Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 100/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.100/CA/2008 -
Ședința publică din 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Anna Maria Toroș Vig judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță introdusă de reclamanta România Mineraloel SRL, cu sediul ales la avocat - B,-,.IV, sector 1, jud.I în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului -P-ța -, nr.1, jud. B, având ca obiectexcepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pârâta prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.-/16.02.2007, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și că pârâta nu a răspuns la adresa emisă de instanță la termenul anterior, după care:
Reprezentanta pârâtei depune la dosar răspuns la adresa emisă de instanță care conține înștiințarea de plată, somația de plată și alte acte arătând că nu s-au depus declarațiile fiscale ale reclamantei întrucât acestea au fost depuse odată cu întâmpinarea, în declarațiile fiscale regăsindu-se clădirile de pe Bulevardul - privind impozitul de 803.25o lei și nu are alte probe.
Nefiind alte probe instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie, pune în discuția părții dacă și somația de plată nu este cumva act de executare și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta pârâtei arată că judecarea cauzei în ce privește somația de plată revine judecătoriei iar pe fond arată că titlul executor s-a emis în baza declarațiilor fiscale ale reclamantei semnate de contabilul și suma stabilită se regăsește în înștiințarea de plată comunicată cu reclamanta. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 27.11.2006, reclamanta- România Mineraloel SRLa solicitat în contradictoriu cu pârâtaPrimăria Municipiuluisă se dispună anularea actului administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu nr.32777 din 08.09.2006 al Serviciului de Executare Silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului O și anularea actului administrativ fiscal emis sub forma somației înregistrate sub nr.32777 din 07.09.2006 transmisă de Serviciul de Executare Silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr.-/17.10.2006 a Compartimentului Soluționare Contestații Administrativ Fiscale din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului O i-a fost returnată contestația formulată pe cale administrativă, apreciind că ar fi vorba de o contestație la executare pe care nu ar fi competentă să o soluționeze.
În realitate, arată reclamanta, prin acea contestație, formulată în temeiul art.175 și următoarele din Ordonanța nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, a contestat actul administrativ fiscal comunicat ei sub forma titlului executoriu emis de Primăria mun. O, înregistrat sub nr.32777 din 08.09.2006 și sub forma somației înregistrate sub nr.32777 din 07.09.2006, transmisă de Serviciul de Executare Silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului
Prin urmare, pârâta Primăria mun. O, emitenta respectivului act administrativ fiscal, era obligată să soluționeze contestația, potrivit procedurii instituite de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, art.175-188 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, care nu prevede soluția adoptată de pârâtă, respectiv cea a restituirii cererii.
În cuprinsul contestației, reclamanta a arătat că, prin titlul executoriu emis de Primăria O și somația transmisă de Serviciul de Executare Silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului O, i -a comunicat că figurează în evidențele fiscale ale Primăriei O cu următoarele obligații de plată:
Taxa firmă Bd.- împreună cu obligațiile fiscale accesorii în cuantum total de 351,78 lei, din care: 324,78 lei debit restant și 27 lei obligații fiscale accesorii (majorări) calculate până la data de 07.09.2006;
Impozit pe clădiri împreună cu obligațiile fiscale accesorii în cuantum total de 653.548,35 lei, din care: 576.879,35 lei debit restant, 2.223 lei rămășiță ani anteriori și 74.415 lei obligații fiscale accesorii (majorări) calculate până la data de 07.09.2006;
Cheltuieli de executare în cuantum total de 2 lei.
Apreciază că actul administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu este nelegal, stabilirea obligațiilor fiscale din cuprinsul acestuia fiind efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia impozitelor și taxelor locale din Codul fiscal, Codul d e procedură fiscală și Constituția României.
Obligațiile din actul contestat au fost stabilite în baza art.3 pct.a din Hotărârea nr.871/2005 a Consiliului Local al Municipiului O privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006. Conform acestui articol, impozitul pentru clădirile aparținând contribuabililor persoane juridice, clădiri care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, este de 10% din valoarea contabilă a acestor clădiri, la acest impozit adăugându-se o majorare de 300%, astfel încât cota efectivă a impozitului pentru o clădire nereevaluată în ultimii 3 ani, aparținând unui contribuabil persoană juridică, devine 40% din valoarea contabilă a respectivei clădiri.
Potrivit aliniatului 1 al art.253 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, în cazul persoanelor juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Această cotă de impozitare se stabilește prin hotărâre de consiliu local și poate fi cuprinsă între 0,5% și 1%, inclusiv, iar în cazul unei clădiri care nu a ost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Pe de altă parte, conform art.287 din Codul fiscal în vigoare "peste nivelul impozitelor și taxelor locale prevăzute în prezentul titlu, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului B sau consiliile județene, după caz, pot modifica anual impozitele și taxele locale, fără discriminare între categoriile de contribuabili, în termenul prevăzut de art.288 al.1, în funcție de condițiile specifice zonei, cu excepția taxelor prevăzute la art.263 al.4 și 5 și la art.295 al.11 lit.b-d".
Art.288 al.1 din Codul fiscal prevede: "Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului B sau consiliile județene adoptă hotărâri privind impozitele și taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzută la art.292" prin care se aprobă valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile, care se indexează anual pe baza ratei inflației.
În concluzie, art.287 obligă consiliile locale ca, în ipoteza în care optează să aplice niște cote de impozitare mai ridicate decât cele prevăzute de Codul fiscal, să adopte hotărârile de stabilire a impozitelor și taxelor locale respective în termen de 45 de zile lucrătoare, ce începe să curgă de la data publicării hotărârii de Guvern sus-menționate.
Hotărârea de Guvern prin care au fost indexate valorile impozabile, impozitele, taxele locale și alte taxe asimilate acestora și amenzile, pe baza ratei inflației aplicabile în anul fiscal 2006, fost publicată sub nr.797 în Monitorul Oficial Partea I din 10.08.2005.
Prin urmare, Consiliul Local al Municipiului O avea, conform art.288 din Codul fiscal, atât obligația de a adopta hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, cât și - conform art.287 - posibilitatea majorării impozitelor și taxelor locale prin derogare de la cotele de impozitare stabilite de Codul fiscal, numai până la data de 11.10.2005, când expira termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut de art.288 din Codul fiscal.
Cu toate acestea, Consiliul Local al mun. O, încălcând vădit legea, a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006 de abia la data de 22.12.2005 (HCL nr.871/2005), cu nerespectarea termenului expres prevăzut de legea specială sus-citată.
Având în vedere faptul că termenul legal pentru adoptarea hotărârii Consiliului Local al mun. O pentru aprobarea taxelor și impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu a fost respectat, reclamanta a plătit impozitul pe clădiri conform procentului aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit prin art.253 al.6 din Codul fiscal (10%).
Prin întâmpinare (fila 30) pârâta Primăria Municipiului O s-a opus la admiterea acțiunii arătând că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (art.137 al.1 Cod procedură fiscală).
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lega sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (art.137 al.2 Cod procedură fiscală).
Conform art.141 al.1 Cod procedură fiscală "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termenul de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu".
Astfel, conform prevederilor art.141 al.1 Cod procedură fiscală coroborate cu dispozițiile art.371 al.2 Cod procedură fiscală, executarea silită pornită împotriva societății România Mineraloel SRL s-a făcut conform prevederilor legale prin transmiterea somației însoțită de titlul executoriu în condițiile în care debitoarea nu a executat de bunăvoie obligația de plată a impozitelor stabilite de inspectorii fiscali. "Executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin aceasta, precum și a cheltuielilor de executare" (art.371 al.3).
Pe calea contestației la executare, în temeiul dispozițiilor art.169 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (3) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Nerespectarea dispozițiilor referitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Referitor la afirmația reclamantei cu privire la nelegalitatea și neconstituționalitatea HCL nr.871/2005, pârâta precizează că, potrivit legii contenciosului administrativ, contestatoarea are posibilitatea de a ataca separat, la instanța judecătorească competentă hotărârea în cauză.
Referitor la cota de impozitare la care face referire reclamanta, pârâta arată că aceasta este nu numai legală, dar și justificată, deoarece aceasta a fost stabilită în temeiul legii, prin hotărâre a Consiliului Local, respectiv în baza HCL nr.871/2005. Această hotărâre a fost adoptată în baza Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificat și completat, prin care se instituie posibilitatea majorării cotei de impozitare, deci hotărârea Consiliului Local a fost adoptată cu respectarea legii; toate hotărârile Consiliului Local sunt supuse controlului legalității și temeiniciei lor, prefectului, prin procedura contenciosului administrativ.
Cum hotărârea în cauză nu a fost atacată în contencios administrativ de către prefect, rezultă cu atât mai mult legalitatea și temeinicia acesteia, și pe cale de consecință, o hotărâre de consiliul adoptată și neatacată la instanțele judecătorești de contencios administrativ poate produce efecte juridice, ea fiind legală și temeinică.
Prin prevederile art.253 al.6 privind Codul fiscal existent la data emiterii HCL nr.841/2005 legiuitorul stipulează: "(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la al.2".
Referitor la susținerile reclamantei cu privire la posibilitatea conferită de legiuitor consiliilor locale de a majora anual impozitele, pârâta arată că, potrivit art.287 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile pct.222 al.1 și 2 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr.571/2003, Consiliul Local poate majora anual impozitele față de nivelul stabilit pentru anul precedent în funcție de condițiile specifice zonei. Dispozițiile legale nu fac nici o referire la posibilitatea majorării impozitelor, ci au în vedere majorarea impozitelor față de nivelul stabilit pentru anul precedent indiferent de cota de impozitare stabilită de către Consiliul Local.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea (fila 55),învederând următoarele:
1. Prezenta acțiune este o acțiune în contencios administrativ, formulată în temeiul art.8 al.1 din Legea nr.554/2004, în speță împotriva refuzului nejustificat al pârâtei Primăriei Municipiului O de a soluționa cererea reclamantei, prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr.32777/08.09.2006.
Potrivit art.8 al.1 din Legea 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. Reclamanta consideră nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu atâta timp cât, potrivit art.175 al.1 Cod procedură fiscală, se poate formula contestație împotriva oricărui act administrativ fiscal. Ori atâta timp cât, potrivit art.41 Cod procedură fiscală, prin act administrativ fiscal se înțelege orice act emis de către organul fiscal în aplicarea legislației privind stabilirea sau modificarea drepturilor și obligațiilor fiscale, consideră că cererea este întemeiată.
În ce privește competența de soluționare a prezentei acțiuni, apreciază că aceasta revine Curții de APEL ORADEA în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004.
2. Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării, întrucât, în baza somației emise în temeiul titlului executoriu contestat, a fost deja executată pentru întreaga sumă.
În temeiul prevederilor art.171 al.4 Cod procedură fiscală, solicită instanței să dispună restituirea sumelor executate prin poprire.
3. Pe cale de excepție, reclamanta a invocat nelegalitatea HCL nr.871/2005 privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2006, în baza căruia a fost emis titlul executoriu a cărui anulare a solicitat-
Prin sentința 66/CA din 6.04.2007 a Curții de APEL ORADEA s-a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării în favoarea Judecătoriei Oradea.
S - a respins ca nefondată acțiunea precizată.
Pentru a pronunța astfel, cu privire la necompetența instanței privind întoarcerea executării silite, a reținut că, din prevederile art.137 Cod procedură fiscală rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, din prevederile art.175 al.1 Cod procedură fiscală rezultă că titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.
Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal. Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice distincte.
Este adevărat că titlul de creanță și orice alt act administrativ fiscal poate fi contestat la organul administrativ fiscal competent, potrivit regulilor de la art.175 și următoarele din Capitolul I al Titlului IX din Codul d e procedură fiscală, dar această procedură nu este aplicabilă și în ceea ce privește contestarea executării titlurilor executorii.
Ori, în cazul titlului executoriu de față nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art.175 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, la care se raportează reclamanta, reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale în înțelesul dat de art.41 din același cod.
Drept urmare, având în vedere că titlul executoriu nr.32777 din 08.09.2006 și somația nr.32777 din 07.09.2006 sunt acte juridice de executare. Contestarea executării lor atrage, potrivit art.169 al.4 din Codul d e procedură fiscală, competența judecătoriei ca instanță de executare.
De asemenea, raportat la prevederile art.399-400, art.4011și 4022Cod de procedură civilă și în situația în care titlul executoriu a fost pus în executare, aceeași instanță de executare este competentă să se pronunța asupra restabilirii situației anterioare executării silite (întoarcerea executării).
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.137 Cod procedură fiscală, art.169 al.3 Cod procedură fiscală, raportat la prevederile art.399-400, art.4011și 4022Cod de procedură civilă, cu aplicarea prevederilor art.158 Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL ORADEA, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării silite în favoarea Judecătoriei Oradea.
Referitor la capătul de cerere privind refuzul Primăriei Municipiului O de a soluționa cererea formulată de reclamanta - România Mineraloel SRL, înregistrată la Primăria O cu nr.-/25.09.2006, instanța constată că prin această cerere s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.175-178 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, anularea pe cale administrativ-jurisdicțională a somației și titlului executoriu nr.32777/08.09.2006.
Aceste acte procedurale sunt acte de executare silită, pentru contestarea cărora legiuitorul a instituit procedura diferită de contestare prevăzută de art.169 Cod de procedură fiscală și, astfel, contestația la executare intră sub incidența art.399-400 Cod de procedură civilă, procedură cu totul diferită de cea instituită prin art.175 Cod procedură fiscală, care reglementează o procedură specială prealabilă administrativă, valabilă pentru contestarea actelor de creanță și nu pentru contestarea actelor de executare silită.
Contestația reclamantei nefiind îndreptată împotriva actelor de impunere, nu întrunește elementele necesare unei contestații la titlu de creanță, conform prevederilor art.175-177 Cod procedură fiscală, care se soluționează mai întâi pe cale administrativă de atac, ca o procedură prealabilă, prin emiterea dispoziției primarului, și care abia apoi se supune controlului judecătoresc la instanță.
Așa fiind, aceasta a fost restituită contestatoarei reclamante în termen legal, prin adresa de răspuns nr.-/17.10.2006, prin care organele abilitate din cadrul Primăriei Municipiului O au adus la cunoștința reclamantei modalitatea legală și calea procedurală de atac prin care se poate contesta un titlu executoriu și modalitățile de executare silită pornite împotriva reclamantei (procedură reglementată de art.399-400 Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.109 Cod procedură fiscală).
Având în vedere faptul că reclamanta a introdus și o contestație la executare împotriva aceluiași titlu și somații nr.3277/07.09.2006, înaintată la Judecătoria Oradea la data de 02.10.2006 (dosar nr.9121/2006), Primăria Oaf ost obligată să se dezinvestească de soluționarea acestei contestații, având în vedere faptul că dispozițiile legale prevăd o altă procedură de soluționare a contestației la executare, acestea intrând sub incidența prevederilor art.169-171 Cod procedură fiscală coroborate cu dispozițiile art.399-400 Cod de procedură civilă. Prin urmare, pentru contestația la executare și, implicit, și pentru întoarcerea executării (art.4041și 4021Cod de procedură civilă), competența de soluționare revine instanțelor judecătorești, acest lucru fiind comunicat reclamantei prin adresa nr.-/17.10.2006, organele fiscale din Primăria O neavând o bază legală care să le permită anularea actelor de executare, legiuitorul atribuind instanțelor judecătorești această competență și nicidecum organelor emitente ale somației și titlului executoriu.
Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia 4291 din 8.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai cu privire la capătul de cerere privind anularea titlului executoriu și a somației de plată, fiind respins recursul ca tardiv formulat în ceea ce privește declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării.
Pentru a pronunța astfel, instanța supremă a reținut că în cauză recurenta reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a HCL 871/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, în baza căreia s-a emis titlu executor și instanța de fond trebuia să analizeze această excepție.
În rejudecare instanța a solicitat pârâtei să depună la dosar titlul de creanță în baza căruia s-a emis titlul executor sau modul de calcul al sumelor ce au fost trecute în somație pentru a se putea stabili care este temeiul legal respectiv la ce perioadă se referă sumele pentru care s-a emis titlul executor.
Pârâta nu a putut prezenta nici un titlu de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu, nu a prezentat nici un calcul și nici temeiul legal al modului de calcul al creanțelor trecute în titlul executoriu pentru a se putea verifica modul în care aceste sume au fost calculate și nici perioada la care se referă.
A susținut doar că o parte a sumelor se referă și la declarația de creanță fără să poată preciza care este această sumă și ce reprezintă diferența.
Verificând actele dosarului instanța reține că reclamantei i s-a comunicat un act denumit titlu executoriu de către pârâtă în care s-au trecut sumele de 351,78 lei reprezentând taxă firmă bd.- și majorări, 653.548,35 lei total clădiri, majorări și penalități precum și 2 lei cheltuieli de executare.
La baza acestui titlu executoriu nu există un titlu de creanță, nu rezultă ce reprezintă aceste sume, pe ce perioadă și modul de calcul al acestora.
În atare situație nu se poate analiza nelegalitatea hotărârii consiliului local, atâta timp cât nu există nici un indiciu că aceste sume ar fi fost calculate în baza hotărârii consiliului local de majorare a taxelor.
Potrivit art.141 din Ordonanța 92/2003 în titlul executoriu pot fi înscrise numai creanțe stabilite în condițiile legii.
Aceste creanțe se stabilesc prin titlul de creanță care sunt declarații de creanță sau actele administrativ fiscale emise de organele fiscale competente pentru stabilirea obligațiilor fiscale (art.85).
Actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care a fost comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul comunicat (art.43).
În cauză s-a emis acest titlu executor care nu are la bază nici un act administrativ fiscal deși conține debite, majorări și penalități calculate, care nu se puteau stabili decât prin acte administrativ fiscale.
Atâta timp cât s-a emis titlu executoriu fără ca să existe un act administrativ fiscal de calculare și de stabilire a debitelor actul este lovit de nulitate, iar debitorul și nici instanța nu poate să analizeze corectitudinea calculului făcut și nici temeiul legal al acestuia, motiv pentru care urmează a se anula titlul executoriu.
În ceea ce privește somația trimisă, se reține că, aceasta este un act de executare în sensul art.145 din Ordonanța 92/2003 și care se poate ataca odată cu contestația la executare și care se introduce la instanța de executare potrivit art.400 alin.1 cod procedură civilă, iar potrivit art. 373 alin.2 cod procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Pentru aceste considerente în baza art.158 cod procedură civilă se va declina competența de soluționare a capătului de cerere pentru anularea somației în favoare Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamantei România Mineraloel SRL, cu sediul ales în B,-,.IV, sector 1 în contradictoriu cuPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, P-ța -, nr.1 și în consecință:
Anulează titlul executoriu 32777/08.09.2006 emis de pârâtă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Declină competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea somației în favoarea JUDECĂTORIEI ORADEA.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
Președinte Grefier
Red.sent.
Dact.AB.4 ex.în 09. 06.2008
2 com.
-recl.- România Mineraloel SRL - B,-,.IV, sect. 1
-pârâta Primăria Municipiului O - O, P-ța -, nr.1, jud.
Președinte:Anna Maria Toroș VigJudecători:Anna Maria Toroș Vig
