Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 299/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SRL T în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T - Serviciul inspecție fiscală persoane juridice, având ca obiect suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantei avocat, lipsă fiind pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanteidepune la dosar dovada achitării cauțiunii, Note de ședință și acte în susținerea cererii de suspendare, invocând și art.15 având în vedere că pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARAs -a înregistrat acțiunea în contencios administrativ cu nr-, vând termen de judecată la data de 29.10.2009.
Nemaifiind formulate alte cereri și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 28.07.2009 sub nr- reclamanta SRL T în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T - Serviciul inspecție fiscală persoane juridice a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 14.07.2009, înregistrat sub nr. - -/14.07.2009 la Direcția Fiscală a Municipiului T, Serviciul inspecție fiscală persoane juridice și Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale din anul 2009 emisă de către Direcția Fiscală a Municipiului T, Serviciul inspecție fiscală persoane juridice, sub nr. IF 2009 - -/14.07.2009.
În motivarea cererii reclamanta arată că în urma inspecției fiscale efectuate la sediul acesteia în perioada 27.04.2009 - 07.07.2009 de către consilierii din cadrul Serviciului inspecție fiscală persoane juridice s-au întocmit actele fiscale menționate.
Urmare a întocmirii acestor acte administrativ fiscale, s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată privind impozitul pe clădire în valoare de 1.392.053 lei calculat pentru perioada 01.01.2008 - 30.06.2009 și obligații accesorii, aferente obligațiilor fiscale suplimentare de plată privitoare la impozitul pe clădire, în valoare de 384.535 lei, calculate pentru perioada 31.03.2008 - 07.07.2009.
Prin actele administrativ fiscale atacate s-au determinat în sarcina reclamantei obligații fiscale cu aplicarea greșită a textului de lege prevăzut la art. 55 din Normele de aplicare a Codului fiscal, prin invocarea unui temei legal care nu este opozabil speței, și anume pct. 55 lit. a), e), ignorând prevederea legislativă opozabilă situație date, respectiv pct. 55 lit. b) încălcând astfel principiul certitudinii impunerii prevăzut de către Codul fiscal, precum și dispozițiile art. 5, art. 6 și art. 13 din Codul d e procedură fiscală.
Se mai subliniază împrejurarea potrivit căreia aceeași autoritate fiscală, la momentul întocmirii, pentru același obiect al impunerii și în aceleași condiții circumstanțiale determină alte impozite, utilizând alte cote, bazate pe alte prevederi legislative diferite de cele pe care inițial le înscrisese într-un document cu putere de titlu executoriu, adică în Decizia de impunere a anului 2009, fără însă să menționeze în detaliu care este motivul pentru care își modifică punctul de vedere, respectiv decizia.
Mai mult, în actele administrativ fiscale atacate organul de control nu specifică exact de ce încadrează societatea reclamantă la punctul 55 lit. a) -" și în consecință de ce aplică cota majorată în vederea impunerii, ignorând în totalitate faptul că societatea reclamantă în această perioadă a realizat investiții masive la preț de piață, care în mod evident o încadrează la prevederile punctului 55 lit. b), prevedere care a fost ignorată de către organul de control.
Executarea unei asemenea sume pentru reclamantă, din cauza cuantumului său foarte ridicat, ar putea crea un dezechilibru major în activitatea desfășurată, care ar putea merge până la afectarea derulării relațiilor comerciale cu partenerii contractuali și punerea în imposibilitate de a onora nu numai obligațiile financiare asumate față de agenții economici, dar chiar și obligațiile financiare asumate față de agenții economici, dar chiar și obligațiile salariale față de angajații subscrisei.
Acest fapt ar atrage chiar încetarea plăților aferente obligațiilor fiscale și bugetare, situație care cu greu ar mai putea fi restabilită în eventualitatea anulării actelor administrative pe cale judecătorească.
Indiferent de forma prin care organul de executare înțelege să recupereze sumele printr-o executare silită, prejudiciul material care va fi cauzat reclamantei estre deosebit de grav.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază cererea de suspendare ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.15, invocat la acest termen de către reclamantă, coroborat cu art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, fie prin acțiunea principală, fie printr-o acțiune separată, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi introdus acțiunea având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a sesizat la data de 08.10.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARA cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare o solicită, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei ( filele 93 - 109)
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004 prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, îndoială ce rezidă din împrejurarea aplicării unui text de lege incident unei alte situații de fapt decât cea în care susține că se regăsește reclamanta.
Astfel, reclamanta susține că dispozițiile art. 55 lit.a din Normele de aplicare a Codului fiscal, care prevăd o cotă mai mare de impunere, nu îi sunt aplicabile întrucât acestea se referă la clădirile care în ultimii 3 ani ai anului fiscal de referință nu au fost reevaluate, ci dispozițiile art. 55 lit.b din Normele de aplicare a Codului fiscal, care prevăd o cotă de impozitare mai favorabilă, raportat la starea de fapt constând în efectuarea unor investiții masive.
Aceste aspecte, care afectează prezumția de legalitate de care beneficiază orice act administrativ, țin însă de fondul acțiunii în anulare, astfel încât în această etapă a litigiului nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei lor.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece executarea sumelor stabilite prin actele a căror suspendare se solicită, 1.776.588 lei, constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil, în condițiile în care din balanța contabilă depusă (filele 130 - 161 dosar) rezultă că societate este angrenată în operațiuni economice cu terțe persoane și are în desfășurare credite bancare.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că executarea actelor fiscale menționate este în măsură a produce o pagubă iminentă prin prisma împrejurării că societatea reclamantă are un număr total de 2.431 angajați, așa cum rezultă din documentul depus la dosar (fila 88).
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.15 coroborat cu art.14 al.1 teza I din Legea 554/2004 și observând că a fost consemnată cauțiunea stabiliotă la 170.000 lei (fila 87 dosar) Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamantă, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării executării Raportului de inspecție fiscală nr.-o15881 /14.07.2009 și a Deciziei de impunere nr. - -/14.07.2009, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta SRL T în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T - Serviciul inspecție fiscală persoane juridice.
Suspendă executarea Raportului de inspecție fiscală nr.-o15881 /14.07.2009 și a Deciziei de impunere nr. - -/14.07.2009, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamantei - SRL T,-
Pârâtei - Direcția Fiscală a Municipiului T
Serviciul inspecție fiscală persoane juridice
T, Bv. nr. 1
Red.-19.10.2009
Tehnored.L-19.10.2009
4 expl/SM emis 2 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
