Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1419/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1419
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPILUI S, SC SA, SC SRL, CONSILIUL JUDEȚEAN O, reținută spre rejudecare ca urmare a casării încheierii din data de 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- prin decizia nr. 787 din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat avocat pentru pârâta SC SRL și consilier juridic pentru pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN O, lipsind reclamanții, și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPILUI S, SC SA,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea pune în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate formulată de reclamante raportat la data intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ.
Avocat pentru pârâta SC SRL solicită respingerea excepției ca inadmisibilă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă conform art. 7 din Legea 554/2004 nefăcându-se dovada în acest sens, Mai mult, susține că excepția este inadmisibilă cât timp cererea de anulare vizează același act administrativ, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi invocată în cadrul acestui proces
Mai susține că prin decizia de casare pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA cu nr.632/02.04.2008, a fost stabilit cadrul procesual din punct de vedere al obiectului cererii, acesta fiind constatarea nulității actului administrativ și nu excepția de nelegalitate.
Consilier juridic pentru pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN O, solicită respingerea excepției de nelegalitate, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin încheierea din data de 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în temeiul art 246 s-a luat act că reclamantele și renunță la cererea de constatare a nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în contradictoriu cu pârâtii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, SC, SC SRL, CONSILIUL JUDEȚEAN O, și.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere că secția civilă a Tribunalului Olta disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a admis excepția necompetentei materiale cu privire la constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate;
Ținând cont de dispozitivul acestei sentințe, având în vedere si dispozițiile deciziei pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA prin care s-a stabilit că obiectul cauzei privește constatarea nulității actului administrativ; având în vedere precizările reclamantelor în sensul că nu solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a constată că secția de contencios administrativ nu este sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate ci cu soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de proprietate, apreciind precizarea la acțiune ca reprezentând o cerere de renunțare la judecată, fiind incidente dispozițiile art. 246
Prin decizia nr.787 din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de reclamantele și, împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
A fost casată încheierea și reținută cauza spre rejudecare fixându-se termen pentru rejudecarea cauzei la 25 martie 2009.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că față de indicațiile deciziei de casare, la termenul din 10.09.2008 reclamantele au precizat în fața primei instanțe că aceasta este sesizată de către reclamante cu excepția de nelegalitate a unui act administrativ și nu cu o cerere în anulare a acestui act.
Prezentându-se cursul procedural al cauzei s-a arătat că pe rolul Tribunalului Olt se află dosarul nr- având ca obiect retrocedarea proprietății reclamantelor ce a fost naționalizată, litigiu desfășurat în temeiul Legii 10/2001.
Când s-a efectuat expertiza în această cauză recurentele au aflat că o parte din terenul solicitat de acestea (respectiv 17062) a fost inserat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC SA.
În această situație recurentele în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, în dosarul privind Legea 10/2001 au invocat excepția de nelegalitate a acestui act administrativ, dosarul de fond fiind suspendat până la soluționarea acestei excepții de către instanța de contencios administrativ.
În primul ciclu procesual instanța de contencios administrativ a admis excepția de nelegalitate iar în recurs s-a dispus rejudecarea întrucât prima instanță se pronunțase nu numai pe excepție dar și cu privire la anularea actului.
Pentru a se preveni o eroare de aceeași natură a primei instanțe reclamantele în al doilea ciclu procesual și-au precizat acțiunea în sensul că învestesc instanța numai cu excepția de nelegalitate, însă această precizare a fost eronat interpretată de prima instanță în sensul că nu ar mai fi sesizată.
În raport de cursul procesual al cauzei mai sus precizat s-a reținut că în dosarul nr- al Tribunalului Olt Secția civilă, reclamantele au invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit cererii aflată la filele 6-8 din dosarul nr- al Tribunalului O l
În acest context, chiar dacă prin încheierea instanței civile, prin care s-a disjuns cererea formulată de reclamante și a fost învestită instanța de contencios administrativ, s-a consemnat când s-a disjuns cererea privind constatarea nulității certificatului, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea reclamantelor.
Această cerere a fost precizată în al doilea ciclu procesual, arătându-se expres că reclamantele nu înțeleg să învestească instanța de contencios cu o acțiune în anulare sau constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ci cu excepția de nelegalitate a acesteia.
În acest context nu se poate reține că prin decizia nr.632 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a stabilit cadrul procesual, în sensul că prima instanță trebuia să se pronunțe asupra cererii privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, indiferent de poziția procesuală a reclamantelor, ce a fost exprimată indubitabil în al doilea ciclu procesual.
S-a mai reținut și că renunțarea la judecată, făcută în condițiile art.246 Cod pr.civilă, trebuie să rezulte indubitabil, să fie neechivocă, neputând fi interpretată și reținută din cererile formulate de parte în cauză.
Procedând în acest mod și interpretând în mod eronat cererea reclamantelor, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului acestuia, luând act în mod greșit de faptul că reclamantele renunță la judecata acțiunii formulate în cauză și lăsând astfel nesoluționată excepția de nelegalitate, cu care reclamantele au înțeles să învestească instanța de contencios administrativ.
În acest context, constatându-se și că în cauză s-a mai derulat un ciclu procesual și văzând și dispozițiile art.20 alin.3 teza finală din Legea contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art.312 alin.1, 3 și 4 Cod pr.civilă, a fost admis recursul, casată încheierea recurată și s-a reținut cauza spre rejudecare.
cu soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate Curtea reține inadmisibilitatea acesteia pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat și mai sus în prezenta cauză se contestă pe calea excepției de nelegalitate certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Consiliul Județean O pentru SC SA. cu seria - nr. 0043/05.04.2004.
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPILUI S, SC SA, SC SRL, CONSILIUL JUDEȚEAN O în dosarul nr. 156/104/200 al Tribunalului Olt avându-se în vedere că actul administrativ unilateral cu caracter individual a cărui nelegalitate se solicită a fi analizată în prezenta cauză este emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, respectiv datei de 6 ianuarie 2005, ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate formulată reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPILUI S, SC SA, SC SRL, CONSILIUL JUDEȚEAN O în dosarul nr. 156/104/200 al Tribunalului O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex/01.06,2009
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
