Despăgubire. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.477/CA/2008 -
Ședința publică din 11 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestației în anulare, în contencios administrativ, declarată de contestatoareaSC SRLcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local cu sediul în O, nr.1, Județ B și Municipiul O reprezentat prin Primar cu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva deciziei nr.200 din 4.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiectdespăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 10 lei achitată prin chitanțele nr.77/7.07.2008 și nr.-/22.10.2008 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că s-a depus la dosar de către contestatoare în data de 11.12.2008 note de ședință, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 4 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 11 decembrie 2008, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.200 din 4.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă SC SRL O, împotriva Sentinței nr.387/CA pronunțată la data de 09.10.2007 de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL O, și MUNICIPIUL O reprezentat prin PRIMAR, pe care o menține în totul. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Este dovedit în cauză și necontestat că obiect al contractului de concesiune, ulterior denunțat, ce constituie în opinia recurentei temeiul acțiunii sale, îl formează suprafața de 32 mp teren situat în municipiul O, Calea nr. 73 și care în natură reprezintă cale de acces.
Acțiunea reclamantei având ca obiect cererea de despăgubiri se fundamentează pe rezilierea unilaterală a contractului de concesiune din culpa concedentului care nu a depus o minimă diligență pentru a afla situația juridică a imobilului.
Această critică nu poate fi reținută câtă vreme și concesionarul avea aceeași obligație de a face minime demersuri pentru a afla situația juridică a imobilului ce urma să-l primească în concesiune.
Nu poate fi reținută în cauză existența unui prejudiciu determinat de omisiunea culpabilă a pârâților care nu au făcut altceva decât că au procedat la denunțarea contractului întemeiat pe prevederea legală - art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Împrejurarea că reclamanta a făcut modificări în apartamentul indicat, nu este de natură a atrage răspunderea contractuală intimaților, câtă vreme acestea nu au fost efectuate în temeiul unei autorizații de construire conform dispozițiilor Legii nr.50/1991, ci tocmai cu încălcarea dispozițiilor acestei legi, precum și a prevederilor art.5 și 9 din contractul de concesiune.
Cheltuielile efectuate de recurentă pe perioada cuprinsă între data încheierii contractului de concesiune și denunțarea acestuia nu s-au făcut în temeiul acestui contract, în care era prevăzut în sarcina reclamantei obligația obținerii în prealabil a autorizației de construire în conformitate cu dispozițiile Legii nr.50/1991.
Procedând la modificarea apartamentului în spațiu comercial, fără a obține în prealabil autorizația pentru executarea lucrărilor, reclamanta și-a asumat riscul de a nu putea fi despăgubită întrucât nimeni nu poate obține un beneficiu prin încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe, întemeiată pe art.312 pct.5 Cod Procedură Civilă, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.
Nefiind îndeplinite cerințele legii pentru obligarea concesionarului la plata sumei de 50.000 EURO nu se justifică casarea cu trimitere spre rejudecare în scopul administrării de probe, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intimata a angajat aceste cheltuieli pe riscul său și cu încălcarea prevederilor contractuale și legale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC SRL O solicitând admiterea contestației anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare arată că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin motivele de recurs formulate arată că a solicitat admiterea recursului deoarece intimatele au încheiat un contract de concesiune cu contestatoarea contract ce a fost ulterior reziliat în mod unilateral, potrivit dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea 10/2001 deoarece concedentul nu a depus nici cea mai minimă diligență în vederea stabilirii situației juridice a imobilului anterior încheierii contractului de concesiune.
Instanța de recurs, asemenea instanței de fond, a concluzionat că aceste demersuri în vederea stabilirii situației juridice a imobilului puteau fi făcute și de către contestatoare.
În ceea ce privește investițiile făcute de contestatoare la imobil, în vederea transformării acestuia pentru desfășurarea unei activități comerciale instanța a apreciat că se impune respingerea cererii de despăgubiri, având în vedere faptul că aceste investiții au fost făcute în mod nelegal în lipsa unei autorizații de construire.
S-a apreciat că nu poate invoca un interes propriu o încălcare a prevederilor Legii 50/1991 și să obțină un beneficiu material în această manieră.
Apreciază că pronunțarea unei atare hotărâri este rezultatul unei erori materiale, având în vedere faptul că din scriptele depuse la dosarul cauzei reiese faptul că nu s-au efectuat lucrări care să afecteze structura de rezistență a imobilului, ci lucrări de reamenajare și renovare a interiorului apartamentului care nu necesită o autorizație prealabilă potrivit disp.Legii 50/1991.
Prin urmare nu se poate reține că ar fi urmărit obținerea unui profit material prevalându-se de propriile acte neconforme cu dispozițiile legii.
Pe de altă parte apreciază că se impune a avea în vedere situația juridică a imobilului nu reieșea din nici o evidență publică, situația de CF nerelevând-
În drept a invocat prev.art.318 Cod procedură civilă.
Intimata Administrația Imobiliară Oas olicitat prin "Întâmpinare" respingerea contestației ca inadmisibilă și menținerea deciziei pronunțate de instanța de recurs ca legală și temeinică.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate Curtea de Apel consideră că este nefondată urmând a fi respinsă în consecință având în vedere următoarele motive:
Art.318 Cod procedură civilă deschide calea contestației în anulare pentru două motive ce pot fi valorificate numai împotriva hotărârilor instanțelor de recurs și anume când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea invocă ca temei al contestației Teza 1 art.318 Cod procedură civilă învederând că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului citat "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin "eroare materială" în sensul art.318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, cum ar fi de pildă anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru sau respingerea recursului ca tardiv deși a fost depus în termen la poștă însă instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac.
Pe această cale nu pot fi remediate greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs.
Cum motivele invocate de contestatoare nu vizează greșeli materiale de ordin procedural pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci ele se referă la greșeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză, contestația în anulare este nefondată urmând ca în temeiul art.318, 320 Cod procedură civilă să fie respinsă ca atare.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatăcontestația în anulare declarată de contestatoarea SC SRL cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Localcu sediul în O, nr.1, Județ B șiMunicipiul O reprezentat prin Primarcu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva deciziei nr.200 din 4.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Fără cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 15.12.2008
Jud.rec. / /
Dact.
2 exemplare/ 18 decembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
