Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 138/
Ședința publică din 10 februarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul C, domiciliat în comuna de Câmpie- județul M, împotriva Sentinței civile nr. 312 din 13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâtul-intimat - Primarul comunei de Câmpie prin avocat, lipsă reclamantul-recurent C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, nefiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se prezintă avocatul care depune chitanța nr.-/13.01.2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei de timbru la care a fost obligat recurentul. Precizează că a reziliat contractul de asistență juridică cu reclamantul, astfel că nu îi mai reprezintă interesele în fața instanței.
Reprezentantul intimatului-pârât declară că are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului-intimat cere, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Cu privire la excepția de nelegalitate a art.2 din Hotărârea Consiliului Local de Câmpie nr.15/2002 a fost soluționată de instanța de fond prin respingerea ei ca inadmisibilă.
CURTEA,
Prin sentința nr.312 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul C, în contradictoriu cu pârâtul, a Hotărârii nr.15/2002 a Consiliului local al comunei de Câmpie, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.15/26.09.2002 a Consiliului local al comunei de Câmpie, având în vedere prevederile art.3 alin.1 din OUG nr.168/2001, HG nr.216/07.03.2002 privind normele de aplicare OUG nr.168/2001, vizând cererile depuse de și C, s-au aprobat cererile formulate cu condiția îndeplinirii prevederilor art.4 din OUG nr.168/2001, urmând a se încheia contractele conform prevederilor art.6 din OUG nr.168/2001.
Prin aceiași hotărâre, s-a aprobat atribuirea în folosință gratuită a grajdului "" pe o perioadă de 5 ani de la data încheierii contractului, cu terenul aferent.
Din adresa nr.1264/10.04.2008 a Primăriei comunei de Câmpie, rezultă că grajdul "" constituie o
construcție zootehnică dezafectată aflată în patrimoniul privat al comunei de Câmpie, potrivit Hotărârii nr.21/20.06.2001 a Consiliului local.
S-a reținut că actul administrativ unilateral, nu a fost atacat în acțiune în anulare în instanța de contencios administrativ competentă, deci nu au fost analizate toate aspectele de nelegalitate și oportunitate ale acestei hotărâri, pe cale de excepție, astfel că aceste reglementări nu pot fi cercetate, acțiunea în anulare fiind procedura premergătoare, obligatorie pentru a se putea invoca cu succes dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C și a solicitat casarea hotărârii recurate, cu trimiterea spre rejudecare a excepției la instanța competentă, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.2 din Hotărârea nr.15 din 26.09.2002 privind atribuirea în folosință gratuită, potrivit art.3 alin.1 din OUG nr.168/2001, emisă de Consiliul local de Câmpie.
În motivarea recursului s-a menționat că instanța de fond nu a pus în discuția părților inadmisibilitatea excepției și că Legea nr.544/2004 statuează în mod inechivoc cu privire la posibilitatea cercetării unui act administrativ unilateral, pe cale de excepție.
De asemenea, condiționarea aprobării cererii de îndeplinire a prevederilor art.4 din OUG nr.168/2001, este nelegală câtă vreme hotărârea consiliului local a fost emisă în baza dispozițiilor art.3 alin.1 din OUG nr.168/2001, așa cum rezultă de altfel din titlul hotărârii și din expunerea de motive avută în vedere de către emitentul hotărârii, cu ocazia adoptării acestuia.
Intimata a depus concluzii scrise la dosar solicitând respingerea recursului și a invocat faptul că nu s-a parcurs procedura prevăzută de OUG nr.168/2001.
De asemenea s-au făcut referiri și la motivele pentru care se impunea respingerea pe fond a excepției.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cauză s-a invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual, respectiv a Hotărârii nr.15/2002 a Consiliului local al comunei de Câmpie.
Actul administrativ a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, astfel că dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 nu pot fi aplicate retroactiv.
La data emiterii actului existau anumite proceduri reglementate de lege pentru ca actul să poată fi supus controlului de legalitate. Din interpretarea dispozițiilor art.4 alin.1, art.27,28 și art.31 din Legea nr.554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate a actelor administrative individule emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 este inadmisibilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție este constantă în practică în acest sens (decizia nr.2530/2006, decizia nr.2736/2006), poziția fiind menținută și în practica din anul 2009.
O astfel de interpretare a textelor de lege se impune în vederea asigurării securității raporturilor juridice prin limitarea în timp a posibilității atacării unui act administrativ care a produs efecte juridice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual tocmai în vederea garantării drepturilor câștigate.
A acorda posibilitatea atacării fără limită în timp a unui act ar reprezenta în fapt o încălcare a art.6 din Convenție, după cum se susține și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Atunci când legiuitorul a dorit să reglementeze această posibilitate a făcut-o expres, cum este cazul actelor administrative normative, ce pot fi atacate oricând pe calea acțiunii directe.
În ce privește susținerea recurentului că excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților, această susținere este infirmată de cuprinsul hotărârii atacate în care se reține că excepția a fost pusă în discuția părților.
Constatăm că prin hotărârea primei instanțe în mod corect s-a respins excepția ca inadmisibilă.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C, cu domiciliul în de Câmpie,-, județul M, împotriva sentinței nr.312/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
01.04.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
