Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 147/
Ședința publică din 10 februarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr. 2234/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund reclamanții-intimați și prin avocat, lipsă pârâta-recurentă DMIS
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamanților-intimați declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă. Precizează că motivele de recurs invocate de pârâtă nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare sau modificare a sentinței instanțe de fond prev. art.304 Cod procedură civilă, motivul principal al recursului formându-l lipsa temporară a disponibilităților bănești ale DMIS
CURTEA,
Prin sentința nr.2234 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s- admis contestația formulată de reclamanții și, împotriva deciziilor nr.135 și nr.136 din 31.03.2008 emise de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială H și în consecință: s-au anulat deciziile nr.135 și nr.136 din data de 31.03.2008 emise de pârâtă; s-a stabilit reclamantului, pentru perioada ianuarie 1950 - februarie 1960, calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 modificat și republicat; s-a stabilit reclamantului, pentru perioada 6 august 1959 - februarie 1960, calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 modificat și republicat; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, așa cum au declarat și martorii audiați, reclamantul a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 1950 - februarie1960, aspect care rezultă și din înscrisurile de la dosar.
În ce îl privește pe reclamantul s-a reținu că acesta s-a născut la data de 06.08.1959 fiind fiul reclamantului și că atâta vreme cât reclamantul a locuit cu familia sa la domiciliul obligatoriu stabilit acestuia, el a fost supus acelorași obligații și interdicții și, chiar dacă avea o vârstă foarte mică, efectele măsurii luate s-au produs și în privința lui.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DMIS solicitând admiterea acestuia.
În motivele de recurs s-a arătat că, Comisia Decretului-lege nr.118/1990 în baza actelor depuse la dosarul cauzei, în mod legal și temeinic a admis cererea petiționarului pentru perioada 27 iulie 1955-01 noiembrie 1956 iar pentru numitul a respins cererea.
Din adresa nr.110/08.02.2008 a Consiliului local anexată cererii de recurs, reiese clar și fără nici un echivoc faptul că pentru perioada anilor 1950-1959 nu au acte privind chiaburimea și nici registre agricole. Din extrasul nr.1368 din 7 decembrie 2007 eliberat de Arhivele Naționale-Direcția Județeană H - despre chiaburii absolviți până la data de 1 noiembrie 1956, la poziția 10 este înscris numele.
Intimații au depus întâmpinare și au solicitat respingerea recursului menționând că deoarece reclamantul a fost declarat chiabur, familia a fost obligată să aibă domiciliul forțat în localitatea.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamanții au invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece, tatăl reclamantului a avut calitatea de chiabur și datorită acestei calități a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu familia, până la sfârșitul anului 1960.
Prin deciziile nr.135/2008 și 136/2008 (5,19 dos fond), petiționarului i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990 pentru perioada iunie 1954 - 01.11.1956, iar petiționarului i s-a respins cererea.
Reclamanții au atacat deciziile, solicitând recunoașterea acestor drepturi și pentru perioada indicată în acțiune.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat, pentru o perioadă mai mare este acela că instanța nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare depuse de reclamanți.
Prima instanță trebuia să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.
Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Dacă anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantului, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și copilului.
Reclamantul justifică aplicarea acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său.
Martorii (38 dosar fond) și (39 dosar fond) au dat mai multe declarații, menționând că domiciliul obligatoriu a durat până în anul 1960.
Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac poarte din familie.
trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, ori nu se poate vorbi de existența unor vătămări față de o persoană care avea câțiva ani la luarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.
De altfel este dovedit aspectul că ar fi avut calitatea de chiabur, nu și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat. Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului, respectiv asupra reclamantului.
Chiar dacă la emiterea deciziilor s-a avut în vedere calitatea de chiabur a tatălui, aceasta nu se poate lua în considerare decât pentru perioada până la 01noiembrie 1956, conform actului de la fila 4 din dosarul de recurs.
În actul de la fila 4 este menționată calitatea de chiabur reclamantului, iar actul confirmă că acesta a fost șters de pe lista de chiaburi la 1 noiembrie 1956.
Chiar dacă martorii declară altceva, declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare peste înscrisurile existente la dosar.
La dosar mai există o adeverință (23 dosar fond) care confirma că domiciliul obligatoriu a fost stabilit până în anul 1960, însă un act emis în prezent nu poate avea întâietate față de actul emis la data la care s-au petrecut evenimentele și care reflectă mai exact starea de fapt.
Nici nu se dovedește în baza căror înscrisuri s-a efectuat această confirmare de către Primăria. Aceasta cu atât mai mult cu cât Consiliul local menționează în adeverința de la fila13 din dosarul de fond că nu există informații din care să reiasă datele cerute de reclamantul.
Deși nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamanților, drepturile acordate prin decizia nr.135/2008 rămân câștigate, însă nu se vor mai acorda altele în plus.
În consecință, în baza art.312 alin.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamanții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Direcției de Muncă și Socială H, cu sediul în M C,-, județul H, formulat împotriva sentinței nr.2234/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată și, în rejudecare, respinge contestația formulată de reclamanții domiciliat în comuna, sat nr.123 județul H și domiciliat în S, str.- -.9,.C,.30, județul H, și menține deciziile nr.135/31.03.2008 și nr.136/31.03.2008 emise de pârâta
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
24.03.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
