Despăgubire. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.873
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1093/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a Județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat și consilier juridic în reprezentarea reclamantului intimat T, lipsă fiind reclamanta intimată Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a Județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a sesizării Curții de Conturi, pentru motivele învederate în scris, cu cheltuieli de judecată în primă instanță în sumă de 2.000 lei. Critică soluția primei instanțe și arată că aceasta a stabilit pe seama pârâtei niște sume nesolicitate de Curtea de Conturi prin încheierea de sesizare formulată.
Reprezentanta reclamantului intimat T solicită respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata prejudiciului adus instituției în sumă totală de 55.112,99 lei, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea nr.30/12.05.2008 Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 al.2 din nr.94/1992, republicată în 2002, sesizează Tribunalul Timiș în vederea stabilirii răspunderii juridice față de pârâta pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi în limita sumei totale de 49.531,05 lei, comise în dauna Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, constatate și consemnate în raportul de control intermediar nr.S5/30.04.2008.
Din actul de control, privind verificarea contului anual de execuție și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2007, rezultă că, în anii 2006 și 2007, instituția verificată a înregistrat în contabilitate și a efectuat plăți ca urmare a unui conflict de muncă intervenit între unitate și funcționarul public.
Astfel, Comisia de disciplină din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă, urmare sesizării formulate de către Inspectorul șef al ITM, împotriva unui funcționar public ( ) din cadrul aceleiași instituții a efectuat cercetări și a constatat că, prin faptele sale, acesta din urma a încălcat prevederile legale ale art.65 alin.3, lit. g, din nr.188/1999, modificată și completată, respectiv a adus atingere prestigiului instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Ca urmare, comisia de disciplină a propus sancționarea funcționarului public conform art.65 alin.3 lit. d din nr.199/1999 modificată și completată, respectiv " trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioada de un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului".
Decizia a fost contestată în termenul de 30 de zile, la instanța de contencios-administrativ și a urmat toate căile de atac.
Instanțele de judecată competente prin sentințele și deciziile pronunțate în acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților ITM T și Inspectoratul șef al ITM T, având ca obiect anularea actelor administrative de sancționare (retrogradare) și acordare de despăgubiri, au hotărât anularea documentelor administrative de retrogradare a funcționarului public și plata de către ITM Tau nor despăgubiri, cheltuieli de judecată și onorarii avocațiale.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă, urmare sentințelor și deciziilor pronunțate de instanțele de judecată și a proceselor verbale de executare silită și somațiilor întocmite și transmise de Biroul Executorului Judecătoresc G, a plătit suma de 49.531,05 lei reclamantei și Biroului Executorului Judecătoresc
Urmare a constatării de către instanța de judecată a nulității absolute a deciziei nr.83/21.11.2005, emisă de Inspectorul șef al ITM T, instituția publică - ITM Tae fectuat cheltuieli neeconomicoase, neeficace și neeficiente în anii 2006 și 2007 care nu sunt în legătură cu activitatea instituției publice, în sumă de 49.531,05 lei.
Consecința plăților efectuate și a cheltuielilor înregistrate în anii 2006 și 2007, urmare a titlurilor executorii emise de Biroul Executorului Judecătoresc G, constă în diminuarea patrimoniului ITM T cu suma totală de 49.531,05 lei.
Având în vedere că plățile efectuate și cheltuielile înregistrate au fost generate de măsurile dispuse de Inspectorul șef al ITM T, diminuarea patrimoniului cu suma totală de 49.531,05 lei, constituie pagubă adusă instituției, pentru care s-au calculat foloase nerealizate la nivelul dobânzii BNR, pentru luna aprilie 2008, respectiv de 9,03% în suma de 5.581,94 lei, rezultând un prejudiciu total adus instituției de 55.112,99 lei.
In drept, organul de control a invocat prevederile: Ordinul nr.350/22.06.2004, privind aprobarea regulamentului propriu de organizare și funcționare al Inspecției și al Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, cap. IV art.29, pct.2, pct.12, pct.18, pct.25; HG nr.1.210/14.10.2003 privind organizarea și funcționare comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, cap. II secțiunea a 3-a,art.35(1) și (2); nr.82/1991art.17, nr.500/2002art.21(3) art.22(1) și (2), Cod de procedură civilă art.399 (1) și (3), iar răspunderea a fost stabilită în sarcina pârâtei - inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, pentru neluare măsurilor de recuperare a pagubelor produse inspectoratului.
Unitatea prejudiciată ITM T prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței de judecată să dispună recuperarea prejudiciului adus Inspectoratului Teritorial d e Muncă T în sumă totală de 55.112,99 lei, reprezentând pagubă în suma de 49.531,05 lei și foloase nerealizate aferente în sumă de 5581,94 lei.
În motivare se arată că, la data de 18.10.2005, inspectorul șef al ITM a emis decizia nr.79/2005, prin care îi aplică doamnei șef serviciu control-relații de muncă, sancțiunea "mustrare scrisă" în urma inițiativei acesteia de a rectifica în presa locală conținutul unui articol care conținea date oferite de inspectorul șef cu privire la numărul angajatori controlați și sancțiunile dispuse în luna august 2005. Decizia a fost emisă urmare a referatului întocmit de șeful ierarhic superior al doamnei, ec. -, prin care acesta apreciază că replica din presa a doamnei a adus grave prejudicii imaginii instituției prin rectificarea unor cifre prezentate deja anterior de inspectorul șef, deși cifrele prezentate de doamna erau cele corecte.
Decizia nr.79/2005 a fost contestată de doamna, formând obiectul dosarului nr.11053/CA/2005, pe rolul Tribunalului Timiș. Prin încheierea din 24.01.2006, Tribunalul Timișa admis cererea de suspendare a executării sancțiunii, formulată de reclamantă. Împotriva încheierii, ITM Taf ormulat recurs, soluționat de către Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr.408/R/20006, prin care a respins recursul cu cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei, cheltuieli ce au făcut obiectul executării silite în final în luna august 2006, și care au fost plătite reclamantei în sumă de 6.814,45 lei.
Se mai arată că, tot în anul 2005, la data de 14.07.2005, Comisia de disciplină din cadrul ITM Taf ost sesizată prin adresa nr.3163/2005 îndreptată împotriva aceluiași funcționar public ec., cu indicarea unei serii de abateri de la respectarea prevederilor legale incidente. Comisia de disciplina a constatat încălcarea de către funcționarului public a unor prevederi cuprinse în nr.188/1999 și nr.7/2004, respectiv a adus atingere prestigiului instituției publice unde își desfășura activitatea. Prin raportul nr.6052/18.11.2005 Comisia de disciplină, respinge obiecțiunile formulate de la referatul nr.5764/08.11.2005 și propune sancționarea acesteia, conform art.65 al.3 lit. d, din nr.188/1999 cu "trecerea într-o funcție publică inferioară pentru o perioada de un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului" pe care l-a înaintat inspectorului șef ec. printr-o rezoluție finală.
În urma sancțiunii propuse și a aprobării de către inspectorul sef, a fost emisă Decizia nr.83/21.11.2005 pe care a atacat-o în termenul legal la instanța de contencios-administrativ și a urmat toate căile legale de atac.
Prin sentința civilă 586/2006, Tribunalul Timiș în dosarul nr. 11857/CA/2005 a constatat nulitatea Deciziei 83/2005, ca neîntemeiată, și a obligat ITM T la plata către reclamanta a sumei de 5098 lei reprezentând stimulente și premii anuale neacordate precum și 4000 lei cheltuieli de judecată.
Sentința civilă 586/2006 a fost atacată de ITM T cu recurs, care a format obiectul dosarului - pe rolul Curții de Apel Timișoara. Prin Decizia 194/2007, Curtea de Apel respinge recursul ITM T cu obligarea acestuia la plata a 15.000 lei cheltuieli de judecată.
Suma de 24098 lei ( 5098 +4000 +15.000) a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 20/EX/2007, ITM achitând 36.902,15 lei (însumând și cheltuielile de executare).
Se concluzionează că toate cheltuielile generate de acel conflict de muncă sunt: 6814,45 (cheltuieli judecată suspendare executare decizie 79/2005) +5814,45 (cheltuieli judecată suspendare executare decizie 83/2005 + 36.902,15 lei (stimulente și premiu anual neacordat reclamantei, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare. Total 49.531,05 lei la care se adăugă foloasele nerealizate la nivelul dobânzii BNR pentru luna aprilie 2008.
La termenul de judecată din 06.10.2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingere ca nefondată a sesizării prin Încheiere nr.30/12.05.2008 de către Camera de Conturi a județului
În motivare se arată că, prin încheierea nr.30/12.05.2008, Camera de Conturi a Județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior a dispus, în mod nelegal și netemeinic, sesizarea Tribunalului Timiș în vederea recuperării de la pârâtă a sumei de 55.112,99 lei, reprezentând paguba de 49.531,05 lei și foloase nerealizate aferente de 5.581,94 lei, fiind constatată ca faptă cauzatoare de prejudicii "nerespectarea prevederilor legale privind efectuarea cheltuielilor în limitele creditelor bugetare aprobate și numai în legătură cu activitatea instituției publice respective".
Pârâta, arată că în acest sens s-a reținut că " ITM T, urmare a sentințelor și deciziilor pronunțate de instanțele de judecata și a proceselor verbale de executare silită și somațiilor întocmite și transmise de Biroul Executorului Judecătoresc Gap lătit suma de 49.531,05 lei reclamantei și Biroului Executorului Judecătoresc G".
Având în vedere faptul că prin Încheierea de sesizare se solicită recuperarea unui prejudiciu, pârâta solicită instanței să verifice îndeplinirea cumulativa a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pârâta mai arată că, în urma reclamaților unor agenți economici din T la Inspecția B, organ ierarhic, Inspectoratul General de Stat, i-a dispus la data de 12.07.2005 sa sesizeze Comisia de disciplina din cadrul ITM T in legătura cu activitatea d-nei.
Comisia de disciplină a propus sancționarea respectivului funcționar, conform art.65 alin.3 lit. d, din nr.188/1999, așa cum rezultă din cuprinsul Raportului întocmit la data de 18.11.2005, iar în baza prev.art.35 din HG nr.1210/2003 a fost emisă Decizia nr.83/21.11.2005.
De asemenea, pârâta menționează că nu are studii juridice, toate deciziile pe care le-a emis au avut avizul de legalitate al compartimentului legislație contencios din cadrul ITM
Referitor la Decizia nr.83/2005, prin care s-a dispus mutarea temporară pe un post de execuție, pârâta consideră că nu i se poate imputa nicio formă de vinovăție și cu atât mai mult, nu îi pot fi imputate cheltuieli de judecată și de executare, întrucât, i s-a dispus de organul ierarhic Inspecția să sesizeze comisia de disciplina cu privire la eventualele incompatibilități sau conflicte de interese ale unor funcționari publici, printre care și.
Din momentul sesizării Comisiei de disciplină, pârâta menționează că nu a avut dreptul sau obligația să verifice procedura din fața comisiei. In baza art.30 din HG nr.1210/2003, Comisia de disciplină a administrat probe și a întocmit un referat si apoi un raport. Niciun conducător de instituție publică nu are dreptul să intervină sau să se implice în administrarea probelor sau întocmirea referatului sau raportului cu atât mai mult că ea a fost cea care a sesizat comisia.
In acest sens, sunt și dispozițiile art.57 din același act normativ, potrivit cărora documentele rezultate din activitatea de cercetare desfășurată de comisia de disciplină cu excepția raportului privind propunerea de sancționare, au caracter confidențial și se păstrează secretarul acesteia.
Pârâta arată că, în calitate de conducător al instituției publice, avea doar obligația de a "sprijini activitatea comisiei de disciplină", conform art. 61. alin (1). În temeiul dispozițiilor art. 36 din nr.HG 1210/2003, raportate la dispozițiile art. 64 din același act normativ, este evident faptul că numai Agenția Naționale a Funcționarilor Publici coordonează metodologic, monitorizează, verifică și controlează aplicarea și respectarea prevederilor din nr.HG 1210/2003 de către autoritățile și instituțiile publice.
In momentul în care au fost comunicate, prin somație, obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată stabilite de instanțe, a cerut Inspecției B - ordonator secundar de credite-(ITM T fiind ordonatorul terțiar), alocarea sumelor necesare, conform nr.OG 22/2002, modificată, în condițiile în care însăși Inspecția era obligată la plata cheltuielilor de judecată și de executare într-o acțiune separată cu aceeași.
Achitarea cheltuielilor de executare și de judecată s-a făcut doar după ce ordonatorul secundar de credite, Inspecția, a aprobat și a suplimentat creditele bugetare necesare efectuării plăților sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel, a respectat întocmai dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, care dispun: "Executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
Inspecția, analizând somațiile și cererile de poprire a conturilor ITM T din perspectiva prevederilor art. 2, 3 și 4 din nr.OG 22/2002, modificată prin Legea nr. 288/2002, a dispus formularea unei contestații la executare, ajungând la concluzia că sumele de executare sunt exorbitante, abuzive.
Executorul judecătoresc, prin somațiile nr. 20, 21/04.04.2007; nr. 47/24.08.2006 și nr. 3204/04.05.2006 a stabilit un termen de o zi pentru efectuarea plății, în cuantumul cheltuielilor de executare fiind cuprinse: obligația de a face, pretenții, onorariu asistență juridică, onorariu executare, cheltuieli de executare.
In acest context, Taf ormulat contestație la executare cu motivarea că sumele care constituie cheltuieli de executare sunt nelegale și necuvenite, cuprinzând tarife pentru prestații care nu aveau legături cu natura și obiectul executării, precum și pentru prestații neefectuate.
Camera de Conturi a județului T la solicitarea pârâtei ca acesta să-și precizeze temeiul de drept material pe care înțelege să-și fundamenteze prezentul demers judiciar - a formulat un punct de vedere prin care se arată că, obiectul prezentei cauze reprezintă un litigiu rezultat din activitatea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Jud. T ca urmare a controlului efectuata la ITM T pentru verificarea contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2007, în vederea descărcării gestiunii.
Litigiul menționat are ca obiect stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina persoanei reținută răspunzătoare în actul de control, în vederea plății despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate ITM
Tribunalul Timișa fost investit prin Încheierea nr.30/12.05.2008 a completului constituit în baza prev.art.31(2) din nr.94/1992, rep, mod. și completată de nr.77/2001, privind organizarea și funcționare Curții de Conturi, coroborate cu prevederile art.1 în OUG nr.117/24.10.2003, aprobată cu modificările și completări de nr.49/23.03.2004.
Astfel, este de competența instanței Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios-administrativ să judece și să hotărască cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate comise de pârât.
Prin Încheierea nr.30/12.05.2008 dată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte cererea de sesizare a Completului din cadrul Camerei de Conturi T constituit conform art.31 al.2 din nr.94/1992, rep. în 2002, și a obligat pârâta din T,--3,. C,.16 la plata sumei de 44.433,05 lei, cu titlu de despăgubiri civile, asupra căreia se aplica dobânda de referință practicată de BNR la data pronunțării hotărârii către partea prejudiciată Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, până la achitarea integrală a debitului, în modul următor:
- pentru suma de 5814,45 lei începând cu data de 24.05.2006;
- pentru suma de 6814,45 lei începând cu data de 29.08.2006;
- pentru suma de 31.804,15 lei începând cu data de 17.04.2007;
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata către bugetul de stat în suma de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea dispozițiilor art.16,art.17 și art.18 inserate în Legea nr.94/1992, rep. în 2002, rezultă cu puterea evidenței că funcțiile de control al Curții de Conturi a României, derivă din rolul său de apărător al patrimoniului și intereselor statului, funcții, care nu se exercită preferențial ci în respectul Constituției României și a celorlalte legii ale țării, urmărind ca în gestiunea statului și sectorului public să fie promovată economicitatea și eficiența.
In continuare, dispozițiile legale din nr.94/1992, rep, în 2002, stabilesc subiecții pasivi față de care controlul Curții de Conturi este obligatorie, impus de interesele economice ale statului și sectorului public la un moment dat.
Apoi, textul de la art.71 din legea Curții de Conturi, prefigurează soluțiile procedurale pe care le poate adopta instanța investită cu soluționarea încheierii de sesizare de către completul constituit conform art. art.31 al.2 din nr.94/1992, rep. în 2002, - Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ ca rezultantă a preluării activității jurisdicționale prin OUG nr.117/2003 aprobată cu modificările și completări de nr.49/23.03.2004, după administrarea probelor și ascultarea părților.
Astfel, dispozițiile textului de lege precitat, obligă instanța la judecarea și stabilirea răspunderii civile delictuale a persoanelor care au cauzat pagube statului, unităților administrativ teritoriale, serviciilor și instituțiilor publice, regiilor autonome și societăților comerciale și obligarea acestor persoane la plata despăgubirilor civile și la plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar pe care le-au săvârșit.
Aceste persoane pot fi:conducătorii de servicii și instituții publice, administratori, gestionari și contabili, precum și toate celelalte persoane angajate sau mandatate care au participat singure sau împreună la producerea pagubelor în legătura cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
În considerarea celor expuse mai sus, Direcția de Control Financiar T din cadrul Curții de Conturi a României a exercitat un control la. T, având ca obiectiv verificarea contului anual de execuție și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2007, materializat prin încheierea actului de control nr. S 116 din 30.04.2008, unde la cap. IV pag.18-32 se redă în detaliu prejudiciul adus persoanei juridice ITM T ca rezultantă a unor cheltuieli neeconomicoase din bugetul instituției prin plata unor cheltuieli de judecată și executarea silită.
Probele cauzei atesta fără putință de tăgadă, faptul că, persoana juridică ITM T - instituție publică finanțată de la bugetul de stat - a suportat din bugetul alocat în anii 2006 și 2007 cu titlu de cheltuieli de judecată și cheltuieli cu executarea silită, în sumă de 44.433,05 lei, ca rezultantă a unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care au fost anulate acte administrative emise de pârâta în calitate de conducător al instituției.
Hotărârile judecătorești pun în evidență faptul că, actul administrativ de sancționare disciplinară emis de către conducătorul instituției a fost nelegal în raport cu cerințele legii.
În această ipoteză, cheltuielile de judecată și cele de executare silită, adică suma de totala de 44.433,05 lei, constituie prejudiciu adus persoanei juridice, deoarece plata acestor sume s-a datorat vinei conducătorului instituției publice - pârâta - care avea obligația să emită acte administrative de sancționare disciplinară a funcționarului public cu respectarea cerințelor obligatorii și procedura impusă de lege, sau să ia măsurile legale de recuperare a prejudiciului de la persoanele responsabile pentru încălcarea producerii de sancționare disciplinară a funcționarului public.
Dat fiind faptul că, pârâta pe parcursul cercetării judecătorești nu a făcut dovada recuperării sumei de 44.433,05 lei, această pârâta, răspunde în condițiile art.71 din nr.94/1992, rep. în 2002, raportat la art.998 și urm, Cod. civil.
Răspunderea pârâtei îndeplinește condițiile impuse de legea Curții de Conturi a României, respectiv:
- paguba a fost cauzată de către persoane supuse jurisdicției Curții;
- paguba a fost cauzată persoanelor juridice dintre cele menționate la art.18 din lege;
- sesizarea instanței cu judecarea cauzei s-a făcut în condițiile art. art.31 al.2 din nr.94/1992, rep. în 2002, raportat la OUG nr.117/2003.
Apoi, in considerarea prevederilor art.998 și urm civil:
- prejudiciul în sumă totală de 44.433,05 lei este cert și actual și reprezintă cheltuieli de judecată și cele legate de executarea silită;
- fapta ilicită constă în emiterea unor acte administrative de sancționare disciplinară, anulate ulterior de către instanța de judecată ca fiind nelegale;
- raportul de cauzalitate constă în emiterea unor acte administrative nelegale care anulate au generat costuri suplimentare în bugetul instituției publice;
- vinovăția, indiferent de forma care o îmbracă, intenție sau culpă, reprezintă atitudinea conducătorului instituției în adoptarea și emiterea unor acte administrative de sancționare a funcționarului public, deși avea obligația să urmărească și să verifice dacă actul emis cu titlu de sancțiune disciplinară a parcurs toate fazele și procedura cerută de lege.
În schimb, instanța a respins cererea organului de control judiciar la suma de 5098 lei, deoarece respectiva sumă reprezintă sporuri, adică drepturi salariale accesorii salariului de bază, care erau prevăzute în bugetul instituției pentru personalul angajat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a sesizării realizate prin Încheierea de sesizare nr. 30/12.05.2008 pronunțată în dosar nr. 27/2008 de către Camera de Conturi a județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior, cu consecința exonerării recurentei de la plata sumei de 44.433,05 lei stabiliți cu titlu de despăgubiri civile la care se aplică dobânda de referință practicată de BNR la data pronunțării hotărârii către partea prejudiciată ITM
În motivarea recursului se arată că prin sentința recurată în mod nelegal și netemeinic Tribunalul Timișa admis în parte Încheierea de sesizare și a obligat pârâta la plata sumei de 44.433,05 lei stabiliți cu titlu de despăgubiri civile la care se aplică dobânda de referință practicată de BNR la data pronunțării hotărârii către partea prejudiciată ITM
Astfel, instanța de judecată a dat ceea ce nu s-a cerut în condițiile în care a obligat recurenta și la plata dobânzii de referință a BNR deși nu s-a solicitat aceasta prin încheierea de sesizare.
Se mai arată că actul de sesizare nu cuprinde nici un temei de drept material în baza căruia să fie atrase răspunderea recurentei, fiind invocat ca temei juridic art. 40 - 44 din Legea 94/1992 fără a se observa însă nici de către instanța de judecată că aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea 217/2008 ce a intrat în vigoare la 27.10.2008.
În ceea ce privește fondul litigiului se arată că ITM T în urma hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de judecată a plătit suma de 49.531,05 lei reclamantei și Ex. Judecătoresc Sumele au fost plătite de către autoritatea publică pârâtă în baza unor titluri executorii emanate de la instanțele de judecată iar nerespectarea acestor obligații de plată putea atrage răspunderea penală.
În condițiile în care prin Încheierea de sesizare se solicită recuperarea unui prejudiciu, instanța trebuia să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale ori în speță nu se regăsește nici o faptă a recurentei, toate deciziile pe care aceasta le-a emis au purtat avizul de legalitate al compartimentului de specialitate din cadrul ITM Se mai arată astfel că, prin sentința civilă nr. 586/2006 s-a dispus nu numai anularea deciziei emise de recurentă dar și a actelor încheiate de comisia de disciplină pentru motive ce se referă la procedurile din fața comisiei de disciplină.
Recurenta invocă faptul că în calitate de ordonator terțiar de credite a solicitat ordonatorului secundar de credite (Inspecția B) în baza OG 22/2002, alocarea sumelor necesare pentru plata cheltuielilor de judecată și de executare iar achitarea acestor sume s-a realizat numai după ce Inspecția a aprobat și a suplimentat creditele bugetare necesare.
Analizând textele legale a căror încălcare se susține de către reclamanți rezultă că recurentei nu-i poate fi antrenată nici o răspundere juridică în contextul în care aceste încălcări nu există. Se arată astfel că nu s-a încălcat nici Ordinul nr. 350/2004 în condițiile în care art. 29 pct. 25 stabilește între atribuțiile inspectorului șef stabilirea răspunderii materiale a funcționarului public pentru recuperare pagubă iar în fapt instanțele judecătorești au anulat deciziile de sancționare ca urmare a anulării raportului întocmit de Comisia de Disciplină pentru nerespectarea procedurii de cercetare disciplinară prevăzută de HG 1210/2003.
Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea art. 35 din HG 1210/2003 și totodată nici încălcarea Legii 82/1991 câtă vreme s-a respectat întocmai bugetul de cheltuieli pe feluri, destinație, subdiviziuni, etc. Recurenta s-a supus și dispozițiilor Legii 500/2002, creditele bugetare fiind utilizate numai pentru realizarea sarcinilor repartizate.
Recurenta concluzionează că instanța nu a fost investită cu instituirea unei răspunderi civile delictuale și în considerentele sentinței nu sunt indicate probele ce atestă fapta ilicită a recurentei și nici raportul de cauzalitate.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 6 și 9 și art. 3041
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul ITM Tas olicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe arătând că patrimoniul ITM Taf ost diminuat cu suma de 55.112,99 lei dat fiind faptul că plățile efectuate și cheltuielile înregistrate au fost generate de măsurile dispuse de către recurentă fiind astfel efectuate cheltuieli neeconomicoase, neeficace și neeficiente în anii 2006-2007.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat după cum urmează:
Prin Raportul de control intermediar întocmit la. T sub nr.S 5/30.04.2008 întocmit de Camera de Conturi T s-a stabilit că T, în baza sentințelor și deciziilor pronunțate de instanțele de judecată a procesului verbal de executare silită și a somațiilor întocmite de Biroul executor Judecătoresc G (toate individualizate în cuprinsul raportului filele 18-27) a plătit obligații datorate în sumă de 49.531,05 lei reclamantei și Biroului Executor Judecătoresc G, ceea ce a condus la diminuarea patrimoniului unității cu această sumă. Aceste plăți au fost generate de măsurile dispuse de Inspectorul al T iar diminuarea patrimoniului cu suma de 49.531,05 lei constituie prejudiciul adus instituției în sarcina persoanei răspunzătoare - Inspectorul al
S-au calculat totodată foloase nerealizate la nivelul dobânzii pentru luna aprilie 2008, în sumă de 5.581,94 lei, calculate până la data de 30.04.2008.
Ca urmare a acestui raport Camera de Conturi a județului Tap rocedat la sesizarea instanței competente prin Încheierea nr.30/12.05.2008 pentru recuperarea prejudiciului adus T în sumă totală de 55.112,99 lei foloase nerealizate de la reclamanta.
S-a mai reținut că au fost încălcate dispozițiile Ordinului Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr.350/2004, art.35 HG 1210/2003, 82/1991 republicată (art.17), art.21 alin.3, art.22 alin.1 și 2.500/2002 și Codul d e procedură civilă art.399 alin.1 și 3.
În privința temeiului de drept material pe care s-a fundamentat Încheierea de sesizare prin notele de ședință aflate la fila 139 dosar fond precum și din adresa înregistrată la ITM T sub nr.9702/30.10.2008 (fila 153 dos. fond) rezultă că litigiul are ca obiect stabilirea răspunderii civile delictuale în seama persoanei reținută răspunzătoare în actul de control.
În privința stării de fapt, aceasta nu este contestată de niciuna dintre probele din proces.
Astfel, în esență s-a constatat faptul că recurenta a emis decizia nr.791/2005 prin care s-a aprobat sancțiunea "mustrării scrise" față de d-na, decizie ce a fost contestată în instanță, iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.408/R/2006 a respins recursul declarat de ITM T împotriva încheierii Tribunalului Timiș prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei atacate și în consecință a obligat instituția la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei iar în urma executării silite suma finală de plătit a fost de 6.814,45 lei.
Ulterior recurenta a emis decizia nr.83/2005 prin care la propunerea comisiei de disciplină a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare de trecere într-o funcție publică inferioară pentru o perioadă de 1 an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Ca urmare a încheierii Tribunalului Timiș prin care s-a dispus suspendarea executării acestei decizii, ITM Taf ormulat recurs, respins prin decizia nr.186/R/2006 a Curții de Apel Timișoara, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei, sumă ce a fost executată silit în dosar 23/Ex/2006 ajungându-se în final la suma de 5814,45 lei.
De asemenea, prin sentința civilă nr.586/2006 Tribunalul Timișa anulat decizia nr.83/2005 cu obligarea ITM T la plata către reclamanta a sumei de 5098 lei reprezentând stimulente și premii anuale neacordate precum și 4.000 lei cheltuieli de judecată. Ca urmare a formulării recursului de către ITM T, Curtea de Apel Timișoaraa procedat la respingerea recursului cu cheltuieli de judecată în sumă de 15.000 lei. Întreaga sumă de 24.098 lei generată de emiterea deciziei 83/2005 a făcut obiectul dosarului execuțional nr.20/Ex/2007, fiind achitată în final suma de 36.902,15 lei ce a cuprins și cheltuieli de executare.
Intimații apreciază astfel că patrimoniul ITM Taf ost diminuat cu sumele mai sus menționate dat fiind faptul că plățile efectuate și cheltuielile înregistrate au fost generate de măsurile dispuse de recurentă în calitatea sa de Inspector al instituției.
Se observă astfel că nu se contestă obligația recurentei în calitatea sa de Inspector al ITM T de a proceda la executarea hotărârilor judecătorești anterior menționate și sub aspectul plății cheltuielilor de judecată dar se apreciază că trebuie antrenată răspunderea sa civilă pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor produse instituției prin emiterea unor acte de sancționare nelegale.
Referitor la răspunderea civilă ce se impune a fi antrenată în sarcina recurentei, se observă că aceasta a avut calitatea de funcționar public de conducere, iar încălcarea cu vinovăție de către funcționarul public a îndatoririlor de serviciu poate atrage răspunderea civilă a acestuia în condițiile art.72 din Legea nr.188/1999, republicată.
Spre deosebire de răspunderea materială a salariaților care se limitează la suportarea reparației pentru paguba produsă, răspunderea civilă este mai severă întrucât presupune și suportarea beneficiului nerealizat.
Răspunderea civilă a funcționarilor publici reprezintă o formă specifică de răspundere a acestei categorii de subiecte de drept pentru anularea căreia se impun atât condițiile răspunderii civile delictuale dar și o serie de condiții specifice precum: calitatea de funcționar public a autorului faptei, aflat în raport de serviciu cu autoritatea sau instituția publică iar fapta și paguba produsă să fie săvârșită sau produsă în exercițiul sau în legătură cu executarea îndatoririlor de serviciu.
Această formă de răspundere este reglementată de art.72 din Legea nr.188/1999 și se angajează printre altele pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică în calitate de comitent, unor terțe persoane în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (art.72 lit.c). de față se încadrează în această ipoteză întrucât ITM Tap lătit cheltuieli de judecată și de executare către reclamanta ca urmare a admiterii acțiunilor formulate de aceasta pentru anularea unor decizii de sancționare iar pentru recuperarea sumelor astfel plătite se îndreaptă împotriva funcționarului public vinovat de emiterea actului anulat.
Funcționarul public poate deci cauza o pagubă autorității publice prin emiterea unui act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, în situațiile reglementate de art.52 din Constituția României și art.16 din Legea nr.554/2004.
Astfel, conform art.16 din Legea nr.554/2004 "cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, ori după caz se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere."
Rezultă deci că răspunderea pentru actele și faptele de putere vătămătoare pentru terți revine în primul rând autorității publice și în subsidiar funcționarului public vinovat.
Răspunderea recurentei ar putea intervenii, din această perspectivă doar dacă a produs o ilegalitate neexistând răspundere când se acționează legal și în conformitate cu procedurile administrative specifice autorității respective.
În speță, s-a imputat recurentei că emiterea deciziilor de sancționare, ulterior anulate de instanțele judecătorești a generat obligația ITM T de a plăti cheltuieli de judecată în sumă de 49.5341,05 lei și ca atare aceste fonduri ale instituției au fost folosite neeconomic, ineficient și neeficace.
Raportat la acest aspect se observă că decizia de sancționare nr.83/21.11.2005, a fost anulată de instanța de judecată (sentința civilă nr.586/2006 a Tribunalului Timiș ) după ce în prealabil s-a dispus și anularea referatului întocmit de Comisia de disciplină la 07.11.2005 precum și a raportului aceleiași comisii din 18.11.2005 pentru motive ce au vizat nerespectarea procedurilor prevăzute de nr.HG1210/2003 adică procedura de cercetare a abaterii disciplinare în fața comisiei de disciplină.
Decizia de sancționare a avut la bază referatul comisiei de disciplină și a purtat viza de legalitate a compartimentului juridic al instituției respective astfel încât nu se poate reține o culpă exclusivă a reclamantei la emiterea actului respectiv. De asemenea, în cazul deciziei de sancționare nr.79/2005 prin care s-a procedat la aplicarea sancțiunii "mustrare scrisă" către, aceasta poartă viza de legalitate a compartimentului juridic ceea ce presupune că s-au analizat elementele de legalitate ale acestui act administrativ și nu se poate reține o culpă exclusivă a recurentei.
Din această perspectivă este de observat faptul că în raportul de control se reține că plățile efectuate au fost generate de măsurile dispuse de recurentă iar în Încheierea de sesizare a Curții de Conturi se indică faptul că răspunderea a fost stabilită în sarcina recurentei pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor produse inspectoratului. Nu se poate însă identifica ipoteza în care paguba produsă patrimoniului ITM T are la bază fapta unui funcționar public când răspunderea recurentei se angajează întrucât în calitatea sa de Inspector nu a luat toate măsurile necesare pentru recuperarea pagubei conform procedurii prevăzută de art.73 din Legea nr.188/1999 republicată, cu ipoteza în care paguba este produsă patrimoniului ITM T direct de recurentă prin emiterea unor acte administrative nelegale. Sub acest aspect se observă că Încheierea de sesizare a instanței nu cuprinde nicio distincție astfel încât instanța va reține că în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție a faptei prejudiciale și nici a legăturii de cauzalitate intrinsecă între faptă și prejudiciul cauzat.
Instanța nu-și poate însuși nici concluziile din încheierea de sesizare potrivit căreia ar fi fost încălcate dispozițiile art.399 alin.1 și 3 Cod procedură civilă.
Astfel, din probatoriul administrat în fața primei instanțe rezultă faptul că prin somația nr.20/04.04.2007 ITM Taf ost notificat a proceda la plata sumei de 36.902,15 lei ținând cont de sentința civilă nr.586/01.11.2006 a Tribunalului Timiș și de decizia civilă nr.194/15.03.2007 a Curtea de Apel Timișoara precum și de procesul verbal de onorariu nr.20/03.04.2007 în care s-au stabilit cheltuieli de executare de 12.804,15 lei.
Pentru plata acestor sume, s-a emis nota internă nr.8/16.04.2007 de către compartimentul legislativ al ITM T și s-a solicitat Inspecției alocarea sumelor respective.
De asemenea, la data de 06.04.2007 prin adresa nr.3536 (anexa 62 la raportul de control) s-a solicitat Inspecției analizarea oportunității formulării contestației la executare, iar prin răspunsul înregistrat sub nr.3788/17.04.2007 Inspecția Bas ugerat formularea contestației la executare pentru nelegalitatea onorariului executorului judecătoresc, ITM T conformându-se și formulând la 19.04.2007 contestație la executare împotriva sentinței nr.20/04.04.2007 pentru suma de 12.804,15 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. La aceeași dată, ITM Tad epus la Judecătoria Timișoarao cerere de constatare a încetării executării silite în dosarul execuțional nr.20/2007 întrucât s-a consemnat întreaga sumă din sentința civilă nr.20/2007 la dispoziția executorului judecătoresc. Această cerere a fost admisă de Judecătoria Timișoara care prin sentința civilă nr.5110/17.05.2007 a constatat încetată executarea silită în dosarul nr.20/2007 de Biroul Executor Judecătoresc G ca urmare a achitării întregului debit și a cheltuielilor de executare silită.
Referitor la contestația la executare înregistrată la 19.04.2007, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr.9824/16.10.2007 a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins contestația la executare reținând că prin sentința civilă nr.5110/17.05.2007 s-au constatat achitate cheltuielile de executare silită și deci sub acest aspect există autoritate de lucru judecat.
Raportat la această stare de fapt, Curtea reține că promovarea contestației la executare s-a realizat ca urmare a adresei nr.3788/17.04.2007 a Inspecției B care a reținut oportunitatea formulării acestei acțiuni iar pe de altă parte cererea de constatare a încetării executării silite a reprezentat o măsură preventivă corectă a debitorului ITM T care invocând astfel plata voluntară a urmărit să evite o eventuală executare silită abuzivă iar faptul că instanța de executare a reținut excepția autorității lucrului judecat deși nu există identitate de obiect, acest fapt nu-i poate fi imputat recurentei care nu are studii juridice iar evitarea unei alte cheltuieli din bugetul instituției, în cazul respingerii recursului a justificat rezoluția de nedeclarare a căii de atac ținând cont și de rezoluția compartimentului legislativ al instituției.
În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea de către recurentă a dispozițiilor art.399 Cod procedură civilă, sumele rezultate din titlurile executorii precum și cheltuielile de executare silită fiind plătite numai după aprobarea suplimentării bugetului instituției de către Inspecția B, din însăși adresa nr.299/ din 17.05.2006 a Inspecției B rezultând faptul că Inspectorul al ITM T este singurul în măsură să dispună cu privire la efectuarea plăților aferente sumelor datorate în baza unor titluri executorii.
Din această perspectivă, Curtea reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.17 din Legea nr.82/1991, cheltuielile astfel efectuate fiind înregistrate în contabilitate prin notele contabile nr.2/31.05.2006 (anexa 36 și 37 la raportul de control).
Totodată nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice întrucât recurenta în calitate de ordonator terțiar de credite a utilizat creditul bugetar acordat ca urmare a titlurilor executorii anterior analizate numai pentru acoperirea plăților cu această destinație, acestea reprezentând cheltuieli strict legate de activitatea instituției respective.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, apreciind că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta și va proceda la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii Încheierii de sesizare nr.30/12.05.2008 formulată de Camera de Conturi T în dosar nr.27/2008.
Totodată, va obliga intimații Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei onorariu avocațial, intimații având calitatea de părți căzute în pretenții conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.1093/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații T, Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a Județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge încheierea de sesizare nr.30/12.05.2008 din dosar 27/2008 al Camerei de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior.
Obligă intimații Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi a Județului T - Direcția de Control Financiar Ulterior la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./30.06.2009
Tehnored./02.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
