Despăgubire. Decizia 399/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 399
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Laura Chimoiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECȚIA SILVICĂ M împotriva sentinței nr.2752 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECȚIA SILVICĂ M și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost declarat în termen legal, sentința fiind comunicată la data de 09.12.2009, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 30.12.2009.
Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului de față, având în vedere dispozițiile art.301 Cod pr. civilă și a trecut la deliberări asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2752 din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinția admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pentru răspunderea patrimonială a pârâtului, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.
A respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică DTS în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, examinând excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pentru stabilirea răspunderii materiale a pârâtului, că acesta se află în raporturi de muncă cu reclamanta, izvorâte din contractul individual de muncă și având în vedere normele de drept incidente în cauză.
Instanța de Contencios Administrativ și Fiscal neavând o competență de plenitudine nu se poate investi legal cu cereri de chemare în judecată pentru stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcina personalului contractual (pădurarilor), decât cu contestație împotriva actului administrativ de imputație (ordin, dispoziție) emise în baza art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public pentru funcționarii publici ce se află în raporturi juridice de serviciu cu angajatorul, ce se din actul administrativ de investire în funcția publică.
Potrivit disp.art.6 alin.1 din nr.OUG85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora "personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial în conformitate cu prevederile CAP.III al titlului XI din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure, pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Personalul silvic se împarte în două categorii: funcționari publici numiți în funcție printr-un act administrativ (ordin, decizie, dispoziție) și personal contractual pentru care se încheie un contract individual de muncă, contract în temeiul căruia salariatul este obligat să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator (art.10 din Codul Muncii ).
In ordonanța de urgență din 59 din 26 mai 2000 privind statutul personalului silvic cu modificările și completările ulterioare s-a prevăzut că personalului silvic i se aplică dispozițiile legii nr.88/1999 privind statutul funcționarilor publici, în măsura în care această ordonanță de urgență nu dispune altfel (art.58 alin.1, iar pentru categoriile de personal silvic care au și calitatea de funcționar public, corelarea gradelor profesionale prevăzute în această ordonanță de urgență, cu categoriile, gradele și treptele aferente carierei funcționarilor publici prevăzute în Legea nr.188/1999, se face prin hotărâre a Guvernului (art.58 alin.2).
Prin Hotărârea Guvernului nr.1009 din 26.10.2000 privind corelarea gradelor profesionale prevăzute în Statutul personalului silvic cu categoriile, clasele și gradele aferente funcțiilor publice, prevăzute în Statutul funcționarilor publici (anexa 1) au fost corelate cu funcțiile publice și cuprinși în categoria funcționarilor publici numai următoarele categorii de personal silvic: - ingineri, categoria A (studii superioare de lungă durată); II. - subingineri categoria B (studii superioare de scurtă durată); III. - categoria C (studii medii liceale sau postliceale).
Legea nr.188/08.12.1999 privind statutul funcționarilor publici reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici de stat și administrația publică locală prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale Administrației Publice Centrale și Locale denumite raporturi de serviciu (art.1 alin.1).
Potrivit art.4 din Statutul funcționarilor publici, raporturile de serviciu se și se exercită pe baza actului administrativ de numire.
Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează, potrivit art.84 din Legea nr.188/1999 pentru pagubele produse cu vinovăție pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează (litera a, pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce mi s-au acordat necuvenit (lit.b) și pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice, în situațiile prevăzute de art.84 lit.a și b, se dispune, potrivit art.85 alin.1 din Legea 188/1999, prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau dispoziție de imputare, în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la litera caa celuiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ art.85 alin.2 din Statutul funcționarilor publici.
Referitor la competența de soluționare a litigiilor privind personalul silvic contractual, există o singură derogare prevăzută de art.52 alin.3 din nr.OUG59 din 26.05.2000 privind Statutul personalului silvic, în sensul că (partea nemulțumită de hotărârea Consiliului de Disciplină poate face plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință, însă această dispoziție are în vedere faptul că hotărârile Consiliului de Disciplină, prin care se finalizează cercetarea prealabilă, în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare de către personalul silvic, are caracterul unui act administrativ.
In ceea ce privește personalul silvic contractual, competența de soluționare a litigiilor având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale, în temeiul normelor și principiilor normelor civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor aparține Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a tribunalului.
Condiția esențială pentru a atrage răspunderea contractuală este existența unui contract individual de muncă și valabilitatea acestuia, scopul final fiind repararea unui prejudiciu patrimonial provocat persoanei juridice - angajator sau lucrurilor aparținând acestuia.
Răspunderea patrimonială în dreptul muncii este o răspundere specială care se poate angaja numai în măsura în care autorul faptei este încadrat în muncă în baza unui contract individual de muncă.
In litigiile întemeiate pe art.270 și urm. din Codul Muncii care, reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, calitate procesuală activă are angajatorul, persoană juridică care, solicită instanței de judecată să oblige pârâtul, adică persoana angajată în baza unui contract individual de muncă la plata pagubelor materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului potrivit art.287 din Codul Muncii.
In litigiile întemeiate pe art.85 alin.2 din legea n 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, calitatea procesuală activă, de reclamant (contestator) o are funcționarul public, care se adresează instanței de contencios administrativ cu contestație împotriva ordinului sau dispoziției de imputare emisă de instituția publică. Normele procedurale de soluționare a litigiilor de contencios administrativ diferă de normele procedurale de soluționare a litigiilor de muncă. In contestația împotriva actului administrativ de imputare, sarcina probei aparține contestatorului.
In absența existenței unui ordin sau dispoziții de imputare emisă de către o instituție publică (sau persoană juridică ce exercită o activitate în regim de autoritate publică) împotriva unui funcționar public, instanța de contencios administrativ nu poate fi investită legal, întrucât această instanță este competentă să soluționeze numai contestațiile împotriva actelor de imputare (ordin, dispoziție, decizie).
Acțiunile formulate de către ROMSILVA - Direcția Silvică DTS împotriva personalului silvic (pădurari) încadrat cu contract individual de muncă se întemeiază pe disp.art.270 și urm. din Codul Muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, ce se află în raporturi de muncă cu angajatorul, izvorâte din contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECȚIA SILVICĂ M, apreciind-o ca fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Recursul este tardiv formulat.
Cererea de recurs a fost depusă, prin poștă, la data de 30.12.2009 așa cum rezultă din data menționată pe plicul în care a fost expediată, iar sentința a fost comunicată reclamantului la data de 09.12.2009, așa cum reiese din dovada existentă la fila 9 din dosarul de fond.
Dovada de comunicare și procesul-verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr. civilă.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului Mehedinți.
În consecință, va fi respins recursul declarat de reclamant ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECȚIA SILVICĂ M împotriva sentinței nr.2752 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/ 25 Februarie 2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Laura Chimoiu
