Despăgubire. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.428/CA/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.285/CA din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectdespăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimatul a depus la dosar în data de 19.11.2008 concluzii scrise, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.285/CA din 30.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A obligat pe pârâtă să restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 3.669 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cu obligarea acesteia și la plata către reclamantă 937,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada că s-a adresat cu o astfel de cerere pârâtei căreia i-a solicitat restituirea sumei achitate, după cum rezultă din înscrisurile anexate la filele 16, 17 iar pârâta a respins această cerere prin adresa nr. 47750 din 20.03.2008, instanța constată că acesta a îndeplinit procedura prealabilă astfel că, în baza art. 109 cod proc. civilă raportat la disp. art.137 cod proc. civilă va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocate de pârâtă.
Cât privește fondul litigiului, instanța a constatat că reclamantul a invocat încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea de către statul român a taxei speciale pentru autoturisme în contradicție cu normele europene, prevalându-se de principiul primordialității dreptului comunitar.
Instanța reține că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 14.03.2008 reclamantul a achitat suma de 3669 lei aferentă cărții de identitate g -.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului s-a calculat după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal și după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, după aducerea acestora spre înmatriculare în țară, astfel că nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că nu există un regim discriminatoriu și protecționist impus de statul român produselor de import, în speță autovehiculelor.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, dreptul comunitar aplicându-se direct și cu precădere atunci când normele interne sunt contrare normelor comunitare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamant, în cuantum, de 3669 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea disp. art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care constată că acțiunea este întemeiată și pe cale de consecință o va obliga pe pârâtă să restituie reclamantului suma încasată.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de această sumă, respectiv de 3.669 lei cu începere de la data plății - 14.03.2008, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, în condițiile art. 1082 - 1084 cod civil, instanța va obliga pârâta la plata dobânzii legale, ce se va calcula până la data restituirii efective.
Cât privește susținerea pârâtei cu privire la modificarea legislativă adusă prin OG nr. 50/2008, instanța reține că aceasta intră în vigoare cu începere de la 01.07.2008, ulterior soluționării acestei pricini și întrucât legea civilă nu retroactivează, normele acesteia produc efecte numai pentru viitor, nefiind incidente în speță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de instituție. Arată că, potrivit disp.art.7 din Legea 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Ori, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, după care a introdus acțiunea la instanță, deși dacă era nemulțumit de răspunsul primit la cererea formulată, avea obligația să-l conteste la organul fiscal potrivit dispozițiilor imperative menționate anterior, coroborare cu prev.art. 205 și urm. cod procedură fiscală. Astfel doar după emiterea deciziei de către organul fiscal de soluționare a contestației reclamantul se putea adresa instanțe de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei precizează că disp.art.90 din Tratatul Comunității Europene la care se face referire în acțiune nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este obligatorie pentru toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Solicită a se reține că disp.art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu este incident în cauză, întrucât pe de o parte nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Precizează că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prev.art. 214/1 și 214/2 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, dispoziții legale abrogate de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare. Astfel taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare taxă de poluare, intervine potrivit art.4 lit.a din OUG 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Consideră că nu pot fi reținute afirmațiile din cuprinsul sentinței în sensul că modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG 50/2008 nu sunt incidente în speță.
Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea plângerii prealabile prev.de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (24.03.2008), reclamantul intimat s-a adresat instituției recurente prin adresa înregistrată sub nr. 47750/17.03.2008 solicitând restituirea sumei de 3.666 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto, răspunsul autorității fiind negativ (adresa 47750/20.03.2008).
Drept urmare, contrar poziției exprimate de recurentă refuzul instituției recurente fiind evident, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Referitor la fondul cauzei, se reține că:
Conformart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art.2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prev. art. 2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului la data de 13.02.2008, când erau în vigoare textele din Codul fiscal menționate mai sus.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prev.art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.285/CA din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 28.11.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 8 decembrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
