Despăgubire. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 28
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții cu domiciliu în Dr. Tr. S, str. -, nr. 21, cu domiciliu în Dr. Tr. S, str. - -., nr. 21 A și cu domiciliu în Dr. Tr. S, str. -. -, nr. 29 A în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - B, sector 1, -, nr. 202, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat procurator pentru reclamantul și reclamanții, lipsind pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă de pârâtă la dosar.
Procurator pentru reclamantul, depune procura specială.
Reclamantul depune decizia nr. 3581/10.11.2008 emisă de comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de întâmpinarea depusă de pârâtă părțile nu solicită termen pentru observare.
Reclamanții pe rând având cuvântul cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile, arată că după comunicarea deciziei 3581/2008 a Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-au adresat direct instanței de contencios administrativ neavând cunoștință de obligația de a îndeplini procedura prealabilă.
Curtea, față de susținerile reclamanților și raportat la dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.
Procurator pentru reclamantul și reclamanții pe rând având cuvântul lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 09.01.2001 reclamanții, și au formulat contestație împotriva deciziei nr. 3581 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 10.11.2008 solicitându-se admiterea contestației, anularea deciziei si obligarea Comisiei ca prin evaluatorii care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia să se stabilească un cuantum conform principiului acordării unei despăgubiri juste si echitabile.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 215 pronunțată la data de 13.05.2004 de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5274/2003, a fost admisă contestația împotriva deciziei nr. 219/15.04.2003, iar pe fondul cauzei s-a anulat decizia contestată emisă de pârâta SC SA și s-a dispus acordarea către subsemnații de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare sau acțiuni în cuantum de 1.152.840.480 lei vechi pentru terenul situat în D T - S,- în suprafață de 3828 mp.
Sentința mai sus precizată a fost apelată atât de noi cât și de pârâta SC SA, iar ulterior s-a promovat recurs numai de către aceasta, recursul fiind respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29.09.2006, menținându-se astfel sentința pronunțata de Tribunalul Dolj.
Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 215/2004 reclamanții au sesizat Compania națională prin memoriul nr. 8212 din 03.05.2007 prin care solicitau să se depună diligentele necesare pentru punerea in aplicare a sentinței civile nr. 215/2004 investită cu formulă executorie la 01.03.2007. Nefiind mulțumiți de contravaloarea despăgubirilor acordate prin sentința menționată, reclamanții au solicitat ca organul abilitat să reevalueze despăgubirile în cuantum de 1.152.840.480 lei vechi, deoarece această sumă reprezenta valoarea la nivelul anului 2004.
Compania Națională de Transport a Energiei Electrice SA prin decizia nr. 355/24.05.2007 a respins cererea de restituire în natură deoarece aceasta nu era posibilă, propunându-se acordarea de despăgubiri prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
Prin aceeași decizie s-a dispus înaintarea dosarului către Autoritatea Naționala de Restituire a Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale, comisie ce urma sa se pronunțe pentru acordarea despăgubirilor.
Demersurile ulterioare efectuate către Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților prin care au solicitat să fie despăgubiți în numerar întrucât cuantumul despăgubirilor se situa sub plafonul de 250.000 lei și respectiv reevaluarea la data solicitării efectuată de către un evaluator din cadrul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor au rămas o bună perioada de timp ne rezolvate.
Prin adresa comunicată la data de 06.11.2007 de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor s-a pus în vedere reclamanților să comunice opțiunea pentru procedura pe care o va urma cererea noastră, respectiv emiterea titlului de despăgubire in cuantumul stabilit de instanța sau transmiterea dosarului către evaluatori.
Reclamanții au optat conform memoriului din data de 10.12.2007 să se trimită dosarul pentru reevaluare.
Referitor la decizia contestată s-a arătat că nu respectă principiul acordării "unor despăgubiri juste si echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de statul român".
Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor avea obligativitatea să reevalueze terenul pe care se află amplasata stația SC SA de către evaluatorii ce își desfășoară activitatea la nivelul acestei comisii într-un cuantum conform principiului enunțat.
Respingându-se solicitarea reclamanților prin decizia contestată se creează acestora o situație inechitabilă întrucât în prezent nu vom mai putea să dobândească decât cu suma de 1.152.840.480 lei vechi.
În drept au invocat disp. art. 19 din Legea 247/200 și art. 1 din Protocolul 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
În susținerea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei: sentința civilă nr. 215/13.05.2004, decizia nr. 7597/29.09.2006, ordinul 1619 din 30.03.2007, memoriu 8212 din 03.05.2007, memoriu nr. 285 din 18.09.2007, răspunsul secretariatul Comisiei Centrale din 06.11.2007, cererea prin care am optat pentru reevaluare din data de 10.12.2007, memoriu din 29.01.2008 si comunicarea nr. 21.05.2008.
La data de 22.01.2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii prin lipsa procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de către reclamanți la Decizia nr. 3581/10.11.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
În acest sens s-a învederat că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, dreptul la acțiunea (în sens material) în contencios administrativ se naște după ce s-a pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației (recursul grațios sau, după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluției acesteia asupra reclamației administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era obligată să rezolve reclamația). Acest drept se poate exercita în termen de 30 de zile. Cu alte cuvinte, procedura prealabilă condiționează acțiunea în contencios administrativ.
Pe cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios, reclamantul trebuie să facă dovada că a îndeplinit cerința legii (impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004) și a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după refuzul acesteia, respectiv menținerea actului, se poate adresa instanței de judecată.
În acest sens s-au invocat și prevederile art. 109 alin. 2 teza a -I - a din Codul d e procedură Civilă, potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
S-a arătat și că potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamanții nu au urmat procedura prealabilă așa cum dispozițiile legale mai sus menționate o prevăd.
Pe fondul cauzei s-a arătat că Decizia nr.3581/10.11.2008 este temeinică și legală deoarece:
Prin Titlul I din Legea nr.247/2005 au fost aduse modificări și completări Legii nr. 10/2001 în privința măsurilor reparatorii ce vor fi acordate pentru imobilele notificate, în situația în care nu este posibilă restituirea acestora în natură. Astfel potrivit art. 1 alin 2, în cazurile in care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. "
Odată cu intrarea în vigoare a legii speciale (Legea nr.247/2005) a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
În cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se arată că această legea reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Atribuțiile sale sunt exercitate de către comisia centrală numai în cadrul procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în cap. V titlul VII (regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv) din legea nr. 247/2005.
Procedura administrativă prevăzută de acest act normativ prevede transmiterea tuturor dosarelor soluționate prin acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, de către unitățile deținătoare/entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, împreună cu deciziile/dispozițiile prin care se soluționează aceste dosare, Secretariatului Comisiei Centrale, care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.
În cadrul acestei proceduri administrative sunt parcurse mai multe etape.
În situațiile în care există sentințe definitive si irevocabile prin care instanțele judecătorești au constatat dreptul notificatorilor la acordarea de măsuri reparatorii stabilind, prin aceste sentințe, întinderea drepturilor acestora, modul în care se va calcula cuantumul acestor măsuri reparatorii în echivalent sau stabilind în mod direct cuantumul acestora, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la punerea în executare a acestor sentințe.
La această soluție s-a ajuns având în vedere Decizia nr. 52 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a soluționat recursul în interesul legii formulat de Procurorul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție statuând că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 1651/13.03.2008, prin care a stabilit ca, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
În speța dedusă judecății, reclamanții au depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, la Prefectura județului Această notificare a fost soluționată de către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" A prin emiterea Deciziei nr. 219/2004 împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație, iar prin Sentința civilă nr.215/13.05.2004, Tribunalul Dolj - Secția Civilă a admis această contestație și a dispus anularea deciziei amintite, constatând că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii la imobilul notificat în valoare de 1.152.840.480 ROL.
În baza celor statuate de instanța de judecată, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice " Aae mis Decizia nr. 355/24.05.2007, iar, dosarul aferent deciziei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 36064/CC.
Ulterior trasmiterii dosarului spre evaluare, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140 din -, a fost publicată Decizia nr.52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Prin urmare. în cazul de față a devenit aplicabilă Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pusă în practică de Comisia Centrală prin Decizia nr. 1651/2008), motiv pentru care a fost emisă Decizia nr.3581/10.11.2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 115.284,05 RON.
Prin urmare, Decizia nr. 3581/10.11.2008 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu respectarea dispozițiilor legale incidente în dosarul aferent, Deciziei nr. 355/24.05.2008, în special cu respectarea celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52/2007.
În drept apărările din întâmpinare au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, Legea nr. 554/2004 a conteciosului administrativ, art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la îndeplinirea procedurii prealabile de către reclamanți, se reține că art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Potrivit art. 109 alin. 2 cod procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Se mai reține și că în materia restituirii proprietăților art. 19 alin. 1 din capitolul V, titlul VII al Legii 247/2005 nu creează nici o derogare de la regula obligativității exercitării recursului administrativ prealabil, dimpotrivă arată că "deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
În speță, în raport de cele mai sus arătate se reține că reclamanții, așa cum au recunoscut și cu ocazia dezbaterilor, nu au urmat procedura prealabilă obligatorie ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii formulate în contencios administrativ.
Dat fiind că excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată este inutil a se mai analiza susținerile și apărările formulate de părți cu privire la fondul cauzei, deoarece, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, acțiunea formulată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
6 ex./02.03.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
