Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.126
Ședința publică din 25 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MINICIPIULUI C-N, GUVERNUL ROMÂNIEI și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța, constată că întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a fost invocată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a fost comunicată la termenul de judecată anterior, cu reclamantul, cu mențiunea ca acesta să-și precizeze poziția procesuală.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art.137 pr. civilă pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de către pârâtă și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Constată că prin încheierea pronunțată la 14.11.2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 14 lit. c alin. 2 din HG nr. 250/2007.
În susținerea excepției prin demersul inițiat, reclamantul - arată că prin dispozițiile art. 1.4 lit. c din HG. nr. 250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se statuează: "Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale: prezintă relevanță deosebită prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii.
Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al Titlului II din OUG nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al Titlului II din OUG nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare."
Cu privire la caracterul admisibil al excepției invocate, arată reclamantul nu există un fine de neprimire al cererii, întrucât dispozițiile atacate sunt susceptibile a fi supuse analizei de legalitate.
În acest sens, nr.HG 250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este un act administrativ cu caracter normativ a cărui nelegalitate poate fi invocată oricând în cursul unui proces, inclusiv în fața instanțelor de control judiciar, fără a se distinge în raport de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
O astfel de distincție se impune numai in cazul actelor administrative unilaterale cu caracter individual, pronunțându-se în mod constant în sensul că numai într-o atare situație excepția de nelegalitate nu poate fi invocată cu privire la actele administrative adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, acestora fiindu-Ie aplicabile principiile generale de drept recunoscute de doctrina si jurisprudența in materie.
Mai mult, nr.HG 250/07.03.2007 este ulterioara intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, fiind astfel posibilă verificarea legalității acesteia pe calea excepției de nelegalitate.
Nu în ultimul rând, se arată faptul că dispozițiile legale criticate sub aspectul legalității lor au deplină incidență asupra fondului cauzei, fiind temeiul de drept al emiterii art. 2 din dispozitia atacată.
Cu privire la caracterul fondat mai arată reclamantul că prin dispozițiile art. 1.4 lit. c alin. 2 din HG nr. 250/07.03.2007 pentru aprobarea Norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se stabilește că: Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului".
Dispozițiile criticate sunt nelegale, urmând a fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, deoarece contravin Legii nr. 213/1998, respectiv Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora au fost emise și statuează o adăugare nepermisă la lege.
În acest sens, textul legal reglementează o situație particulară de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv aceea a persoanelor îndreptățite a solicita măsuri reparatorii ca urmare a efectelor Legii nr. 58/1974. Astfel, în timp ce nr.HG 250/2007 reglementa doar, în termeni generali, forma si sensul de aplicare a Legii nr. 10/2001 in raport cu dispozițiile Legii nr. 58/1974, făcându-se referire la soluția adoptată de legiuitor după anul 1989, prin intervenția din anul 2007 s-a introdus reglementarea unui caz special prin textul normativ.
În esență, prin textul de lege criticat se arată că persoana îndreptățită în temeiul Legii nr. - la obținerea de măsuri reparatorii în situația specială în care, în temeiul Legii nr. 58/1974, ulterior înstrăinării, construcția a fost preluată și demolată, neexistând vocație de dobândire a titlului de proprietate, nu este proprietarul construcției care, potrivit Legii nr. 58/1974, nu putea dobândi prin efect translativ de proprietate și terenul aferent ei, ci proprietarul terenului, întrucât de la acesta s-a realizat preluarea de către stat.
Textul normativ constituie o adăugare la lege, nepermisa pe calea interpretării, întrucât adaugă, prin exceptare, la sfera titularilor masurilor reparatorii reglementata de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Altfel spus, dispozițiile legale respective sunt nelegale în raport cu legea menționată, deoarece adaugă la lege prin exceptarea din sfera de aplicare a acesteia în cazul în care persoana a dobândit construcția dar si terenul aferent acesteia în modalitățile prohibitive prevăzute de Legea nr. 58/1974, iar ulterior înstrăinării construcția a fost demolată.
Astfel, în mod evident dispozițiile Legii nr. 58/1974, potrivit cărora în cazul înstrăinării construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unor despăgubiri, instituia în fapt o obligație de înstrăinare care contravenea chiar în raport cu prevederile Constituției din 1965, aducând atingere dreptului de proprietate și libertății contractuale.
Mai mult sunt recunoscute în practica judiciară și în literatura de specialitate ca fiind admisibile cazurile de dobândire faptică a proprietății unor terenuri sub imperiul Legii nr. 58/1974, fiind evident că, în situația unei preluări de către stat a unor astfel de terenuri aferente construcțiilor înstrăinate, acestea aveau aspectul unor preluări abuzive, ipoteză la care, de altfel, Legea nr. 10/2001s-a referit. Prin dispozițiile criticate în fapt, se constată că preluarea nu are caracter abuziv în ceea ce îl privește pe proprietarul faptic, persoana care era în posesia ternului, ci față de persoana de la care se dobândise terenul și care nu mai putea pretinde nici un atribut asupra lui.
Astfel, aspecte legate de modalitatea de preluare ori sfera persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii reprezintă un atribut exclusiv al instanței de judecată învestită să soluționeze acțiunea intentată în baza Legii nr. 10/2001, iar intervenția autorității publice centrale prin adoptarea unor norme de interpretare nu este neavenită, ci constituie și o depășire evidentă a competențelor legale.
Nu în ultimul rând, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale privind dreptul de proprietate privată, precum și reglementarilor legale în aceasta materie (Legea nr. 247/2005, Legea nr. 7/1996), întrucât vatămă dreptul proprietarilor care, dimpreună cu construcția, au dobândit în temeiul Legii nr. 58/1974 și terenul aferent acestora, dar care astazi se văd în imposibilitate absolută de a-și valorifica proprietatea asupra terenului ca efect al normelor de interpretare criticate.
În acest sens, pe de o parte dobânditorii în fapt ai terenului nu sunt persoane îndreptățite la solicitarea acordării unor măsuri reparatorii pentru acesta, iar pe de altă parte, înstrăinătorii, persoane îndreptățite în sensul Normelor de interpretare a Legii nr. 10/2001 se află în pasivitate, neacționând în temeiul Legii nr. 10/2001, având conștiința clară a faptului că au înstrăinat atât construcția cât și terenul aferent și că au primit prețul vânzării, fără a putea fi astfel îndreptățiți la despăgubiri din partea Statului
textului legal a carei nelegalitate solicitam aoc onstata constituie o modalitate concreta in care Statul R, prin autoritatea publica centrala, a inteles sa ramana in proprietatea unor imobile preluate abuziv, recurgand la o interventie legislativa abuziva si realizata in exclusivitate printr-un act de putere emis in interes propriu.
Atât emitentul actului Guvernului României, cât și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primarul municipiului C-N au solicitat, prin întâmpinările și actele depuse respingerea excepției ca inadmisibilă.
În argumentarea celor invocate de pârâte s-a arătat că art. 4 din Legea nr. 554/2004, reglementează posibilitatea cercetării legalității pe cale de excepție doar a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, nu și pe a celor cu caracter normativ pentru care legea instituie o altă procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresă la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unui drept sau interes legitim.
Ceea ce este specific, însă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane; astfel ele au un caracter impersonal, general, conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți. În cauza dedusă judecății excepția de nelegalitate vizează prevederile HG nr.250/2007 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, iar în acest context, prin conținutul său, actul administrativ în discuție are în mod evident caracter normativ, astfel încât, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile normei evocate.
Examinând excepția inadmisibilității Curtea reține următoarele:
Art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 în forma în vigoare la intrarea în vigoare a Legii nr.262/2007 prevede că "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cazul unui proces pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competența suspendând cauza.
Prin modificarea adusă același text a statuat că "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe care de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.".
Actul administrativ în doctrină a fost definit ca un act juridic unilateral emis în regim de putere publică de către autoritățile publice în scopul executării sau organizării executării legii, această definiție fiind dată și de textul art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004.
De asemenea actele administrative au fost calificate în funcție de mai multe criterii unul dintre acestea fiind întinderea efectelor pe care un astfel de act le produce, distingându-se acte administrative cu caracter normativ pe de o parte și acte administrative unilaterale cu caracter individual pe de altă parte.
Actul a cărui nelegalitate se invocă ce are în vedere normele tehnice de aplicabilitate nu este un act cu caracter individual. Acest act are aplicabilitate generală se adresează și produce efecte față de un număr nedeterminat de subiecte de drept. Or, în aceste circumstanțe excepția inadmisibilității este întemeiată și urmează a fi admisă iar pe cale de consecință a fi respinsă excepția de nelegalitate ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocate de pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.1.4 lit. c alin.2 din nr.HG 250/07.03.2007, formulate de reclamantul - în contradictoriu cu Primarul Municipiului C-N, Guvernul României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.FT/dact.
6ex/01.04.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
