Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 33/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33/2009
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 440/2003 și a nr.HG 65/2003, invocată din oficiu de instanța de judecată în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Sălaj, privind pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigii privind funcționarii publicei ( Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 decembrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României, prin care se solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă - în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 al. 1 din Legea 554/2004, și în subsidiar, ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
La data de 8 ianuarie 2010, s-a înregistrat la dosar, din partea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, întâmpinare la excepția de nelegalitate a nr.HG 65/2003 și a Ordinului nr. 440/05.05.2003.
Curtea, după deliberare, cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, o respinge ca neîntemeiată, având în vedere soluțiile în principiu pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 226/2007, face referire doar la actele unilaterale cu caracter general, fără a face distincție cu privire la actele cu caracter individual și actele cu caracter normativ, legea trebuind interpretată pentru a produce efecte juridice, cu toate acestea, excepția inadmisibilității este formulată din perspectiva excepției de nelegalitate vizată și actele normative adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, însă față de Legea nr. 229/2007, apar texte exprese cu privire la excepția de nelegalitate, în schimb legea veche nu cuprindea.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, constată că prezenta cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 431 din 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO contra pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S pentru plata contravalorii normei de hrană nr. 12
Prin decizia civilă nr. 2160 din 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJs -a admis recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO împotriva sentinței civile nr. 431 din 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin încheierea din 8 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a suspendat cauza privind pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, având ca obiect litigii privind funcționarii publici.
S-a sesizat Curtea de APEL CLUJ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 440/2003 și a HG nr. 65/2003, invocată din oficiu de instanța de judecată.
Pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI prin întâmpinarea depusă la data de 8 decembrie 2009 solicită respingerea în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO privind excepția de nelegalitate a dispozițiilor HG nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului ( 9-11).
Pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin întâmpinarea depusă la data de 8 ianuarie 2010 solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată în prezenta cauză ca inadmisibilă (13).
Examinând excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 440/2003 și a nr.HG 65/2003, Curtea de apel constată următoarele:
Instanța sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor HG65/2003 și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.440/2003 reține următoarele:
Având în vedere înlăturarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 și ale art.II alin.2 teza finală din Legea nr.262/2004 va fi respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ cu caracter normativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 pentru următoarele considerente:
În aplicarea art.20 alin.2 și art.148 (alin.2) din Constituție, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, se înlătură aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.261/2007 și ale art.II alin.2 teza finală din Legea nr.262/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
Aceeași soluție trebuie adoptată și în privința actelor administrative cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 cum e și în cazul de speță (HG și Ordinul nr.MAI 440/2003) așa încât având în vedere înlăturarea dispozițiilor susmenționate excepția de nelegalitate va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere soluția de principiu adoptată de pentru următoarele argumente:
Este adevărat că, prin Deciziile nr.425/10 aprilie 2008 și nr.426/10 aprilie 2008 Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile respective sunt constituționale prin raportare la art.1 alin.5, art.15 alin.2, art.16 alin.1, art.20 alin.2, art.21, art.23 și art.44 din Constituție, republicată însă judecătorului național îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum e cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comercială.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (mutatis mutandis), împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr.214-C, p. 84 paragraf 26)" (CEDO, Hotărârea din 26 aprilie 2007, Cauza Dumitru împotriva României (nr.2) (Cererea nr.71.525/01) paragraf 103, în Of. nr.830 din 5 decembrie 2007).
Judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fundurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385-96)".
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, contravin:
- dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenție.
- practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Se mai pune problema în ce măsură o decizie de principiu și practică judiciară constantă a ICCJ în această chestiune este opozabilă de lege judecătorilor de la celelalte intanțe judecătorești din țară.
Curtea constată că ICCJ are atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
Este adevărat că privitor la materia competenței ICCJ de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelelate instanțe judecătorești, aceasta este de lege conținută în două instituții ale dreptului procesual civil român.
Una privește toate cauzele și are efecte erga omnes iar cealaltă privește doar cauza pendinte. în vedere în primul caz instituția recursului în interesul legii iar în al doilea caz avem în vedere efectele deciziei de casare conform art.315 proc.civ.
La o primă vedere ar părea că în absența unei decizii în recurs în interesul legii instanțele nu ar avea temei legal pentru a achiesa la punctul de vedere al ICCJ ori a face opozabil în astfel a deciziilor de principiu adoptate în maniera descrisă anterior.
Aceasta este și situația din speță privind interpretarea și aplicarea art.4 din Legea nr.554/2004 decisă prin decizia de principiu și unde nu există până în prezent o decizie formală dată în condițiile prevăzute la art.29 proc.civ.
Cu toate aceste imperfecțiuni ale dreptului procesual civil român Curtea reține în armonie cu prevederile art.20 alin.2 corelat cu art.21 din Constituția României și cu art.6 paragraf 1 din Convenția pentrur Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, că legea trebuie să aibă calitatea dublă de accesibilitate și previzibilitate la care se mai pot adăuga încă două noi atribute: claritate și predictibilitate. Sub aspectul exigenței previzibilității și al predictibilității ori acela al clarității, atunci când textul unei legi este primitor de mai multe înțelesuri, nu este clar ori susceptibil de varii interpretări, se impune ca previzibilitatea normei legale să fie asigurată de practica judiciară care să-i asigure justițiabilului, ce apelează la ea de a avea posibilitatea să își regleze conduita de asemenea manieră încât drepturile și interesele legitime să nu fie atinse în substanța lor.
Prin urmare, chiar în absența unei decizii privind recursul în interesul legii, în cazul pendinte cu privire la maniera de interpretare și aplicare a dreptului pertinent, relevant în cauză, se impune în accepțiunea acestei Curți, să fie respectată și însușită practica judiciară constantă și unitară a jurisdicției supreme.
Din această perspectivă, pentru toate cele mai sus relevate, urmează a se respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr.440/2003 și prevederilor HG65/2003, invocată din oficiu de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 440/2003 și HG nr. 65/2003 invocată din oficiu de instantă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Dact.Sz./4 ex.
04.02.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
