Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.2/CA/2010
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta,din O,-, -.3,.24, jud.B, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B, cu sediul în O,-, jud.B șiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, sector 1, nr.1, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru reclamanta - lipsă, avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.309 din 30 decembrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat, lipsă fiind pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, că intimatul Guvernul României a depus la dosar - în trei exemplare - întâmpinare, la care a anexat copia sentinței nr.66/2009 a Curții de Apel Ploiești, copia sentinței nr.65/F/CA/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, nota de fundamentare și avizul referitor la proiectul de pentru HG aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG148/2005, că intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bad epus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Reprezentantul reclamantei solicită comunicarea întâmpinărilor și a actelor anexă care au fost depuse la dosar și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se putea pronunța asupra acestora.
Instanța,comunică cu reprezentantul reclamantei câte un exemplar din întâmpinările și actele anexă care au fost depuse la dosar pentru termenul de azi de către pârâți și lasă cauza la a doua strigare, pentru ca acesta să le poată studia.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentantul reclamantei arată că nu are alte probleme prealabile și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra excepției de nelegalitate.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției de nelegalitate și pe cale de consecință să se constate nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006, în raport cu dispozițiile art.1 și art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005, fără cheltuieli de judecată. Arată că dispozițiile atacate sunt nelegale, întrucât interpretează și adaugă la lege. Depune la dosar ca practică a instanței supreme extras de pe site-ul cu privire la dosarul nr-, extras de pe site-ul Curții de Apel Alba Iulia cu privire la dosar nr-, iar cu privire la vechea nr.HG1825/2005 depune ca practică judiciară a - decizia nr.1947/2007. Solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că prin Încheierea din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa fost sesizată cu excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 din HG nr.1025/2006, invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B și GUVERNUL ROMÂNIEI.
În motivarea excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 din OUG 148/2005, deoarece completează în mod nelegal prevederile din OUG nr.148/2005, definind nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, creând astfel diferențe de tratament între copiii proveniți din sarcină simplă sau multiplă
Prin întâmpinare, pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE Bas olicitat respingerea excepției de nelegalitate,în principal ca inadmisibilă, deoarece actul administrativ a cărui nelegalitate s-a invocat este un act administrativ normativ, iar în subsidiar ca neîntemeiată, deoarece OUG nr.148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil.
În accepțiunea legiuitorului, arată pârâta, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate. Concediul și indemnizația de creștere a copilului sunt drepturi ale părintelui care își întrerupe activitatea profesională pentru a sta cu copiii; alocația de stat este destinată acoperirii nevoilor copilului, aceasta acordându-se fiecărui copil separat.
Definiția legală a nașterii, cuprinsă în art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG 1025/2006, este conformă cu definiția dată nașterii de dicționarul explicativ al limbii române și cu prevederile OUG 148/2005.
Art. 3 alin. 1 din Normele metodologice definește nașterea în special raportat la prevederile celorlalte aliniate ale acestui articol, prin care se stabilește care sunt cele trei nașteri, pentru care se acordă concediu pentru indemnizație lunară, respectiv stimulentul lunar pentru creșterea copilului, având în vedere prevederile art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, se arată că Hotărârea Guvernului nr.1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și al art. III din OUG 44/2006, pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și a Legii 61/1993.
art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii". Indemnizația de creștere a copilului se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii. Această prestație înlocuiește pe perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Pârâtul apreciază că prevederile cuprinse în art. 3 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, aprobate prin HG 1025/2006 sunt legale, în deplină concordanță cu cele cuprinse în OUG 148/2005 cu modificările și completările ulterioare și nu induce discriminări.
S-a invocat și decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 al.1 din nr.OUG148/2005.
Examinând în temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtă, instanța o apreciază ca nefondată.
Astfel, deși art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, opinia ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B ( Decizia nr.2438/2009 pronunțată în dosar nr- ) este în sensul că se poate invoca excepția de nelegalitate și cu privire la actul administrativ cu caracter normativ, deoarece în cuprinsul alin.2 al art.4 este folosită sintagma "act administrativ unilateral", fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual și în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul în care produce efecte, motiv pentru care instanța va respinge excepția inadmisibilității, invocată de către pârât, ca neîntemeiată.
Examinând cauza pe baza înscrisurilor de la dosar și a textelor de lege invocate, instanța reține următoarele:
Hotărârea de Guvern nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Dispozițiile art.2 din HG 1025/2006 prevăd că, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată.
Prevederile art. 3 din HG nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unui a sau mai multor copiii", dispoziții care nu sunt în concordanță cu prevederile art.1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, care prevăd că pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei, respectiv concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, sau după caz,pentru primii trei copii.
Cum acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG 148/2005 și la numărul de copii născuți și nu numai la numărul nașterilor, prevederile art.3 din Normele metodologice sunt nelegale și în contradicție cu prevederile pentru aplicarea cărora au fost emise cu atât mai mult cu cât definiția stabilită pentru naștere ca element de acordare a indemnizației lunare creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv, precum și o discriminare între copii născuți și cei adoptați, deoarece în cazul adopției s-ar primi câte o indemnizație pentru fiecare copil, chiar dacă de adoptă doi copii gemeni, iar pentru gemenii născuți s-ar acorda doar o singură indemnizație.
Astfel, HG nr.1025/2006, prin dispozițiile de la art.3, adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptată, încălcând principiul egalității de tratament prevăzut de art.16 din Constituția României instituind discriminări între copii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă.
Referirea la Decizia nr.937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională, nu are relevanță în cauză, întrucât reclamanta nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005, ci tocmai nerespectarea acestor dispoziții, prin hotărârea de guvern.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, va fi admisă excepția de nelegalitate formulată de reclamanta și se va constata nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din HG 1025/2006.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă.
ADMITE excepția de nelegalitate formulată de reclamanta, din O,-, -.3,.24, jud.B, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, nr.1, sector 1 șiAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B,cu sediul în O,-, jud.B și în consecință:
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- tehnoredact. - - 5 ex.
- 15.01.2010
3 com. 15.01.2010 cu:
-,
- GUVERNUL ROMÂNIEI,
- AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B, cu sediul în O,-, jud.B
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
