Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 148/
Ședința publică din 10 februarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr. 2533/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamantul-intimat -, lipsă pârâta-recurentă DMIS
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul-intimat cere, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr.2533 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială H și în consecință: s-a modificat în parte decizia nr.15 din data de 06.02.2008 emise de pârâtă și s-a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 modificat, pe lângă perioadele stabilite prin această decizie, respectiv 01.05.1949-01.12.1954 și 28.087.1960-01.08.1963, și în continuare pentru perioada 02.08.1963 - 09.04.1971.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, așa cum au declarat și martorii audiați, reclamantul este fiul lui, care a fost condamnat din motive politice în baza sentinței penale nr.157/1955 a Tribunalului Militar Teritorial al orașului și că familia a avut stabilit domiciliu obligatoriu până la reabilitarea tatălui reclamantului în anul 1971.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DMIS solicitând admiterea acestuia.
În motivele de recurs s-a arătat că, Comisia Decretului-lege nr.118/1990 în baza actelor depuse la dosarul cauzei, în mod legal și temeinic a admis cererea petiționarului pentru perioadele mai 1949 - 2 decembrie 1954 și 28 august 1960 - 1 august 1963, invocând faptul că prin Ordinul MAI nr.- din 9 august 1963 au fost ridicate toate restricțiile domiciliare începând cu data de 1 august 1963.
S-a menționat că domiciliul obligatoriu nu are nicio legătură cu reabilitarea tatălui reclamantului.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului menționând că deoarece tatăl reclamantului a fost condamnat, familia a fost obligată să aibă domiciliul forțat, până la reabilitarea tatălui reclamantului în anul 1971.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamantul a invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatăl reclamantului a fost condamnat penal și datorită acestei condamnări a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu familia, până la sfârșitul anului 1971, când a intervenit reabilitarea tatălui reclamantului, precum și calitatea de chiabur a tatălui său.
Prin decizia nr.15/2008 (fila 2 dos fond), petiționarului i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990 pentru perioadele mai 1949 - 2 decembrie 1954 și 28 august 1960 - 1 august 1963.
Reclamantul a atacat decizia, solicitând recunoașterea acestor drepturi și pentru perioada indicată în acțiune.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat, pentru o perioadă mai mare este acela că înscrisurile doveditoare depuse de reclamant justifică domiciliul obligatoriu până la reabilitarea tatălui reclamantului prin sentința nr.303/1971 a Judecătoriei Miercurea Ciuc (filele 19,20 dosar fond).
Prima instanță trebuia să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.
Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Dacă anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantului, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și copilului.
Reclamantul justifică aplicarea acestei măsuri datorită condamnării pe care a suferit-o tatăl său.
Martorii (41 dosar fond) și (42 dosar fond) au dat mai multe declarații, menționând că domiciliul obligatoriu a durat până în anul 1971.
Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac poarte din familie.
trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, ori nu se poate vorbi de existența unor vătămări față de o persoană care avea câțiva ani la luarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.
De altfel este dovedit al doilea aspect invocat de reclamant că tatăl reclamantului ar fi avut calitatea de chiabur, nu însă și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat.
Condamnarea tatălui reclamantului prin sentința nr.157/1955 a Tribunalului Militar Teritorial al orașului, viza fapte de deținere ilegală de armament, neavând nicio legătură cu persecuțiile etnice.
Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului, respectiv asupra reclamantului.
Chiar dacă la emiterea deciziei s-a avut în vedere calitatea de chiabur a tatălui, precum și condamnarea acestuia, aceasta nu se poate lua în considerare decât pentru perioada până la 2 decembrie 1954, când potrivit actului de la fila 26 dosar fond, tatăl reclamantului a fost șters de pe lista de chiabur.
În actul de la fila 25 dosar fond, este menționată calitatea de chiabur a tatălui reclamantului, iar actul de la fila 26 dosar fond, confirmă că acesta a fost șters de pe lista de chiaburi la data de 2 decembrie 1954.
Chiar dacă martorii declară altceva, declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare peste înscrisurile existente la dosar.
După cum am menționat mai sus, condamnarea tatălui reclamantului nu are nicio legătură cu condițiile prevăzute de legiuitor în Decretul-lege 118/1990, și în consecință nici reabilitarea nu are nicio relevanță. Mai mult, după cum se menționează în recurs, prin Ordinul MAI nr.- din 9 august 1963 au fost ridicate toate restricțiile domiciliare începând cu data de 1 august 1963.
Deși nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamantului, drepturile acordate prin decizia nr.15/2008 rămân câștigate, însă nu se vor mai acorda altele în plus.
În consecință, în baza art.312 alin.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.2533/06.11.2008 a Tribunalului Harghita, și în consecință:
Modifică hotărârea atacată și, rejudecând cauza, respinge contestația.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 10 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
26.03.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
