Despăgubire. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/CC
Ședința din Camera de Consiliu din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, a venit spre soluționare recursurile promovate de reclamanții: și și de pârâții: Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei -, ambele îndreptate împotriva sentinței nr.1/CA pronunțată în ședința din camera de consiliu din 23.04.2008 de Tribunalului Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, au răspuns recurenții-reclamanți și, personal și asistați de avocat cu delegație la dosar, iar pentru recurenții - pârâți a răspuns avocat, care depune la termenul de astăzi, delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenții - pârâți depune la dosar întâmpinare în două exemplare și înmânează un exemplar apărătorului recurenților reclamanți.
Potrivit art.25 din Legea nr.554/2004 și având în vedere obiectul cauzei, instanța consideră că se impune ca prezenta cauză să se judece în Cameră de Consiliu, sens în care lasă dosarul la sfârșitul ședinței.
După reluarea dosarului, la a doua strigare, au răspuns aceleași părți.
Avocat, având în vedere că prin sentința nr.95/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, pârâții au fost obligați să îndeplinească anumite proceduri cuprinse în Legea 236/2006, iar această lege a fost declarată neconstituțională, consideră că se impune lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozițiilor hotărârii mai sus menționată, motiv pentru care a formulat contestație la executare care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- și care are termen de soluționare la data de 06.11.2008. Față de cele arătate, solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea contestației la titlu, considerând totodată, că soluția care se va pronunța va lămuri cu siguranță aspectele din prezenta cauză. În acest sens depune la dosar copia contestației la executare și un extras din Ecris cu privire la dosarul nr- aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Neamț.
Avocat arată că se opune cu privire la suspendarea cauzei, având în vedere că această cerere este invocată prin întâmpinare, care nu a fost depusă la dosar în termenul legal prevăzut de Codul d e procedură civilă și totodată, consideră că apărătorul recurenților - pârâți trebuia să depună la dosar un certificat de grefă cu privire la dosarul aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Neamț. De asemenea, susține că pârâții au formulat mai multe contestații la titlu cu aceeași unică apărare, apariția deciziei Curții Constituționale. Având în vedere cadrul procesual al cauzei și faptul că asemenea cauze se judecă de urgență, solicită respingerea cererii de suspendare.
Avocat, în ce privește contestațiile pe care le invocă apărătorul recurenților - reclamanți, susține că acestea nu au fost formulate la titlu ci la executare, iar cu privire la titlu nu s-a formulat nici o contestație.
Instanța, față de cererea de suspendare formulată de recurenții - pârâți prin apărător la termenul de astăzi, constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care respinge această cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântulasupra recursurilor formulate.
Avocat, având cuvântul, susține că în considerentele hotărârii, Tribunalul Neamța apreciat că se impune aplicarea unei amenzi pârâților, conform art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, pentru nerespectarea termenelor cu privire la executarea hotărârii judecătorești. În dispozitivul hotărârii, instanța de fond statuează că amenda se aplică începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii date și până la data executării efective a sentinței civile nr.95/2007. Consideră că momentul de la care trebuia aplicată sancțiunea respectivă este data de 07.09.2007, adică din momentul când s-a expirat termenul de 30 de zile în care pârâții trebuiau să-și execute obligația, motiv pentru care apreciază că dispozitivul hotărârii trebuie modificat în sensul celor mai sus arătate.
În continuare, avocat, față de apărările pârâților la instanța de fond și care se regăsesc și în motivele de recurs, consideră că acestea nu pot fi primite, întrucât nu au un suport legal. Justificarea că nu au finalizat procedura de vânzare a spațiilor medicale pentru că reclamanții ar mai fi avut un litigiu pe rol, apreciază că nu poate fi primită pentru că respectivul litigiu privea alte spațiile medicale și era în curs de soluționare. Totodată, consideră că acesta nu este un motiv justificat pentru a tergiversa executarea silită a sentinței civile nr.95/2007. Cu privire la susținerea pârâților că nu au executat hotărârea motivat de faptul că a apărut decizia Curții Constituționale, nu poate fi primită, întrucât această decizie a apărut la data de 09.10.2007, iar pârâții trebuiau să execute hotărârea din data de 07.09.2007. Susține că necunoașterea legii nu exonerează pe nimeni de obligația de a respecta legea, cu atât mai mult cu cât pârâții în cauză sunt organe ale autorității publice locale. În aceste condiții, consideră că se impune obligarea pârâților și la plata despăgubirilor pentru aceleași considerente legale pentru care se cuvine și aplicarea amenzii.
În concluzie, avocat, solicită admiterea recursului declarat de recurenții - reclamanți și.
Cu privire la recursul declarat de către recurenții - pârâți Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, întrucât aceștia nu au invocat un temei de drept, iar apariția deciziei Curții Constituționale nu împiedică executarea hotărârii.
Avocat, având cuvântul, arată că prin dispozitivul hotărârii nr.95/2007, pârâții au fost obligați să efectueze anumite proceduri cuprinse în Legea nr.236/2006, care, după cum s-a arătat și în motivele de recurs, această lege a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.871/2007 a Curții Constituționale. Susține că motivul pentru care nu s-a realizat vânzarea efectivă a spațiilor medicale este că faptul că nu a existat un cadru legal, în baza căruia pârâții să ducă la îndeplinire dispozitivul hotărârii.
În concluzie, avocat solicită admiterea recursului declarat de recurenții - pârâți Primarul comunei și Consiliul Local al comunei și respingerea recursului declarat de recurenții - reclamanți și.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor contencios - administrative de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 1/CA/CC/23 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, dispunându-se sancționarea pârâților cu amendă civilă egală cu 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data executării efective a sentinței civile nr. 95/CA/15 mai 2007.
Totodată a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri, fiind obligați pârâții doar la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.95/CA din 15.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr.553 din 7.08.2007 a Curții de APEL BACĂU, admițându-se cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și, au fost obligați Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, să îndeplinească procedura privind vânzarea spațiilor medicale inclusiv cu privire la Cabinetul Medical nr.2 și pct. Sanitar, conform dispozițiilor Legii nr.236/2006. Prin aceiași hotărâre, pârâții au fost obligați la 500 lei cheltuieli de judecată către intervenienți.
Faptul că ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.95/15.05.21007, pronunțată de Tribunalul Neamț -secția Comercială și de Contencios Administrativ, Curtea Constituțională prin Decizia nr.879 din 9.10.2007 a declarat neconstituționale actele normative care au servit drept temei juridic pentru Sentința civilă nr.95 din 15.05.2007, nu schimbă cu nimic caracterul de titlu executoriu al hotărârii adoptate în perioada în care OUG nr. 100/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.- a fost în vigoare.
Legea nr.554/2.12.2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, referindu-se la procedura de executare, prin art.24(l) stabilește că " executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Sentința civilă nr.95/CA din 25.05.2007 a rămas irevocabilă la data de 7.08.2007, prin Decizia nr.553 din 7.08.2007 a Curții de APEL BACĂU - secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, astfel că, potrivit dispozițiilor art.24(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei aveau obligația ca, în cel mult 30 de zile calendaristice de la 7.08.2007, să procedeze la executarea hotărârii judecătorești. In cazul nerespectării termenelor stabilite prin art.24(1), legiuitorul a prevăzut prin aliniatul 2 al articolului 24 din actul normativ menționat anterior, sancțiuni împotriva persoanelor vinovate, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Întrucât pârâții nu și-au respectat - nici până în prezent - obligația impusă prin Sentința civilă nr.95/CA din 15.05.2007, rămasă irevocabilă, instanța a apreciat că apărările acestora nu au justificare legală, astfel că în conformitate cu prevederile art.24(2) din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, a dispus sancționarea Primarului comunei, și a Consiliului Local al comunei, cu amendă civilă egală cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data de 7.09.2007 și până la data executării efective.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata a câte 100 RON fiecare, cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere, începând cu data de 7.09.2007 și până la data de executării efective, instanța l-a respins având în vedere că pârâții, conformându-se dispozitivului sentinței civile nr.95/CA din 15.05.2008 au luat măsurile premergătoare necesare procedurii privind vânzarea spațiilor medicale către și. Decizia nr.871 din 09.10.2007 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor G nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ - teritoriale cu destinație de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.236/2006, efectele deciziei susmenționate asupra pârâților, aceștia neavând studii juridice, dar și acțiunile în instanță, între aceleași părți, și anume dosar nr.5208/- în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 50/CA din 15.02.2007, au tergiversat punerea în executare a sentinței civile nr.95/CA din 15.05.2007, rămasă irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și și pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, scutite de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 25 al. 2 din legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea recursului, reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul datei de la care curge sancțiunea aplicată, ca fiind 07 septembrie 2007, când trebuia executată sentința civilă 95/CA/2007, iar nu de la data rămânerii irevocabile hotărârii recurate. Pe de altă parte, s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea privind despăgubirile, având în vedere că pârâții în mod abuziv și conștient au tergiversat finalizarea procedurii de vânzare, potrivit titlului executoriu, iar necunoașterea legii nu exonerează de obligația respectării acesteia, cu atât mai mult cu cât pârâții sunt organe ale autorității publice locale.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că finalizarea procedurii de vânzare nu a avut loc datorită promovării de către reclamanți a unei alte acțiuni pentru cumpărarea și a altor spații cu destinație medicală. Declararea neconstituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului 110/2005 și a Legii 236/2006 a determinat lipsirea sentinței civile 95/CA/15 mai 2007 de suportul juridic ce îi conferea putere executorie.
Față de recursul reclamanților, intimații - pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că prin declararea neconstituționalității Legii 236/2006 sea flă în imposibilitatea de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, nemaiexistând cadrul legal în baza căruia să acționeze.
Față de recursul pârâților, intimații - reclamanți au solicitat respingerea recursului, având în vedere că litigiul invocat privea alte spații medicale decât cele vizate de sentința civilă 95/CA/2007, iar decizia Curții Constituționale având putere numai pentru viitor, conform dispozițiilor art. 147 al. 4 din Constituție, nu produce efecte asupra sentinței civile 95/CA/2007 care a rămas irevocabilă anterior declarării neconstituționalității Legii 236/2006.
Pentru susținerea apărării intimații - reclamanți au depus înscrisuri: contracte de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 122/28.02.2007 la., respectiv sub nr. 2879/15.10.2007 la. A, decizia civilă 806/01.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obligațiile stabilite prin sentința civilă 95/CA/15 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - în sarcina pârâților aveau ca obiect inițierea unui proiect de hotărâre de completare a anexei nr. 41/2006 cu spațiile medicale - cabinet medical nr. 2 și pct. Sanitar ce urmare a fi vândute în temeiul Legii 236/2006, respectiv de îndeplinire a procedurii de vânzare a spațiilor medicale conform dispozițiilor Legii 236/2006.
Împrejurarea că prin deciziile Curții Constituționale nr. 870, 871/09.10.2007 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor OUG110/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea 236/2006 nu reprezintă un impediment la executarea acesteia, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 147 al. 4 din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În condițiile în care procedura reglementată de OUG110/2005 nu mai este aplicabilă, ca urmare declarării neconstituționalității dispozițiilor ce statuează, pârâții au posibilitatea executării obligației de vânzare a spațiilor medicale potrivit dispozițiilor de drept comune incidente în situația înstrăinării de imobile.
Nici motivul referitor la imposibilitatea finalizării procedurii de vânzare datorită promovării de către reclamanți a unei alte acțiuni pentru cumpărarea și a altor spații medicale nu este întemeiat, executarea obligațiilor stabilite prin sentința civilă 95/2007 nefiind condiționată sau într-o legătură de interdependență cu vocația reclamanților la dobândirea altor drepturi, pentru a justifica întreruperea derulării procedurii.
Cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamanți pentru neexecutarea obligațiilor arătate, potrivit dispozițiilor art. 24 al. 2 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța apreciază că esențial în rezolvarea problemei era dovedirea existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin neexecutare, în raport de care se impune a fi determinat cuantumul despăgubirilor. Cum în cauză nu a fost dovedite împrejurări de natură să releve existența și întinderea prejudiciului, în mod corespunzător nu pot fi acordate despăgubiri.
Susținerea reclamanților referitoare la natura juridică despăgubirilor de mijloc de constrângere a debitorilor pentru executarea obligațiilor nu este întemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 24 al. 2 din lege recunosc reclamanților dreptul la despăgubiri pentru întârziere, ca măsură de reparare a prejudiciului provocat de neexecutarea sau executarea cu întârziere. Măsura de constrângere pentru executarea obligației avută în vedere de legiuitor referitor la debitori este cea concretizată în amenda stabilită în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere.
Referitor la data de la care se aplică amenda instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 25 al. l din Legea - cu modificările și completările ulterioare sancțiunea se aplică de instanța de executare la cererea reclamantului. În aceste condiții, stabilirea sancțiunii este condiționată de exercitarea dreptului recunoscut prin lege reclamantului, creditor al obligației de executat, fără a opera de drept la momentul împlinirii termenului stabilit de dispozițiile art. 24 al. l din lege. În consecință, data stabilită pentru aplicarea sancțiunii prin considerentele sentinței recurate nu au fundament juridic și nu e susceptibilă de a produce efecte juridice.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. l Cod procedură civilă, vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - reclamanți și și de către recurenții - pârâțiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEIși PRIMARUL COMUNEI -,ambele îndreptate împotriva sentinței nr.1/CA pronunțată în ședința din Camera de Consiliu din 23.04.2008 al Tribunalului Neamț, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
14/14 nov. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
