Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 291/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 291
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, domiciliată în Băilești, str. -. -, nr.9, bloc 22,.5, județul D în contradictoriu cu pârâții AGENTIA JUDETEANA PENTRU SOCIALE D, DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE D, ambele cu sediul în C,-, județul D și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr.1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamanta și consilier juridic pentru pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU SOCIALE D, lipsind pârâții DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE D și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Guvernul României.
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului reclamantei, care depune, în copie, certificatele de naștere ale fiicelor reclamantei și practică judiciară.
Consilier juridic pentru pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU SOCIALE D depune întâmpinare, comunicând un exemplar apărătorului reclamante, care nu solicită amânare cauzei pentru observarea celor două întâmpinări.
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra excepției de nelegalitate.
Avocat pentru reclamanta solicită admiterea excepției și constatarea nelegalității prevederilor art.3 alin.1 din HG1025/2006 raportat la prevederile art.1 și art.6 alin.1 din OUG148/2005 pe care se întemeiază decizia emisă de pârâta D, prin care reclamantei i-a fost acordată o indemnizație lunară de 600 lei pentru o singură fiică, deși a dat naștere la doi copii.
Consideră că reclamanta are dreptul la indemnizație pentru fiecare din cei doi copii, existând o discriminare între copii care provin dintr-o naștere concomitentă și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Susține că dispozițiile art.6 din nr.OUG148/2005 sunt nelegale, întrucât raportează acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
Invocă și decizia nr.1947/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat nelegalitate a dispozițiilor art.2 din HG1825/2005, text preluat ulterior de art.3 din HG1025/2006.
În ceea ce privește majorarea indemnizației lunare, arată că nu au apărut normele metodologice de aplicare, însă legea nu retroactivează, astfel că reclamanta nu poate primi o indemnizație lunară dublă.
Consilier juridic pentru pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU SOCIALE D susține că excepția de nelegalitate este inadmisibilă, dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 se referă la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă excepția de nelegalitate invocată de reclamantă privește un act administrativ cu caracter normativ. Solicită admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea excepției de nelegalitate.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâți, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 din Legea nr.554/2004.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
La data de 01.07.2009, -, in calitate de reclamanta in dosarul nr- al Tribunalului Dolj, in temeiul dispozitiilor art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, a invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin.1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului si in baza careia se acorda indemnizatia de 600 lei.
In motivarea exceptiei de nelegalitate, reclamanta a sustinut ca dispozitiile art. 3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, care definesc nasterea ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, nu sunt in concordanta cu prevderile art. 1 si art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, potrivit carora pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani se primeste o indemnizatie lunara in cuantum de 600 lei, respectiv concediul si indemnizatia lunara se cuvin pentru fiecarea din primele trei nasteri sau, dupa caz, pentru primii trei copii.
Definitia data notiunii de nastere prin art. 3 alin.1 din HG nr. 1025/2006 incalca acte normative cu forta superioara, inclusiv prevederile art. 16 alin.1, art. 49 alin.1 si 2 din Constitutia Romaniei si instituie discriminari intre persoane aflate in situatii identice, respectiv intre copiii proveniti dintr-o nastere concomitenta (gemeni, tripleti) si cei rezultati dintr-o nastere simpla.
A mai aratat ca legiuitorul, statuand prin art. 1 din OUG nr. 148/2005 ca pentru un copil nascut parintii pot beneficia de un concediu de 2 ani si de o indemnizatie de 600 lei lunar, a dorit ca in cazul unei nasteri multiple a doi sau trei copii, fiecare dintre acestia sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si copilul rezultat dintr-o nastere simpla.
In acelasi sens, si prevederile art. 6 raporteaza acordarea indemnizatiei lunare la numarul copiilor nascuti, iar nu la numarul nasterilor, astfel ca prevderile din art.3 alin.1 din normele metodologice sunt nelegale.
In drept, reclamanta si-a intemeiat exceptia de nelegalitate pe dispozitiile art.4 di Legea nr. 554/2004, art. 16 si 49 din Constitutia Romaniei si OUG nr. 148/2005.
Prin incheierea din data de 01.07.2009 pronuntata in dosarul nr-, Tribunalul Dolja scos cauza de pe rol si a inaintat-o Curtii de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in vederea solutionarii exceptiei de nelegalitate.
A fost suspendata cauza pana la solutionarea exceptiei de nelegalitate a HG nr. 1025/2006, art. 3 alin.1 emisa de Guvernul Romaniei.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a constata ca de actul administrativ unilateral - HG nr. 1025/2006, art. 3 alin.1, depinde solutionarea litigiului pe fond, astfel incat sunt intrunite conditiile prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. dispunand astfel sesizarea instantei de contencios administrativ compententa, potrivit art. 10 alin. 1 si 3 din acelasi act normativ, Curtea de Apel Craiova, dat fiind ca actul administrativ atacat ca nelegal este emis de catre o institutie centrala.
Primind cauza spre solutionare, Curtea a inregistrat-o la nr-, dispunand citarea paratilor cu copie a motivelor si a reclamantei.
Prin intampinarea formulata la data de 20.07.2009, paratul Guvernul Romaniei a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii motivata de faptul ca, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu cele cu caracter normativ, cum este actul administrativ în discuție în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, a susținut că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și al Legii 61/1993.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și componente în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precu7m și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr. 1226/2007) proiectul actului normativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG 50/2005 (art. 33 alin 7 din HG 1226/2007) avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității.
Raportându-se dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a susținut similar celor arătate de Agenția Județeană de Prestații Sociale D prin întâmpinarea formulată în cauză și mai sus prezentată că indemnizația reglementată de OUG nr. 148/2005 reprezintă un substitut al salariului, măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile legale analizate urmărind îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, nereprezentând măsuri de protecție a copilului.
La randul sau, parata Agentia Judeteana pentru Sociale D (infiintata de la data de 01.11.2008 prin reorganizarea Directiei de munca si Protectie Sociala D) a invocat exceptia inadmisibilitatii, cu o motivare similara, anume ca, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, exceptia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu cele cu caracter normativ, cum este actul administrativ în discuție în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, parata a susținut că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și al Legii 61/1993.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și componente în domeniu.
Analizându-se în prealabilexcepția de inadmisibilitateinvocată în cauză se constată că aceasta nu poate fi reținută deoarece Legea 554/2004 prevede expres în art. 11 alin. 4 că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe, care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.
Prin urmare, pot fi cenzurate conform procedurii prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum au caracter individual ori normativ, impunându-se interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 coroborat cu art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, prin deciziile pronunțate a soluționat în fond excepții de nelegalitate invocate cu privire la acte administrative unilaterale cu caracter normativ (deciziile nr. 3373 din 14 august 2007, 3544 din 25 septembrie 2007, 3376 din 14 august 2007, 3449 din 19 septembrie 2007, 3543 din 25 septembrie 2007, 3750 din 4 octombrie 2007, 3927 din 17 octombrie 2007, 4157 din 1 noiembrie 2007, 4349 din 13 noiembrie 2007, 4557 din 23 noiembrie 2007).
Referitor lafondul cauzei, se reține că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Nelegalitatea prevederilor mai sus indicate este raportată la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005. Sub acest aspect Curtea reține că:
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
În acest sens, Normele metodologice a căror nelegalitate se invocă în prezenta cauză, prin art. 3 alin. 1, definesc termenul "naștere" din actul normativ cu forță superioară ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
nașterea, element de referință în acordarea indemnizației lunare, ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. 1 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară și, în fapt, restrângând aplicarea acestuia.
Acesta rezultă din faptul că OUG 148/2005, prin art. 6 alin. 1, are în vedere ca ipoteză de acordare a concediului, îndemnizației și stimulentului reglementate de acest act normativ nu numai numărul nașterilor ci și numărul copiilor.
Or, legând acordarea drepturilor prevăzute de OUG 148/2005 numai de numărul nașterilor, Normele metodologice adaugă la actul normativ în interpretarea căruia au fost adoptate restângând sfera acestuia de aplicare și încălcând egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
În același sens, se reține că și în condițiile în care referirea la numărul copiilor cuprinsă în art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 privește persoanele care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită ca tutore este evident că nu poate fi primită interpretarea dispoziției legale art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 dată prin întâmpinarea formulată în cauză de Guvernul României în sensul că indemnizația se cuvine pentru fiecare din primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției, întrucât în practică este foarte ușor de conceput, mai ales în situația plasamentului sau al plasamentului în regim de urgență, situația în care doi sau mai mulți copii (mai ales frați) sunt dați în plasament simultan aceleiași persoane.
Or, în această ipoteză s-ar ajunge la situația în care persoana sau familia care primește în plasament simultan mai mulți copii să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre copii dați în plasament, iar familia în care se mai mulți copii ca urmare a unei nașteri multiple să beneficieze de o singură indemnizație.
Astfel se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în cauză, deoarece reclamantul nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, ci nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, motivând că dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 au fost încălcate prin actul administrativ unilateral cu caracter normativ contestat pe cale incidentă.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului normativ contestat, precum și față de cele mai sus arătate, va fi reținută ca neîntemeiată și apărarea pârâtelor în sensul că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultat din norma legală cuprinsă în art. 6 din OUG nr. 148/2005 nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007 cu referire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, care definea în mod identic nașterea ca și Normele metodologice contestate în prezenta cauză.
În consecință, potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ, Curtea urmează sa admita excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană de Prestații Sociale D și Guvernul României și sa constate nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D și Guvernul României.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, domiciliată în Băilești, str. -. -, nr.9, bloc 22,.5, județul D în contradictoriu cu pârâții AGENTIA JUDETEANA PENTRU SOCIALE D, DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE D, ambele cu sediul în C,-, județul D și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr.1.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 în raport de prevederile OUG nr.148/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
6ex/ 22 Iulie 2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi
