Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 2796 din 26.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ - înștiințare de plată.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2796 din 26 august 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția de nelegalitate invocată de către contestatoarea - -, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu privire la înștiințarea de plată prin care i-au fost comunicate sumele înscrise în titlul de creanță, cât și la titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlurilor executorii nr. 34658/04.11.2004, respectiv nr. 34659 din 04.11.2004.
S-a dispus restituirea dosarulului Tribunalului Maramureș în vederea continuării judecății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nstanța de contencios administrativ a fost sesizată potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin încheierea din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate formulată de către contestatoarea - - B M, cu privire la înștiințarea de plată prin care i-au fost communicate sumele inserate în titlul de creanță cât și la titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlurilor executorii nr. 34.658 din 4.11.2004, respectiv 34659/4.11.2004 de către intimata Diecția Generală a Finanțelor Publice
Excepția a fost ridicată de către contestatoarea - - în cadrul soluționării contestației în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei civile nr. 568/R din 16.12.2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5560/2005 pe rolul acestei instanțe.
Contestatoarea, fără a menționa în concret motivele de nelegalitate ale titlului de creanță și înștiințării de plată în legătură cu care a invocat această excepție de nelegalitate, s-a mărginit la a face considerații teoretice pe seama acesteia și a menționa diferențierile dintre excepția de nelegalitate și cea de neconstituționalitate.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat prin întâmpinarea formulată în cauză că se impune respingerea excepției invocate.
S-a arătat că executarea silită a fost pornită de către intimată în baza titlurilor executorii reprezentate de declarațiile fiscale depuse de către contestatoare și semnate de către administratorul acesteia.
S-au acvirat dosarele nr- (nr. în format vechi 1295/2006); - (nr. în format vechi 2659/2005) și nr- ( nr. în format vechi 5560/2005/R).
Analizând excepția de nelegalitate a înștiințării de plată prin care au fost comunicate sumele înscrise în titlul de creanță, precum și titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlurilor executorii nr. 34658 respectiv 34659 din 4.11.2004, instanța de contencios administrativ a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ acte administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, în speță cea prevăzută de dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Intimata, prin executorii bugetari din cadrul Biroului de colectare și executare silită a persoanelor juridice, au emis în sarcina contestatoarei somația nr. 34657/4.11.2004 precum și titlurile executorii nr. 34658 respectiv 34659 pe baza declarațiilor lunare depuse de societate sub semnătura administratorului ei, privind obligațiile datorate bugetului general al statului.
Declarația fiscală întocmită potrivit art. 79 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, potrivit art. 33 alin. 4 Cod procedură fiscală, sub rezerva unei verificări ulterioare.
Împotriva titlului de creanță contestatoarea putea formula contestație, conform art. 172 din OG nr. 92/2003, cale administrativă de atac cu privire la suma înscrisă în somație.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță, fiind vorba de o declarație fiscală, în sensul prevederilor art. 81 din OG nr. 92/2003, nu suntem în prezența unui act administrativ care să poată face obiectul unei excepții de nelegalitate, în sensul prevederilor art. 2 lit. "c" din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, înștiințarea de plată a cărei nelegalitate o invocă, în fapt nu există, tocmai acest lucru constituind motiv al contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. 9914/2004 al Judecătoriei Baia Mare, în care s-a pronunțat sentința 5945/19.05.2005, verificată în recurs prin decizia ciilă nr. 568/R/16.12.2005, care face obiectul contestației în anulare în a cărui soluționare a fost invocată prezenta excepție de nelegalitate.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanta -""- B M, s-a solicitat modificarea ei în sensul admiterii excepției și a constatării nelegalității titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlurilor executorii nr.34659 din 4.11.2004 și 34658 din 4.11.2004 ale B M, respectiv a documentului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, DGFP M și B M, ca titlu executoriu, precum și a înștiințării de plată prin care s-au comunicat sumele datorate incluse în titlul de creanță, care a stat la baza emiterii acestor titluri executorii.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.5,7,8 și 9 pr.civ. solicitându-se și aplicarea disp.art.3041pr.civ.
În motivare s-a relevat că, în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Maramureș, a fost invocată excepția de nelegalitate cu privire la actele mai sus enumerate, de către reclamantă, făcându-se aplicarea prev.art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 și fiind sesizată instanța competentă material cu soluționarea acesteia.
Prima instanță a respins excepția invocată, însă recurenta apreciază că a procedat în mod nelegal, in condițiile în care a confundat titlul de creanță cu titlul executoriu și nu s-a pronunțat asupra actului administrativ constând în înștiințarea de plată.
De asemenea, la respingerea acțiunii, au fost validate exclusiv susținerile făcute de către DGFP M, fiind ignorate în totalitate motivele de nelegalitate invocate de către recurentă, în cuprinsul înscrisului ce conține dezvoltarea motivelor excepției de nelegalitate.
Nu sunt reale susținerile conform cărora înștiințarea de plată nu este un act administrativ, existând o altă cale procedurală de desființare a acesteia, iar prima instanță nu și-a motivat în nici un fel aceste alegații.
Pe de altă parte, se relevă că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, deținută de către BMî mpotriva societății, în condițiile în care sumele cuprinse în titlurile executorii emise nu corespund cu cele cuprinse în declarațiile fiscale depuse de către societate.
Mai mult, întinderea obligațiilor accesorii nu este certă, atâta timp cât nu există un titlu de creanță valabil, care să le constate și să le individualizeze.
Au fost astfel încălcate prevederile art.137 al.6 din OG nr.92/2003, neexistând proces verbal de calcul al accesoriilor, acesta fiind desființat prin decizia nr.192/15.12.2003 a Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP
Recurenta invocă și prevederile art.107 al.1 și 3 și art.136 al.1-4.pr.fiscală, susținând că înainte de începerea executării silite trebuie să existe un titlu de creanță valabil, condiție neîndeplinită în cauză, raportat la anularea procesului verbal, în cadrul procedurii administrative de soluționare a contestației și, ca atare, titlul executoriu emis este nul, neputând produce nici un fel de efecte juridice.
Analizând recursul, Curtea constată că el este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Maramureșa fost sesizat prin încheierea ședinței publice din data de 19.06.2009, pronunțată în dosarul aceleiași instanțe, cu nr-, în temeiul prev.art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu excepția de nelegalitate invocată de către contestatoarea -""- în ceea ce privește titlurile de creanță ce au stat la baza emiterii titlurilor executorii nr.34659 din 4.11.2004 și 34658 din 4.11.2004 emise de B M și a înființării de plată prin care s-au comunicat sumele datorate înscrise în aceste titluri de creanță.
Prima instanță a respins excepția invocată, reținând și aplicabilitatea disp.art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, în condițiile în care titlurile executorii mai sus arătate au fost emise pe baza declarațiilor lunare depuse de societate, sub semnătura administratorului ei, privind obligațiile datorate bugetului general al statului.
Cum titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, iar în cauză este vorba de o declarație fiscală, nu ne aflăm în prezența unui act administrativ care să poată face obiectul unei excepții de nelegalitate.
Cu privire la înștiințarea de plată a cărei nelegalitate se invocă, s-a arătat că aceasta s-a susținut că nu există, iar împotriva unui act inexistent nu se poate invoca excepția de nelegalitate.
Raportat la susținerile părților și la contextul în care a fost invocată prezenta excepție de nelegalitate, Curtea constată că soluția de respingere este corectă, motivarea făcută de către tribunal urmând a fi completată, în sensul mai jos arătat.
Astfel, nu s-a contestat de către nici una dintre părțile litigante faptul că titlurile executorii nr.34659 și 34658/2004 au fost emise în temeiul unor declarații fiscale întocmite și depuse de către recurentă.
Se arată în susținerea recursului că sumele trecute în declarații nu corespund celor înscrise în titlurile executorii și că nu există un proces verbal care să respecte prevederile art.137 alin.6 din OG nr.92/2003, prin care să se fi calculat dobânzi și penalități de întârziere, acesta fiind anulat prin decizia nr.192/15.12.2003 a Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul
Or, raportat la aceste susțineri, Curtea constată că, în esență, ceea ce dorește recurenta să se verifice este legalitatea titlurilor executorii înseși, iar nu a titlurilor de creanță, în condițiile în care se arată că sumele înscrise în declarațiile fiscale sunt corecte, dar nu au fost preluate ca atare în titlurile executorii, iar procesul verbal întocmit pentru calculul majorărilor și penalităților a fost deja anulat, urmare a contestației administrative promovate de petentă.
În mod corect a arătat tribunalul faptul că din analiza prevederilor art.79 și 81, art. 107 alin. 2 și 3, art. 136 alin. 2, art. 137 alin. 6 din OG nr.92/2003, raportat la cele ale Capitolului XI din Titlul VIII și la cele ale Capitolului I din Titlul IX pr.fisc. existau alte mijloace procedurale specifice prin care petenta avea posibilitatea de a sesiza instanța, în vederea verificării apărărilor formulate pe calea excepției de nelegalitate.
Astfel, pe de o parte, dacă s-ar fi apreciat că informațiile cuprinse în declarațiile fiscale depuse de către societate nu erau corecte, aceasta ar fi putut proceda la corectarea acestora, din proprie inițiativă și fără a fi nevoie de mijlocirea instanței.
De asemenea, în condițiile în care titlul de creanță este reprezentat de către declarațiile fiscale întocmite de către recurentă, în mod corect a arătat prima instanță că acesta nu întrunește exigențele impuse de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, nefiindemis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării sau a executării în concret a legii.
În egală măsură, titlul de creanță la care face referire recurenta, a devenit titlu executoriu la data scadenței sumelor înscrise în acesta, petenta având deschisă calea contestației la executare, de care, de altfel, a și uzat, în cadrul dosarului nr. 9914/2004 al Judecătoriei Baia Mare.
Totodată, funcție de particularitățile fiecărui act emis în cursul procedurii finalizate prin emiterea titlurilor executorii care au stat la baza demarării executării silite, petenta avea posibilitatea de a se prevala de prev. art. 174 și urm. pr.fisc. promovând calea administrativă de atac.
În opinia instanței de recurs, acestea erau singurele posibilități procedurale la care ar fi putut apela societatea, iar faptul că ele au fost urmate rezultă chiar din cuprinsul susținerilor formulate prin recurs. De altfel, cu privire procesul-verbal de calcul al penalităților, Curtea constată și că, raportat la susținerile petentei, el nu poate face obiectul analizei pe calea excepției de nelegalitate, în condițiile în care a fost deja anulat, din această perspectivă susținerile din recurs dovedindu-se contradictorii.
Or, reiterarea acelorași argumente sau completarea lor cu altele noi, pe calea excepției de nelegalitate, cu eludarea normelor imperative mai sus arătate, care prevăd termene și proceduri restrictive pentru sesizarea instanței, nu poate fi primită, întrucât s-ar aduce atingere principiului stabilității și securității raporturilor juridice.
Astfel, deși prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 permit, de principiu, cenzurarea legalității actelor administrative, pe calea excepției de nelegalitate, fără impunerea unui termen limită, Curtea apreciază că interpretarea acestui text legal trebuie făcută atât din perspectiva stării de fapt specifice fiecărui dosar, cât și din aceea a prerogativei judecătorului național căruia îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, cum este cazul CEDO, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.
Judecătorului național în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a asigura efectul deplin al normelor convenției, prin recunoașterea preeminenței lor față de oricare altă prevedere contrară de legea națională fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (cauza Dumitru / României).
În egală măsură judecătorul național are și calitatea de prim judecător comunitar, fiind obligat "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului, atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și a autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13.03.2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Punând în aplicare aceste principii, Curtea apreciază că invocarea, la acest moment procesual, a excepției de nelegalitate a titlului de creanță contravine dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica CEDO, precum și de art.47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenție.
In egală măsură, această atitudine procesuală este contrară practicii CJCE care, în cauze similare, a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al lui, nici chiar pe cale incidentală a excepției de nelegalitate.
Curtea consideră, de asemenea, că efectele decăderii din dreptul de a îndeplini un act de procedură, atunci când partea putea să prevadă în mod rezonabil că pasivitatea sa va duce la o astfel de sancțiune, nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri în cadrul căruia se poate pune în discuție dreptul alegat, mai generoasă din perspectiva termenului și a condițiilor de exercitare, cum ar fi cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și care nu necesită parcurgerea unor proceduri prealabile.
În plus, în ceea ce privește înștiințarea de plată, tribunalul a arătat în mod corect că, în condițiile în care contestatoarea-recurentă a pornit de la premisa că aceasta nu a fost emisă, nu este posibilă nici analizarea ei pe calea excepției de nelegalitate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.4 alin.1 rap.la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, fiind vorba despre un act inexistent.
Totodată, se constată că alegațiile recurentei referitoare la acest document, au fost supuse analizei instanței care a soluționat contestația la executare formulată de societate, astfel încât sunt pe deplin incidente principiile mai sus arătate referitoare la necesitatea respectării principiului stabilității și securității raporturilor juridice.
Concluzionând, nu pot fi primite nici motivele de recurs referitoare la faptul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra excepției de nelegalitate a înștiințării de plată sau că nu ar fi analizat fondul pretențiilor deduse judecății, din perspectiva faptului că ar fi luat în calcul doar susținerile formulate prin întâmpinare de către B
Aceasta întrucât, raportat la statuările judecătorului fondului, astfel cum au fost ele completate prin considerentele de mai sus, care converg spre soluția conform căreia este incident un fine de neprimire, a devenit de prisos analiza punctuală a motivelor de nelegalitate, prin raportare la prevederile art.107 și 136 din OG nr.92/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 2796 din 26.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
29.01.2010/4 EX.
jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
