Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 291/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 291
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Arad, Guvernul României, Ministerul Justiției B, având ca obiect, excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantului avocat din oficiu, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, și luând act de solicitarea expresă a reclamantului, exprimată la termenul anterior, de a nu mai fi prezentat în fața instanței, având în vedere și prezența avocatului său la acest termen, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea excepției de nelegalitate pe considerentul că actul normativ îl prejudiciază pe reclamant, în sensul că nu i se permite să primească în pachet conserve și bere fără alcool în doză de 330 ml, prin comparație cu textul care privește primirea băuturilor răcoritoare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad, secția penală, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a articolelor 1 al.2 și art. 17 al. 3 din 3042/c/28.11.2007, precum și a art. 56 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006, susținând că aceste dispoziții legale îi îngrădesc dreptul de a primi bunuri, reglementat de art. 49 din Legea nr. 275/2006 și dreptul la petiționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Ape T la data de 16.10.2008 sub nr-.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a cerut respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată întrucât, potrivit art.13 al.1 și următoarele din Ordinul nr. 2714/2008, reclamantul poate primi pachete cu alimente, astfel că se impune respingerea cererii.
Pârâtul Guvernul României a cerut de asemenea respingea excepției în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru că actele administrative unilaterale cu caracter individual sau normativ pot fi suspuse controlului legalității, în condițiile legi, legiuitorul instituind, astfel, un mijloc suplimentar de apărare, realizabil pe cale incidentală (exclusiv în cadrul unei acțiuni principale), aceasta fiind o condiție de admisibilitate. Cum din înscrisurile comunicate reiese faptul că instanța a fost direct sesizată cu excepția nelegalității, iar nu în cadrul unui litigiu de fond, cu care să aibă legătură, pârâtul apreciată că cererea este inadmisibilă.
La termenul de judecată din 11.XI.2008 Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția privind inadmisibilitatea cererii în raport cu art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004 și, examinând-o, a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr.328 din 25.XI.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția invocată de reclamantul, a formulat recurs reclamantul.
Prin decizia nr.1090 din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 328/25.XI.2008 a Curții de Apel Timișoara iar sentința a fost casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
In primul rând, înalta Curtea reținut că este fondat motivul de recurs referitor la lipsa de procedură cu reclamantul la ultimul termen de judecată din data de 25.11.2008, într-o atare situație, fiind incidente dispozițiile art. 153 alin. 2 pct. 4. proc. civ.
În al doilea rând, a fost apreciată nelegală soluția pronunțată de instanța de contencios administrativ, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a art. 1 alin. 2 și art. 17 alin. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 3.042/c/28.11.2007, precum și a art. 56 alin. 1 din nr.HG 1897/2006, pentru argumentele următoare:
Art. 4 din Legea nr. 554/2004, care constituie sediul materiei pentru excepția de nelegalitate, nu poate fi interpretat în mod izolat, ci doar în mod sistematic, prin corelare cu celelalte dispoziții ce au incidență în privința controlului legalității actelor administrative.
Or, potrivit legii anterior individualizate, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată pe două căi: pe calea ofensivă, prin intermediul promovării unei acțiuni, și pe cale defensivă, adică prin invocarea unei excepții.
Atât acțiunea, cât și excepția sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, singurele competente să verifice legalitatea actelor administrative, potrivit art. 126 alin. 6 din Constituție
Trebuie menționat faptul că, în situația în care este vorba despre o acțiune, Legea nr. 554/2004, modificată, distinge între actele administrative individuale și cele normative, în sensul că, numai pentru cele individuale, există un termen de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ, în timp ce actele normative pot fi atacate prin acțiune judiciară, fără limită de timp.
Reglementarea expresă a excepției de nelegalitate pentru actele administrative individuale a fost necesară pentru că, spre deosebire de acțiune, excepția este imprescriptibilă, ea putând fi invocată oricând.
Din acest motiv, în contextul în care acțiunea directă împotriva unui act administrativ individual este supusă unor termene, legiuitorul a fost nevoit să reglementeze în mod expres excepția de nelegalitate privind aceleași acte administrative individuale, care să poată fi ridicată oricând.
Dimpotrivă, pentru actele administrative normative, întrucât nu există niciun termen pentru promovarea acțiunii judiciare, nu este nevoie de o reglementare expresă a imprescriptibilității, când este vorba despre excepția de nelegalitate.
Cu alte cuvinte, pentru actele administrative normative, nu doar excepția de nelegalitate, ci și acțiunea directă este imprescriptibilă.
Intr-o atare situație, se aplică principiul general de drept, conform căruia tot ceea ce este permis pe cale de acțiune, este permis și pe cale de excepție.
Așadar, în speță fiind aplicabile prevederile art. 312 alin. 5 teza a I-a proc. civ. care impun casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind vorba de o judecată care s-a făcut a se intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. coroborat cu art.20 și 28 din Legea 554/2004, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06.05.2009 sub nr-.
La termenul din 11.06.2009 reclamantul și-a precizat obiectul excepției de nelegalitate, solicitând constatarea nelegalității art.13 din Ordinul MJ nr.2714/20.10.2008, ordin care înlocuiește Ordinul MJ nr. 3042/C/2007 care a făcut obiectul excepției de nelegalitate. A precizat reclamantul că își menține cererea de constatare a nelegalității art.56 alin, 1 din HG nr. 1897/2007, considerând că acesta încalcă dispozițiile art. 49 din Legea nr. 275/2006 și dispozițiile art. 2,3,5,6,8,9, 13,14 15,16 și 18 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Ministerul Justiției și Libertăților precum și Penitenciarul Arad au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, arătând că art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea de a invoca excepția de nelegalitate doar în privința actelor administrative unilaterale cu caracter individual, iar nu și în privința actelor administrative cu caracter normativ.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, susținând că prevederile art. 13 alin. 1 și urm din Ordinul MJ nr. 2714/20.10.2008 prevăd dreptul de a primi pachete și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
Totodată pârâții arată că dreptul la a primi pachete precum și dreptul la corespondență și convorbiri telefonice este prevăzut de art. 56 din HG nr. 1897/2006, drept consacrat de art. 49 din Legea nr. 275/2006.
Curtea, cu privire la susținerile pârâților potrivit cărora demersul reclamantului ar fi inadmisibil, înlătură aceste susțineri având în vedere că prin Decizia civilă nr.1090/27.02.2009 pronunțată în dosar nr- de către Înalta Curte de Casație Justiție tocmai în această cauză, a constatat că excepția de nelegalitate se impune a fi soluționată pe fond.
Analizând cererea reclamantului prin prisma motivelor invocate de către acesta și prin raportare la dispozițiile legale în vigoare, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Dispozițiile art. 13 din Ordinul MJ nr. 2714/20.10.2008 îi conferă reclamantului dreptul de a primi lunar pachete în conținutul și în cantitatea menționată la acest articol, drept care este prevăzut de art. 49 din Legea nr.275/2006, în aplicarea căreia a fost emis ordinul a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată.
Se poate observa că art. 49 din Legea nr. 275/2006, în raport de care se solicită constatarea nelegalității actului administrativ, prevede în mod generic dreptul de a primi bunuri, drept care, potrivit alin. 2 din acest articol urmează a fi detaliat prin ordin al Ministrului Justiției.
Prin urmare, față de conținutul concret al art. 13 din Ordinul MJ nr. 2714/20.10.2008, nu se poate susține că acesta ar contraveni art. 49 din Legea nr. 275/2006, conferindu-i reclamantului drepturi pe care legea menționată nu le detaliază. Cu alte cuvinte actul administrativ nu restrânge aria de aplicare a art. 49 din Legea nr. 275/2006 ci dimpotrivă o detaliază.
Principala nemulțumire a reclamantului se pare că se referă la imposibilitatea acestuia de a primi bere fără alcool, în condițiile în care nr. 2714/20.10.2008 prevede posibilitatea de a primi băutori răcoritoare ori, această nemulțumire vizează mai mult starea de fapt și fondul acțiunii în cadrul căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, punându-se problema dacă berea fără alcool poate sau nu fi inclusă în categoria băuturilor răcoritoare, atâta vreme cât acest tip de băuturi nu apare în enumerarea alimentelor interzise, prevăzute în cadrul alineatului 8 al articolului 13 din ordinul menționat.
Aceleași argumente subzistă și în cazul excepției de nelegalitate a art. 56 din HG nr. 1897/2006, raportat la dispozițiile art. 49 din Legea nr. 275/2006, întrucât dispozițiile hotărârii de guvern menționate nu restrâng aria de aplicare a art. 49, ci dimpotrivă, îi conferă drepturi extinse reclamantului prin posibilitatea pe care acesta le are de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta locurilor de deținere, în limita a din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, apă minerală, băuturi răcoritoare, țigări și alte bunuri de natura celor permise să fie primite, precum și cele necesare exercitării drepturilor de petiționare, la corespondență și la convorbiri telefonice.
De asemenea, Curtea apreciază că, din aceleași considerente anterior expuse, nici dreptul de petiționare al acestuia nu este afectat, reclamantul având posibilitatea potrivit dispozițiilor art. 56 din HG nr. 1897/2006 de a-și achiziționa de la punctele comerciale din incinta locurilor de deținere bunuri necesare exercitării drepturilor de petiționare, la corespondență și la convorbiri telefonice, în condițiile în care Legea nr.275/2006 prevede la art. 49 alin. 4 și posibilitatea de a primi sume de bani de la persoane fizice sau juridice, precum și posibilitatea folosirii sumelor de bani cuvenite pentru munca prestată în executarea pedepselor, ori a sumelor de bani aflate asupra lor la primirea în penitenciar.
Legat de acest aspect, Curtea constată că deși HG 1897/2006 nu mai face vorbire despre posibilitatea de a primi sumele de bani sau de a folosi sumele deja deținute, această împrejurare nu este de natură a concluziona că HG nr. 1897/2006 ar interzice un drept conferit de Legea nr. 275/2006, întrucât, pe de o parte o astfel de interzicere nu este inclusă în hotărârea menționată și întrucât pe de cealaltă parte o asemenea situație nici nu ar fi posibilă, legea având o forță juridică superioară hotărârilor de guvern.
Tot astfel, invocarea art.2,3,5,6,8,9,13,14,15,16 și 18 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului este neîntemeiată, întrucât articolele menționate se referă la dreptul la viață,interzicerea torturii, interzicerea sclaviei și a muncii forțate, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării, derogarea în caz de stare de urgență, restricții ale activității politice a străinilor, limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, articole care nu sunt incidente speței.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea, constatând neîntemeiată cererea formulată de reclamant, având ca obiect excepție de nelegalitate, urmează aor espinge ca atare, luând totodată act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților Judecătorești și Penitenciarul Arad, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
-reclamant 14.02.1966 - Penitenciarul Timișoara,-
- pârât Penitenciarul Arad -A, Calea 6 Vânători N, județul
- pârât Guvernul României - B, sector 1, nr. 1
- pârât Ministerul Justiției - B, sector 5,-.
Red. - 19.10.2009
Tehnodact.ML- 20.10.2009
6 expl/SM-emis 4 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
