publică ce aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale este garantată și ocrotită de lege, situație în care reclamanta nu poate invoca sau obține un titlu de proprietate asupra unui imobil aflat în domeniul public.
Pe de altă parte, fiind în discuție titlul cu care unitatea administrativ-teritorială (în speță, comuna Broșteni) deține imobilul, cenzurarea valabilității acestuia este de competența instanțelor de drept comun și excede cadrului procesual dedus judecății; instanța de contencios administrativ este competentă să aprecieze legalitatea unui act administrativ numai sub aspectul respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui și a normelor de competență conferite de lege emitentului, cum de altfel dispune și art,4 alin.2 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea Guvernului nr.963/2002 este legală, fiind emisă în temeiul dispozițiilor art.107 din Constituție și ale art. 21 din Lege nr. 213/1998. Nelegalitatea acesteia poate fi invocată, respectiv constatată de instanța competentă, prin raportare la aceste dispoziții legale și nu la situații de fapt invocate de terți.
Raportat la motivele invocate în susținerea acțiunii și față de situația juridică a imobilului în discuție atât la data inventarierii, respectiv atestării acestuia în domeniul public local, cât și la data invocării excepției de nelegalitate, s-a considerat că actul administrativ contestat nu a adus reclamantei vreo vătămare în drepturi și nici nu a încălcat, la momentul emiterii, dispozițiile legale incidente în materie.
În susținerea apărărilor s-a solicitat proba cu acte, depunându-se la dosar Nota de Fundamentare, ca act ce a stat la baza emiterii Hotărârii Guvernului nr. 963/2002.
Referitor la excepția de nelegalitate formulată în cauză, în raport de data emiterii actului ce se solicită a fi constatat ca fiind nelegal se reține că:
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată în cauză referitor la Hotărârea de Guvern nr. 963/2002, ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a HG 963/2002 invocată de petenta DIRECTIA REGIONALA DE POȘTĂ C în contradictoriu cu intimații BROȘTENI și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
5 ex./02.03.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
