Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 141/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva încheierii din 09.06.2009 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații, G și G având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin încheierea din 9 iunie 2009, Tribunalul Bistrița -N admis, ca fiind întemeiată, cererea reclamantului precum și cererea intervenienților în interes propriu, și G, G în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, B-N și a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 161 din 25 septembrie 2008 adoptată de Consiliul Local al municipiului B până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.06.2007, reclamantul a cumpărat de la numitul un garaj auto construit pe terenul în suprafață de 18 mp, situat în mun. B, str. -, amplasamentul 3, închiriat de la Primăria mun. B, prin contractul de închiriere nr.775/E din data de 15.08.2000, și cum vânzătorul deținea pentru construirea garajului în cauză toate autorizațiile necesare (certificatul de urbanism nr. 588/6706/28.03.2001 și autorizația de construire nr.309/ 7980/05.04.2001), a consimțit la încheierea actului în formă autentică, iar ulterior a încheiat cu Primăria B contractul de închiriere nr.394/E/31.07.2007, termenul de închiriere fiind prelungit ulterior prin acte adiționale,conform clauzelor contractuale.
Prin hotărârea atacată i s-a impus ridicarea garajului pe cheltuiala sa (iar până la ridicare să achite suma de 2 lei/zi pentru folosirea terenului), ceea ce îi cauzează un prejudiciu direct și nemijlocit, prin imposibilitatea de reutilizare a construcției și suportarea unor cheltuieli nejustificate pentru transport și depozitare la locul indicat de art.1 lit.c din hotărâre.
S-a reținut, de asemenea, că hotărârea este nelegală deoarece îi încalcă dreptul la respectarea bunurilor, consacrat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția CEDO, în condițiile în care Consiliul local Bai mpus achiziționarea unor garaje foarte scumpe, de tip, după care a hotărât dezafectarea garajelor, în condiții excesive, printr-o reglementare dată în regim de exces de putere, care generează prejudicii materiale de natură să afecteze dreptul de proprietate asupra bunurilor și veniturilor bănești, încălcându-se astfel prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția CEDO.
În privința cererii de suspendare s-a arătat, că este evident că prin punerea în executare, înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, i se creează un prejudiciu direct și nemijlocit, fiind necesară prevenirea acestei pagube iminente, drept pentru care sunt îndeplinite condițiile art.14 alin.1, raportat la art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu precizarea că a uzat și de procedura plângerii prealabile, dar cererea i-a fost respinsă de Consiliul local al mun. B în ședința ordinară din 23.12.2008.
Hotărârea nr.161 din 25.09.2008 a adoptată de Consiliul local al municipiului B îi vizează atât pe reclamant, cât și pe intervenienții în interes propriu (chiar dacă hotărârea nu îi nominalizează), și în situația în care măsurile dispuse prin hotărâre vor fi puse în executare, aceștia vor fi deposedați de bunurile a căror proprietari sunt(respectiv garaj și bunurile aflate în interiorul acestora), fiind expuși și riscului ca aceste bunuri să fie distruse total sau parțial cu ocazia ridicării și transportării acestora de către primărie, care nu are nici o răspundere pentru aceasta, existând astfel iminența producerii unor pagube majore în patrimoniul reclamantului și intervenienților și imposibilității recuperării acestora. De asemenea,chiar și prin eventuala reamplasare a garajelor aceștia ar fi prejudiciați deoarece cel puțin o parte din materialele încorporate s-ar deteriora, și ar fi nevoiți să suporte cheltuielile de reamplasare,inclusiv cele prind transportul, iar perceperea taxei de 2 lei/zi și mai apoi a taxei de 90 lei/zi sunt și ele de natură să-i prejudicieze.
O eventuală constatare a nulității sau anularea hotărârii nr.161/2008 a Consiliului local B, în dosarul de față sau în alt dosar, în condițiile în care măsurile dispuse prin acesta ar fi fost aduse la îndeplinire mai înainte soluționarea cauzei în fond, ar pune pe reclamant și intervenienți în postura celui căruia i s-a distrus total sau parțial garajul, fără temei, și nu-și poate recupera paguba suferită (achitând și niște taxe nu mici ca și valoare), iar în cazul în care și-ar muta ei însuși garajul să suporte niște cheltuieli păgubitoare.
Pentru considerentele mai sus, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.15 alin.1, raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv un caz bine justificat și pericolul producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantului și intervenienților, prin punerea în executare față de ei a măsurilor dispune prin hotărârea atacată, în privința garajelor pentru care le au în proprietate și amplasate pe teren în baza unor contracte de închiriere încheiate cu primăria, și în consecință, cererile de suspendare s-au găsit ca fiind întemeiate, urmând a fi admise, în sensul că s-a dispus suspendarea executării Hotărârii nr.161 din 25.09.2008 adoptată de Consiliul local al mun. B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii reclamantului și cererilor de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului B solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a încheierii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată și nelegală a cererii de suspendare a executării Hotărârii Consiliului local nr.161/25.09.2008.
În motivele de recurs, pârâtul arată că, hotărârea vizată modifică Hotărârea Consiliului local nr.112/2007, hotărâre care a mai fost modificată prin Hotărârea Consiliului local nr.131/2007.
Se susține că încheierea atacată este netemeinică și nelegală întrucât este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.15 alin. (1) raportat la prevederile art.14 alin. (1) din Legea nr.554/2004, potrivit cărora pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de suspendare, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. În cazul de față nu sunt îndeplinite, nici individual și, cu atât mai puțin cumulativ, condițiile mai sus arătate.
În privința cazului bine justificat, pârâtul arată că, atât reclamantului cât și intervenienților le-au expirat contractele de închiriere pentru terenul pe care se aflau amplasate garajele la data de 31.08.2008, așa cum de altfel rezultă din conținutul Hotărârilor nr.112/2007 și 131/2007. Așadar, de la acea dată, reclamantul și intervenienții nu mai dețin nici un fel de titlu valabil asupra terenului. Deci, dacă se face referire la art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția CEDO, trebuie observat că dreptul de proprietate încălcat este al nostru, respectiv dreptul pârâtului de proprietate asupra terenului ocupat fără temei de către reclamant și intervenienți.
Prin hotărârea atacată nu s-a încălcat nici un drept al reclamantului sau intervenienților, deoarece aceștia au fost liberi oricând să-și ridice garajul, sens în care Consiliul local le-a acordat un termen mai mult decât rezonabil. De altfel, la dosar nici nu există probe care să facă dovada unui caz bine justificat.
Cu privire la paguba iminentă, încetarea valabilității contractelor de închiriere pentru terenul ocupat și refuzul locatorului de prelungire a valabilității acestora, respinge ideea unei pagube în ceea ce-l privește pe locatar care trebuie să-și ia toate măsurile pentru prevenirea sau pentru diminuarea consecințelor unor asemenea măsuri. Astfel, ar însemna ca reclamantul și intervenienții să-și invoce în susținerea cererii lor de suspendare propria culpă.
Consiliul local al municipiului B, în ședința din 23.12.2008 a luat în discuție plângerea prealabilă și a hotărât respingerea ei.
Pârâtul arată că la dosar nu există probe din care să rezulte că ar exista o pagubă iminentă nici sub aspectul existenței și nici sub cel al cuantumului deoarece cele susținute în motivarea cererii de suspendare vizează doar raportarea la prevederile Hotărârii nr. 161/2008, fără raportare concretă la vreo pagubă. Mai arată că nu există nici măcar riscul demolării imiediate a garajelor care să justifice admiterea cererii de suspendare deoarece în conținutul Hotărârii atacate se prevede inclusiv ridicarea acestora de către Primărie și depozitarea lor temporară în alt loc.
Pârâtul mai arată că hotărârea și-a produs deja efectele deoarece există deja mai mult de 30 de amplasamente eliberate. Astfel, reclamantul și intervenienții nu justifică un interes în suspendarea în întregime a hotărârii ci doar în ceea ce îi privește.
Analizând recursul declarat de către pârâtul Consiliul local al mun. B prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.161 din 25.09.2008 a Consiliului local al mun. B privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr.112/31.05. 2007 Consiliului local al mun. B, modificată și completată prin Hotărârea nr. 131/28.06.2007(5-6), s-a hotărât printre altele:
- pentru punerea în aplicare a HCL nr.112/31.05.2007, modificată și completată prin HCL nr.131/28.06.2008 privind garajele amplasate pe domeniul public al mun. B se stabilesc următoarelemăsuri: a) În situația în care proprietarii sau deținătorii nu și-au ridicat garajele la termenele stabilite prin HCL nr.112/2007, modificată și completată prin HCL nr.131/2007, ridicarea lor se va face de către primărie; b) Proprietarii sau deținătorii garajelor vor achita suma de 2 lei/zi reprezentând contravaloarea folosinței terenului pe perioada cuprinsă între data expirării contractului de închiriere a terenului și data ridicării de pe domeniul public; c) Garajele neridicate de proprietari sau deținători și ridicate de domeniul public prin grija primăriei se vor transporta și depozita în baza de producție de pe- sau în altă locație,pe cheltuiala proprietarilor și deținătorilor acestora; d) Perioada de depozitare va fi de maxim 15 zile,pentru fiecare zi de depozitare proprietarul sau deținătorul garajului urmând să achite suma de 90 lei/zi,conform anexei nr.11 a la HCL nr.97/31.05.2007; e) În situația în care garajele sunt ridicate de primărie, riscurile de distrugere parțială sau totală a garajului precum și a bunurilor aflate în interiorul garajului în timpul operațiunilor de ridicare, transport și depozitare a acestora sunt în sarcina proprietarilor,municipalitatea fiind exonerată de orice răspundere -
Reclamantul și intervenienții în interes propriu sunt fiecare dintre ei proprietarul a câte unui garaj amplasat pe domeniul public al municipiului B, construit în baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire eliberate de Primăria municipiului B; de asemenea, pentru terenul pe care se află amplasate garajele, părțile au încheiat câte un contract de închiriere cu Primăria municipiului B, garajele fiind de tip și au fost impuse de Consiliul local al mun.B, fără posibilitatea de alegere a altui tip de garaj sau producător.
Potrivit art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art.15 din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat -.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului și a intervenienților se circumscrie sfereicazurilor bine justificateîntrucât se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de folosința bunurilor, ipoteza normei legale fiind astfel îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 15 din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Mai mult, afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
Totodată prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză întrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtul Consiliul local al municipiului B ca fiind nefundat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
Trebuie subliniat că doptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B împotriva încheierii nr.din 9 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
27.01.2010 - 9 ex.
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
