Despăgubire. Sentința 78/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.78
Ședința publică din 09.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii pentru motivele formulate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 13.02.2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia să procedeze la analizarea dosarului nr.37464/CC privind dispoziția nr.1329/2007 emisă de Primăria orașului, conținând propunere de acordare de măsuri reparatorii reclamantului în cuantum de 69908 euro, în echivalent. Mai solicită obligarea pârâtei să înainteze dosarul cu nr.37464/CC unui evaluator autorizat care să procedeze la stabilirea valorii de circulație a imobilului și să continue procedura instituită de Titlul III al Legii nr.247/2005 până la finalizarea ei prin emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri în echivalent pentru același imobil.
În motivarea acțiunii arată că, prin dispoziția cu nr.1329/09.05.2007, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul (teren în suprafață de 2043 mp și construcție), situat în,- (nr. vechi 24), evidențiat în CF nr.24 nr. top 170/a și s-a dispus trimiterea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Se învederează ca prin sentința civilă nr.1329/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în urma expertizei efectuate în cauză, s-a dispus modificarea dispoziției nr.1329/09.05.2007 în sensul specificării cuantumului despăgubirilor la valoarea de 69908 euro, în echivalent.
Se învederează ca pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză însă nejustificat perfectarea procedurii instituite de Titlul III al Legii nr.247/2005, în condițiile în care, la dosar există și o expertiză evaluatoare, care, evident, este de natură a facilita activitatea evaluatorilor Comisiei. Se arata ca mai întâi, într-un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, deciziile/dispozițiile/ordinele se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire secretariatului comisiei centrale.
Se menționează ca într-un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, vor fi predate și modificările care nu au fost soluționate.
Se învederează ca urmează etapa analizării dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, etapa centralizării dosarelor și etapa evaluării de către un evaluator desemnat aleatoriu, care va stabili cuantumul despăgubirilor.
Reclamantul precizează ca în baza raportului de evaluare comisia centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre evaluare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul menționează că anexează: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dispoziția nr.1329/2007, dispoziția nr.215/29.05.2008, cauza Katz contra României și practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In considerentele întâmpinării se arata ca Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează în baza art.13 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Se învederează ca prin actul normativ mai sus amintit au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Se arata ca atribuțiile mai sus amintite sunt exercitate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor numai în cadrul procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute în Cap.V, Titlul VII (Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv) din Legea nr.247/2005.
Se menționează ca procedura administrativă prevede parcurgerea a trei etape: etapa înregistrării dosarelor, etapa verificării respingerii cererii de restituire în natură și etapa evaluării, finalizându-se prin emiterea deciziei ce constituie titlu de despăgubire.
Se arata ca reclamantul este în posesia unei hotărâri judecătorești prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
După finalizarea litigiului, dosarul de despăgubire a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.37464/CC.
Pârâta mai arată că, prin Decizia nr.LII, Înalta Curte de Casație și Justiție statuează că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
În baza acestei Decizii, Comisia Centrală a emis Decizia nr.1651/13.03.2008, care statuează că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr.10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta (decizie anexată în copie).
Prin urmare,se precizează ca emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se va face în baza sentinței civile nr.3318/12.12.2006 a Tribunalului Timiș, în cuantumul stabilit de aceasta, sumă ce va fi aprobată, în următoarea ședință a Comisiei Centrale.
In dovedirea susținerilor, pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri și anume: răspunsul la memoriu reclamantului emis sub nr.-/05.02.2009 și Decizia nr.1651/13.03.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin dispoziția nr.1329/09.05.2007 emisă de Primarul orașului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în,-, evidențiat în CF nr.24 nr. top 170/a și s-a dispus trimiterea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație reclamantul, contestație soluționată prin sentința civilă nr.1329/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Curtea constată că instanța, ca urmare a efectuării unei expertize, a dispus modificarea dispoziției nr.1329/09.05.2007 în sensul specificării cuantumului despăgubirilor la suma de 69.908 euro în echivalent în lei. A fost emisă în baza sentinței dispoziția nr.215/29.05.2008 de către Primarul orașului.
Reclamantul solicită prin prezenta acțiune pronunțarea unei hotărâri prin care să se oblige pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze dosarul nr.37464/CC/2007 privind dispoziția nr.1329/2007 emisă de Primarul Orașului și să înainteze dosarul unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea de circulație a imobilului și apoi să continue procedura instituită de Legea nr.247/2005 până la finalizarea ei prin emiterea titlului de despăgubire în echivalent, pentru imobilul menționat.
Prin urmare, Curtea trebuie să analizeze dacă refuzul pârâtei de a desfășura procedura administrativă prevăzută de Legea nr.247/2005 este justificat sau nu.
Pentru a stabili aceste aspecte vom analiza dispozițiile legale incidente în cauza, precum și mențiunile obligatorii ale deciziei în interesul legii nr.LII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea constată că în prezent reclamantul are o hotărâre judecătorească prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a măsurilor reparatorii într-un spirit rezonabil pentru părțile implicate în astfel de litigii, prin titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, în titlul menționat, prin art. 16 alin. (1) din cap. V, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, s-a stabilit că "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi".
In cuprinsul alin. (2) al aceluiași articol, că "notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor".
Într-adevăr, așa cum reiese din cele două alineate menționate ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin. (1), și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. (2), să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
În raport cu această distincție făcută de legiuitor, este de reținut că notificările cu privire la care există practică neunitară sunt cele ce se referă în principal la dispozițiile alin. (1) din art. 16 al titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În temeiul deciziei în interesul legii nr.LII Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat următoarele: din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art. 16 alin. (1) și (2) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26 după modificare).
Se arata in decizia menționata ca deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Opinia potrivit căreia, refuzând un atare control, instanțele judecătorești nu ar face decât să dea curs normal unor norme de procedură, de imediată aplicare, nu poate fi acceptată câtă vreme, în realitate, prin Legea nr. 247/2005 s-au adus modificări mai ales normelor de drept material din Legea nr. 10/2001, unele referindu-se la însăși restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.
Ca urmare a deciziei menționate, Comisia Centrală a emis decizia nr.1651/13.03.2008 care statuează că în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr.10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri în cuantumul prevăzut de sentință (fila 23 dosar).
de aprecierea data de către ICCJ noțiunii de "notificare", Curtea constata ca dispoziția nr.1329/09.05.2007 emisă de Primarul orașului a fost atacata in instanței după data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a formulării contestației, astfel ca, in acord cu decizia pronunțata de ICCJ mai sus menționata nu mai poate fi trimisa Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămâne supusă controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Față de prevederile mai sus menționate, Curtea constată că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile art.16 și urm. din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel fiind, prin raportare la considerentele menționate, văzând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procedural ales în T,-,.6,.9 la Cabinet de Avocat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./16.03.2009
Tehnored./23.03.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
reclamantul, - T,-,.6,.9 la Cabinet de Avocat
pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în
B,CaleaG. nr.202 sector 1
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
