Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 157/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 157
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării a Raportului de inspecție fiscală nr.1852 din 26 februarie 2009 și a Deciziei de impunere nr.1852 din 26 februarie 2009 formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta P-ACTIVITATEA DE INSPECȚIA FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta - SRL prin avocat și pârâta P-ACTIVITATEA DE INSPECȚIA FISCALĂ prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, Avocat pentru reclamanta - SRL depune dovada de achitare a cauțiuni consemnată prin recipisa nr.-/1 din 22 aprilie 2009 în sumă de 15000 lei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat pentru reclamanta - SRL solicită admiterea cererii și suspendarea actelor fiscale până la soluționarea în fond a contestației, arătând că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente.
Consilier juridic pentru pârâta P-ACTIVITATEA DE INSPECȚIA FISCALĂ solicită respingerea cererii de suspendare.
CURTEA:
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 10412/18.03.2009 reclamanta - SRL a formulat în contradictoriu cu DGFP D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea provizorie a raportului de inspecție fiscală nr. 1852/26.02.2009 și a deciziei de impunere fiscală nr. 1852/26.02.2009.
În motivarea cererii se arată că prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit în sarcina sa o obligație fiscală în sumă de 230.060 lei, iar pentru nevirarea la termenele legale de plată a impozitului pe dividende determinat suplimentar au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 73.109 lei calculate până la 26.02.2009.
Se mai arată că în baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 1852/26.02.2009, acte ce sunt nelegale și contestate de ea în plângerea prealabilă.
Reclamanta arată că punerea în executare actului administrativ fiscal este susceptibil să perturbe activitatea societății cu consecințe incalculabile.
Mai mult, organul fiscal a instituit sechestru asigurator pe mai multe imobile și bunuri mobile proprietatea sa, măsură ce este nejustificată și disproporțională,întrucât valoarea acestora este de 45 de ori mai mare decât valoarea creanței fiscale ce este oricum contestată.
Reclamanta precizează că acest caracter disproporționat al măsurilor nu este exprimat doar de diferența valorică dintre creanța stabilită prin actul contestat și valoarea bunurilor dar și de caracterul inoportun al acestor măsuri care riscă să compromită finalizarea și punerea în circuitul comercial al întregii investiții, iar în contextul economic actual astfel de măsură ar distruge toate relațiile de afaceri ale firmei.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citată cu această mențiune.
S-au depus la dosar copiile următoarelor acte: contestația reclamantei la organul fiscal, procese verbale de sechestru asigurator pentru bunurile mobile și bunurile imobile, încheierea nr. 10463/2009 a OCPI D, contract de garanție, decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, raport de inspecție fiscală din 26.02.2009, decizia de impunere nr. 1852 din 26.02.2009, contract de închiriere din 18.12.2008, contract de asociere nr. 39/15.12.2007, note scrise depuse de reclamantă,adresa nr. 2261/30.04.2009, situația determinării impozitului pe dividende și calculul accesoriilor până la 26.02.2009, declarații rectificative, contract de ipotecă.
Examinând cererea de suspendare, Curtea o apreciază întemeiată.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal a instituit măsuri asigurătorii, asupra bunurilor si a dispus si indisponibilizarea tuturor conturilor reclamantei in baza adresei de infiintare a popririi.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
n consecință, se va dispune admiterea cererii de suspendare a Raportului de inspecție fiscală nr.1852 din 26 februarie 2009 și a Deciziei de impunere nr.1852 din 26 februarie 2009 formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta P-ACTIVITATEA DE INSPECȚIA FISCALĂ. Se va dispune suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 1852 /26.02.2009 și a deciziei de impunere fiscală nr. 1852/26.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare a executării a Raportului de inspecție fiscală nr.1852 din 26 februarie 2009 și a Deciziei de impunere nr.1852 din 26 februarie 2009 formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în mun. C, str. - nr. 30, jud. D, în contradictoriu cu pârâta P-ACTIVITATEA DE INSPECȚIA FISCALĂ, cu sediul în Mun. C,-, jud.
Dispune suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 1852 /26.02.2009 și a deciziei de impunere fiscală nr. 1852/26.02.2009.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. G
Ex.4//14.05.2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
