Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 145/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 264 din 19.05.2009 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 19.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere din partea prin care s-a solicitat comunicarea unei copiii după acțiunea depusă de recurenți, în situația în care există și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 303.pr.civ. a invocat excepția nulității recursului și a reținut acuza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 264 din 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins excepțiile ridicate de pârâta de rândul 1 AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, ca neîntemeiate.
S-a respins acțiunea reclamanților, toți cu domiciliul ales la sediul OFICIULUI JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B N, municipiul B Pertu nr. 1, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în B-, sector 1 și INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C, cu sediul în municipiului C-N- jud. C, ca prematur formulată
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția lipsei competenței materiale a tribunalului se privește ca neîntemeiată întrucât reclamanții în totalitatea lor sunt funcționari publici iar potrivit Legii nr. 188/1999 art. 911competența de soluționare privind funcționarii publici revine tribunalelor respectiv Secției comerciale de contencios administrativ și fiscal din cadrul acestora. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă instanța urmează aor espinge și a constat că are calitate procesuală pasivă pârâta dat fiind că această pârâtă este ordonator principal de credite fiind chemate în această calitate în instanță de către reclamanți pentru ca în eventualitatea admiterii acțiunii reclamanților să-i fie opozabilă sentința și să asigure prin alocarea de fonduri către pârâta de rând 2 plata drepturilor.
Privitor la excepția lipsei plângerii prealabile, instanța a respins-o întrucât acțiunea reclamanților nu este una în contencios administrativ și nu urmărește anularea vreunui act administrativ care să determine efectuarea în prealabil a plângerii așa cum prevăd disp Legii nr. 554/2004.
Principiile salarizării funcționarilor publici au fost reglementate inițial în art.29 și art.30 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, texte care au suferit modificări succesive prin nr.OUG 245/2000 (respinsă prin Legea nr.727/2001), OUG 23/2001, Legea nr.161/2003, Legea nr.164/2004, Legea nr.251/2006, astfel că Legea nr.188/1999 a fost republicată, textele de mai sus fiind renumerotate încât art.29 a devenit art.31.
Este real că în art.31 al.188/1999, modificată, legiuitorul a prevăzut că salariul are patru componente principale printre care suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Datorită lipsei unui sistem unitar de reglementare în materia salarizării pentru funcționarii publici, s-a procedat la emiterea unor ordonanțe de urgență prin care s-a reglementat anual acordarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, astfel că începând cu anul 2004 și până în 2006 inclusiv, s-a dispus suspendarea acordării suplimentului de post și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Începând cu 1 ianuarie 2007 nu s-au mai suspendat acordarea drepturilor în discuție.
Dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999 constituie norme de principiu care enumeră componentele salariului funcționarilor publici, astfel că acestea nu au putut fi aplicate în mod direct și imediat de către angajatorii cu care au raporturi de serviciu funcționarii publici.
În ce privește cuantumul drepturilor în discuție solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul a constatat că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins. Există unele posturi, cum sunt cele de auditor și cele privind controlul financiar preventiv, pentru care legislația specifică prevede un spor - ce poate fi eventual echivalat cu suplimentul postului -, dar nu există temeiuri pentru a considera cu certitudine că aceste sporuri constituie în fapt suplimentul de post la care face referire art.31 al.1 lit.c din Legea nr.188/1999.
În raport de împrejurarea că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabilește că nu are competența de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești pentru a se respecta principiul separației puterilor.
Tribunalul nu a putut nici să acorde drepturile pretinse în cuantum de 25% din salariul de bază, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, cu motivarea că așa a stabilit practica judiciară, cât timp practica nu este un izvor de drept, iar instanțele se pronunță cu respectarea principiului legalității.
În prezent, prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 nu sunt abrogate sau suspendate, dar nu au putut fi aplicate, pentru motivele anterior arătate. Este necesar să se stabilească în ce măsură un text legal în vigoare care prevede drepturi salariale recunoscute la nivel de principiu - drepturi care totuși nu sunt actuale - poate constitui temei pentru admiterea sau respingerea acțiunii formulate, astfel încât să nu se impieteze în vreun mod asupra drepturilor salariale.
Într-o ipoteză, ar exista temeiuri de respingere a acțiunii formulate ca inadmisibilă, cât timp nu este posibilă acordarea sporurilor respective datorită necuantificării legale celor două componente ale salariului funcționarilor publici, cunoscut fiind că atribuțiunile de reglementare revin în acest caz legiuitorului și că instanța nu se poate substitui acestuia. În același context, este de subliniat că ne aflăm în prezența unui drept virtual, iar obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, ori eventuala cuantificare de către instanță a suplimentelor în raport de diverse criterii reprezintă o nesocotire a legii, după cum s-a evidențiat și prin Decizia Curții Constituționale nr.820/2008. În sfârșit, în aceeași ordine de idei, dacă s-ar admite acțiunea în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar menționa - pentru că nu are cum - suma la care urmează să fie obligată pârâta, ar rezulta o hotărâre nesusceptibilă de executare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 30 iunie 2008 reclamanții ,.
În data de 19.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere din partea prin care s-a solicitat comunicarea unei copiii după acțiunea depusă de recurenți, în situația în care există și judecarea cauzei în lipsă.
În ședința publică de azi, întemeiat pe dispozițiile art. 301, 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și 2.pr.civ. raportat la art. 306 alin. 1.pr.civ. Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului promovat de reclamanții ,.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, Curtea constată că este întemeiată, iar recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că sentința a fost comunicată reclamanților recurenți, la data de 10 august 2008 (filele 125-134, dosarul Tribunalului Bistrița -N) aceștia au depus cererea de recurs în termen, respectiv la data de 6 august 2009, însă motivele de recurs nu au fost înregistrate la expirarea termenelor prevăzute de dispozițiile legale imperative citate, astfel încât Curtea urmează să constate nulitatea recursului, întrucât în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. 2.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 264 din 19.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
14 ex./27.01.2010
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
