Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 159/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 159
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.66 din 30 august 1999 a Consiliului Local S și a HG nr.1355/2001 formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ O PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, GUVERNUL ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S prin consilier juridic G lipsind reclamanții, și pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ O PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, față de data apariției Lg.554/2004.
Consilier juridic G pentru pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S solicită admiterea excepției inadmisibilității iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate Hotărârii nr.66 din 30 august 1999 a Consiliului Local S și a HG nr.1355/2001.
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate de față:
Prin încheierea din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, această instanță în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, sesizat Curtea de Apel Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a HG 1355/2001 și HCL nr. 66/1999, excepție invocată de recurenții și.
O primă cauză de nelegalitate a actelor administrative este aceea că au inclus în mod nelegal în domeniul public al municipiului S, suprafața de 11,5536 ha cu ocazia întocmirii inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public, deși această suprafață de pădure nu fusese trecută din domeniul privat al unității administrativ - teritoriale în domeniul public cu respectarea dispozițiilor art. 7 și 8 din Legea nr. 213/1998, respectiv cu indicarea cauzei de utilitate publică care să impună aceasta.
Se mai arată că pârâții au susținut că această suprafață de pădure ar fi trecut în domeniul public prin Hotărârea nr. 66/1999, dar acest act administrativ are ca obiect însușirea de către Consiliul Local a inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public, astfel că includerea suprafeței de pădure în domeniul public în lipsa unei hotărâri de trecere a terenului din domeniul privat în domeniul public este vădit nelegală.
La 01.04.2009 Primăria Mun. Sad epus întâmpinare.
S-a invocat excepția inadmisibilității cererii, act administrativ cu caracter individual emis, anterior intrării în vigoare Legii nr. 554/2004.
La aceeași dată și Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Se arată că HG nr. 1355/2001 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României și art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, așa cum reiese și din Nota de fundamentare ce a însoțit actul administrativ.
Intimata arată că prin hotărârea de guvern și prin hotărârile autorităților publice locale nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanei fizice sau juridice de drept privat, aceste acte administrative stabilesc doar regimul juridic diferențiat numai cu privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau județean aparținând autorităților locale.
Precizează pârâta că autorii excepției de nelegalitate nu fac dovada că ar fi titularul unui drept real asupra terenului în discuție aflat în domeniul public, astfel că nu poate pretinde că ar fi titularul unui drept real asupra terenului în discuție.
Analizând cu prioritate excepția de nelegalitate a actului administrativ în raport de data emiterii actului se reține că:
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.66 din 30 august 1999 Consiliului Local S și a HG nr.1355/2001 formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul în Loc. B de, str. 22 2..42,. C,. 29, jud. A, în contradictoriu cu pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ O PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Mun. S, jud. O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, cu sediul în mun. S, jud. și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în Mun. B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
red.Jud.GC
ex.7//19.05.2009
Judecători:Gabriela Carneluti
