Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1063/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1063/CA/2008
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.320/C/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata SC" ȘI "SA B, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ca nefundat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Arată că sunt deja parc industrial "Pro R" și ca atare, fiind un parc industrial, sunt scutiți de plata impozitelor pe teren și clădiri. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.320/C/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de contestatoarea SC" ȘI "SA B și, pe cale de consecință:
- s-a constatat nelegalitatea deciziilor de impunere cu nr.unic 13238/25.01.2007 emise de Consiliul Local al municipiului B - Direcția Fiscală;
- a fost trimisă cauza Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că sub dosar nr- s-a înregistrat la Judecătoria Brașov contestația la executare formulată de contestatoarea SC" ȘI "SA B împotriva titlurilor executorii nr.-/2007, adreselor de înființare a popririi nr. -/04.07.2007, 10699/2007, 10690/2007.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că în mod nelegal s-a trecut la executarea silită în temeiul unui titlu executoriu reprezentând impozit pe clădiri și construcții, deoarece, față de dispozițiile art.250(1) pct.9 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, SC" ȘI "SA B nu datora de drept impozit pe clădiri și construcții.
La termenul din 06.11.2007 contestatoarea SC" ȘI "SA Bai nvocat excepția de nelegalitate a titlului executoriu deciziilor de impunere cu nr.unic 13238/25.01.2007 emise de Consiliul Local B - Direcția Fiscală.
Asupra excepției invocate instanța a reținut că, petenta SC" ȘI "SA B face parte din Parcul Industrial Pro R SA și își desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial.
Potrivit dispozițiilor art.250 alin.(1) pct.9 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt: din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.257 alin.(1) lit.I sunt scutite de la impozit terenurile parcurilor industriale.
Parcul Industrial Pro R SA a fost înființat și delimitat în condițiile OG nr.65/2001 (Anexa 6) prin OUG nr.115/2003 (Anexa 7) privind "privatizarea Societății Comerciale R"SA și constituirea Parcului Industrial pe platforma SC"R"SA și prin HG nr.1019/2008 (Anexa 8) privind delimitarea parcului.
În consecință, față de starea de fapt și față de dispozițiile legale mai sus invocate este evident că deciziile de impunere cu număr unic nr.1328/25.01.2007 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art.250 alin.(1) pct.9 și ale art.257 alin.1 lit.I din Codul fiscal, întrucât în temeiul acestora petenta SC" ȘI "SA B nu datorează prin efectul legii impozit pe clădiri și teren.
Ca atare, excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere cu nr.unic nr.13238/25.01.2007 s-a privit a fi întemeiată, și ca atare a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA FISCALĂ, solicitând casarea acesteia și respingerea excepției invocate din următoarele motive:
- instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată, în acest sens arătând că, în apărarea formulată de pârâtă s-a susținut că scutirile de la plata impozitelor și taxelor locale, care au făcut obiectul deciziilor de impunere a căror nelegalitate a fost cercetată, sunt ajutoare de stat potrivit prevederilor OUG nr.117/21.12.2006, privind Procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și a art.87 din Tratatul CE, tratat la care a aderat și România. Instanța a înțeles să nu ia în considerare și, de fapt, prevederile legale menționate luând o hotărâre fără a cerceta toate apărările învederate;
- față de motivarea instanței privitoare la de la plata debitelor fiscale a societății reclamante, în temeiul art.250-257 din OG nr.92/2003, aceasta a reținut în mod eronat că solicitată se acordă "ope legis", de fapt nemotivând în drept această hotărâre. Mai mult chiar, în prevederile art.250, 257 din Legea nr.571/2003 se face trimitere prin sintagma "în condițiile legii" la prevederile OG nr.117/2006, care reglementează situația societăților din parcurile industriale, deci legiuitorul completând prevederile art.250, 257 din Legea nr.571/2003 cu legea specială a societăților de natura reclamantei;
- sentința civilă nr.320/CA/2008 este neîntemeiată și nemotivată, practic instanța a omis să se pronunțe asupra tuturor aspectelor sesizate și omițând cercetarea prevederilor legale ce stabilesc natura scutirilor solicitate.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este nefundat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Reclamanta face parte din cadrul Parcului Industrial Pro R și își desfășoară efectiv, întreaga activitate în perimetrul Parcului, Așa cum acesta a fost înființat și delimitat în condițiile Ordonanței 65/2001 (Anexa 6), prin OUG 115/2003 (Anexa 7) privind!Privatizarea Societății Comerciale R SA și constituirea parcului industrial pe platforma SC"R"sa și prin HG 1019/2004 (Anexa 8) privind delimitarea Parcului.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal: "Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art.257 lit.I) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile OG nr.65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.536 din 01.09.2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.490/2002, precum și hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale.
În temeiul Codului fiscal - Legea nr.571/2003, sunt scutite prin efectul legii de la plata impozitului terenurile și din parcurile industriale:
- art.250 alin.(1) pct.9 " pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt, după cum urmează: din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii";
- art.257 alin.(1) lit.I "scutiri:terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".
Rezultă, deci, că petenta în virtutea prevederilor menționate nu datorează "ope legis" aceste impozite, iar emiterea unei decizii cu încălcarea acestor dispoziții nu poate fi decât nelegală.
Prin adresa nr.-/04.09.2007 (Anexa 9) a Ministerului Economiei și Finanțelor, Direcția Generală Impozite - autoritatea supremă în materie fiscală din România se arată că "Potrivit art.250 alin.1 pct.9 coroborat cu art.257 lit.a din Codul fiscal adoptat prin Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru și terenurile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, nu se datorează impozit potrivit legii".
Din adresa menționată rezultă inclusiv punctul de vedere al vis-a-vis de sintagma "potrivit legii" și anume ".face referire la regimul juridic de constituire și funcționare a parcurilor industriale, având rolul de a delimita parcurile industriale constituite prin lege, de celelalte infrastructuri de afaceri".
În plus, art.1 alin.3 din Codul fiscal prevede că, în materie fiscală, dispozițiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
O interpretare identică reiese și din adresele Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Impozite nr.-/08.01.2007 (Anexa 10) și -/05.03.2007 (Anexa 11) solicitată de către Parcul Industrial
De asemenea, potrivit adresei nr.22/39/26.02.2008 (Anexa 12) a Parlamentului României - camera Deputaților - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, prin care se răspunde la solicitarea de a da o interpretare oficială asupra art.250(1) pct.9 și 257 lit.1, art.(3) și 1(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, reies fără a da loc de interpretare următoarele:
- prev. art.250(1) pct.9 și ale art.257 lit.1 din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozite pe clădiri și impozit pe teren;
- aceasta operează de drept prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul tuturor clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile respective și nu reprezintă măsuri de natura ajutorului de stat;
- prevederea de la art.1 alin.5 reglementează situațiile în care, fără să fie o măsură cu caracter general nediscriminatoriu, s-ar acorda individual anumite facilități fiscale, caz în care măsura respectivă este de natura ajutorului de stat și trebuie respectate prevederile legale în materie, respectiv OUG nr.117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat.
prevăzută de Codul fiscal fiind o măsură cu caracter general și aplicându-se tuturor societăților care sunt înființate în baza legii ca parc industrial, nu distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizare selectivă. Astfel, această măsură nu poate fi încadrată ca și ajutor de stat în sensul definiției avute în vedere.
În sprijinirea acestor afirmații vine chiar Curtea Europeană de Justiție care obliga Comisia să motiveze distorsionarea reală a concurenței (Cazurile 296/82 și 318/82, BV și cazurile conexate C-329/93, 62/95, 63/95, ), ori în cazul de față această distorsionare a concurenței este imposibil de motivat, întrucât aceasta nu există, măsura fiind aplicată fără "discriminare" și/sau selectivitate.
În altă ordine de idei, declarațiile de impunere privind impozitul pe terenuri și clădiri, au fost depuse de societate cu valoare zero și cu mențiunea "scutiți conform art.250 și 257 Cod fiscal", declarații de impunere care conform Codului fiscal aflat în vigoare la acea dată au valoare de decizii de impunere.
În cauză nu sunt incidente prevederile Ordinului 296/2007, ele producând efecte doar ex nunc. Ori, în speța de față se discută despre impozite stabilite și solicitate deja anterior de către intimată în alt context normativ, iar la momentul sesizării instanței, ordinul nu era în vigoare, sens în care a fost invocat principiul "tempus regit actum".
Față de cele de mai sus, nefiind incidente temeiurile de drept invocate pe calea recursului, acesta va fi respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.320/C/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./28.11.2008
Jud.fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
