Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 153/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 153
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local T, Prefectul Județului T și Prefectura Județului T, având ca obiect excepția nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat în substituirea avocatului în reprezentarea reclamantei, consilier juridic în reprezentarea pârâților 1 și 2, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată, întrucât nu s-a făcut dovada interesului ca acest imobil să treacă în domeniul public cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție, iar pe fond respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât hotărârea a fost dată cu respectarea legii.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 09.08.2007, reclamantul a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Primarul Municipiului T,Consiliul Local al Municipiului T, Prefectul Județului T și Prefectura Județului T,solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar să efectueze demersurile pentru atribuirea în proprietatea reclamantului a terenului în suprafață de 3580 mp înscris în CF - T,nr. top2117-2118/I, reprezentând cota de din întreaga suprafață de teren de 7161 mp CF colectiv 2185, nr. top 2117-2118, aferent imobilului situat în T,Str. - nr. 4, iar în caz de refuz să se pronunțe o Hotărâre prin care să i se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3580 mp înscris în CF- T nr. top 2117-2118/I;să se dispună rectificarea Cărții Funciare col. nr.2185 T, nr. top 2117-2118 și a Cărții Funciare ind. nr.- T, nr. top 2117-2118/I, în sensul radierii dreptului de proprietate a Statului Român asupra terenului și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor în favoarea reclamantului cu titlu de cumpărare, la Legea 112/1995; să fie obligați pârâții menționați mai sus la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face în caz de opoziție la admiterea acțiunii.
În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut inițial folosința imobilului situat în T,Str. - nr. 4,.1 în temeiul contractului de închiriere. ÎN temeiul acestui contract i-a fost atribuită în folosință pe lângă construcțiile deja cumpărate și 50% din părțile comune indivize și suprafața de 3580/7161 mp terenul aferent imobilului situat în T,Str. - nr. 4.
În anul 2003 reclamantul a dobândit proprietatea asupra imobilului mai sus individualizat, încheind cu pârâtul Statul român în temeiul art.9 din legea 112/1995 contract de vânzare cumpărare. Consideră că, de vreme ce contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în baza contractului de închiriere antemenționat, este evident că obiectul dreptului de proprietate trebuia să se transfere asupra întregului imobil care a făcut obiectul contractului de închiriere deci inclusiv asupra grădinii și curții imobilului.
Prin întâmpinare, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală,arătând că prin contractul de vânzare -cumpărare nr. 1269/R/04.02.2003 încheiat între SC " "SA și reclamant a fost vândut imobilul construcție situat în T-.1 înscris în CF 2183 Nr. top 2117. Se mai arată că terenul aferent imobilului a rămas în proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vânzare-cumpărare referindu-se strict la clădire, fiind respectate toate condițiile ce se referă la vânzarea locuințelor către chiriași. Vânzarea a privit doar imobilul în construcție, ținând cont că art. 9 din legea 112/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Pârâtul Instituția - Prefectul Județului Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Județului T față de obiectul cauzei și excepția prematurității formulării acțiunii.
La termenul de judecată din 2.10.2007, prin Note de ședință, pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local T au arătat faptul că terenul situat în T-, a fost inclus în domeniul public al Municipiului T, întocmit conform Legii 213/1998, aprobat prin HCL nr. 145/2004 și atestat prin HG nr. 1016/2005 la poziția 3452.
Față de notele de ședință formulate de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local T,reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. nr. 1016/2005, referitor la poziția 3452 din Anexa la prezenta Hotărâre de Guvern și a HCL T nr. 145/2004referitor la poziția 3569 din Anexa ce cuprinde inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului
Cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate, unde a fost înregistrată sub nr. -/2007, la data de 16.01.2008.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoaraa pus în discuție reclamantului pe cine înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât în reprezentarea Statului român - Consiliul Local Municipal,Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Secretariatul General, fiind emitentul actului atacat, acesta precizând că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a acestora.
Prin întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privind excepția de nelegalitate, Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că G nr. 1016/2005 nu încalcă nici o lege în vigoare.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernului României,prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței pe cale de excepție, cercetarea legalității HG nr. 1016/2005, în temeiul art. 4 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
La cererea de chemare în judecată reclamantul nu a atașat nici o dovadă a dobândirii unui drept de proprietate asupra construcțiilor menționate la poziția 3569 din Anexa 2. Pretenția reclamantului cu privire la dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în discuție este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 26 alin.3 din legea 112/1995 prevăd faptul că"suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața eferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea Guvernului României, instanța reține că prezenta excepție de nelegalitate are de obiect nelegalitatea parțială a unei anexe din Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, hotărâre al cărei inițiator a fost Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În aceste condiții, instanța apreciază că Ministerul Internelor și Reformei Administrative are interesul și posibilitatea de a justifica emiterea acestui act normativ, a cărui legalitate este contestată în prezenta cauză.
În consecință, instanța va admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea Guvernului României.
Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, instanța constată că această excepție de nelegalitate, invocată de reclamantul, are de obiect nelegalitatea punctului nr. 3452 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Instanța constată că Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului
Conform punctului nr. 3452 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 - astfel cum rezultă din copia anexei respective, atașată la fila 44 dosar - s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al municipiului T, a imobilului înscris în nr. 2185 T, constând în grădină, casă și curte, situate în- din municipiul
Astfel cum rezultă din copia Cărții Funciare nr. 2185 T atașată la fila 29 din dosar - al Judecătoriei Timișoara, reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe terenul respectiv, teren al cărui proprietar este Statul Român.
În examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, Curtea observă că legea permitea Guvernului să dispună această măsură. Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr. 713/2001 și prin Legea nr. 241/2003, " domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 prevede că " domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuride uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art. 1 din Legea nr. 213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes publicși sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Așadar, legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public"sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care"sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 enumeră, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor
Conform punctului III din Anexa la Legea nr. 213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În privința terenurilor care fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 face referire, cu titlu exemplificativ, la terenurile aferente rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, și stațiilor de tratare și epurare a apelor uzate, (la punctul 4), la terenurile pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (la punctul 2), la terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea (la punctul 5), la terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat (la punctul 9).
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, atașată la filele 39-40 dosar, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din domeniul privat în domeniul public al municipiului
Instanța reamintește că, potrivit art. 7 alin. 1 litera e) din Legea nr. 213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
În speță, bunul în litigiu era un teren pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților, precum și grădina gospodăriei respective.
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului înscris în nr. 2185 T, (constând în grădină, casă și curte, situate în- din municipiul T), din domeniul privat în domeniul public al municipiului T nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu domeniul privat în domeniul public al municipiului T s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. 1 și 4, și ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul, și va constata nelegalitatea punctului nr. 3452 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
De asemenea, instanța va constata nelegalitatea punctului nr. 3569 din Anexa nr. 1 Hotărârii nr. 145/2004 a Consiliului Local al Municipiului T, care se referă la trecerea în domeniul public a aceluiași imobil.
Reținând nelegalitatea actului contestat de reclamanți, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea pârâtului Guvernul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea Guvernului României.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul.
Constată nelegalitatea punctului nr. 3452 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Constată nelegalitatea punctului nr. 3569 din Anexa nr. 1 Hotărârii nr. 145/2004 a Consiliului Local al Municipiului
Respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în favoarea Guvernului României.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
Reclamantului -
Pârâții:
- Primăria Municipiului
- Consiliul Local al Municipiului
- SRL
- Prefectul Județului
- Prefectura Județului
- Ministerul Finanțelor Publice
- Guvernul României prin Secretariatul General
Intervenient - MIRA
Red.PR - 30.06.08
Tehnored LM-07.07.08
11 expl./sm
Emis 9 comunicări
-
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
