Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 336/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 336/2008
Ședința publică din 26 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - V SRL împotriva pârâților AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru reclamantă, cu împuternicirea avocațială la dosarul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al doilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 25.03.2008 și ulterior la data de 26.03.2008 Guvernul României a depus documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ supus controlului judecătoresc, respectiv Nota de Fundamentare și Avizul Consiliului Legislativ nr. 79/2004, în 4 exemplare.
Curtea comunică un exemplar al înscrisurilor depuse către reprezentanta reclamantei și acordă cuvântul asupra cererii formulate de către Guvernul României privind introducerea în cauză, în temeiul art. 57 alin. 1 din proc. civ. a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Reprezentanta reclamantei apreciază că nu este necesară introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, trebuie chemat în judecată doar Guvernul României, în calitate de emitent a actului a cărui excepție de nelegalitate se invocă.
Curtea, după deliberare, apreciind că cererea formulată de Guvernul României este incompatibilă cu soluționarea excepției de nelegalitate și cu specificul cauzei, respinge cererea formulată de Guvernul României ca inadmisibilă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată, raportat la modificările intervenite prin Legea nr. 262/2007, în privința posibilității invocării excepției de nelegalitate a actelor administrative individuale cu caracter normativ.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea excepției de nelegalitate, conform celor susținute prin notele de ședință depuse la dosarul de fond la filele 88 - 90 și respingerea excepției inadmisibilității, considerând că actul invocat de către instanță nu aduce nimic nou în comparație cu dispozițiile aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de nelegalitate, prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu.
CURTEA:
La data de 22.10. 2007, reclamanta - V SRL CNa înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj acțiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva pârâtelor ANAF, C N și DGFP C, cu număr -, solicitând anularea deciziei nr. 103/2007, emise de către pârâta de rând 3 și anularea parțială a deciziei de impunere nr. 224/2007, în ceea ce privește suma de 24.042,2 lei, cu titlu de TVA stabilită suplimentar.
Ulterior, reprezentanta reclamantei a precizat în fața instanței faptul că nu înțelege să se judece și cu ANAF, citarea acesteia datorindu-se unie erori de dactilografiere a acțiunii.
În motivare s-a relevat că actele administrativ-fiscale atacate au fost emise cu încălcarea prev. art. 135 alin. 6, art. 145 alin. 3 lit. a, devenit art. 145 alin. 2, art. 146 alin. 1 coroborat cu art. 24 alin. 4 lit. m Cod fiscal și pct. 48 din HG nr. 44/2004, în condițiile în care procesul verbal de recepție finală a lucrărilor nu a fost întocmit, iar serviciile de consultanță tehnică și de prospectare a pieței i-au fost prestate efectiv.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 11.01.2008, reclamanta a solicitat instanței, în temeiul articolului 4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea excepției de nelegalitate a prevederilor cuprinse în partea 351, punctul 48, prima liniuță, teza finală din Normele Metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, având următorul cuprins:"prestarea efectivăaserviciilorsejustifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare"și, pe cale de consecință, să nu se țină cont de acest text normativ la soluționarea acțiunii.
În motivare, s-a arătat că, cu toate că, în întâmpinările formulate, pârâtele chemate în judecată nu fac referire expresă la textul a cărui nelegalitate s-a invocat, în mod implicit își întemeiază apărarea și pe acesta. De altfel, acest text normativ este indicat în motivarea deciziei reclamantei.
Astfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C arată în întâmpinare următoarele: ". prestarea efectivă a serviciilor trebuie să fie justificată prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piată sau orice alte materiale corespunzătoare și trebuie dovedită necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
Întrucât reclamanta nu a dovedit realitatea serviciilor prestate de către, și iar contractele încheiate cu acestea trebuie susținute de documente care să ateste punerea în executare a acestora care să definească concret în ce au constat serviciile prestate pentru a se stabili realitatea și utilitatea serviciilor prestate. în mod corect organul de inspecție fiscală a respins dreptul de deducere."
La fel, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N precizează în întâmpinare: "..prestarea de servicii trebuia justificată de către reclamantă cu documente cum sunt: studii, analize, rapoarte, recepții etc. prin care să fi dovedit prestarea efectivă a serviciilor și oportunitatea efectuării acestora în folosul V și că acestea au fost destinate în folosul operațiunilor sale taxabile."
Din textul normativ a cărui nelegalitate s-a invocat rezultă că "justificarea" - adică dovedirea - anumitor împrejurări de fapt, constând în prestarea efectivă a unor servicii, se poate face numai prin anumite documente, materiale, enumerate exemplificativ de textul normativ atacat.
Acest lucru contravine anumitor acte normative cu putere de lege, respectiv art. 21 lit. m) din Codul Fiscal, dispozițiilor referitoare la probe cuprinse în Codul d e procedură fiscală și din Codul d e procedură civilă.
Astfel:
1. art. 21 lit. m) din Codul Fiscal impune, într-adevăr, necesitatea justificării prestării efective a serviciilor, fără însă a limita modul de justificare, așa cum face textul din Normele metodologice. Justificarea se poate face, după cum rezultă din formularea art. 21 lit. m) din Codul fiscal, prin orice modalitate admisă de lege.
2. Capitolul III - "Administrarea și aprecierea probelor" din Titlul - "Dispoziții procedurale generale" din Codul d e procedură fiscală enumeră și reglementează în detaliu care sunt mijloacele de probă ce pot fi administrate în fața organelor de control fiscal. Toate aceste mijloace de probă trebuie să poată fi folosite pentru a justifica prestarea efectivă a serviciilor, nefiind de conceput ca o limitare a mijloacelor de probă să se poată face printr-un act normativ de inferior, hotărâre de Guvern.
3. Secțiunea a III-a "Administrarea dovezilor" din Capitolul III - Judecata" din Titlul III - "Procedura înaintea primei instanțe" din Codul d e procedură civilă reglementează care sunt mijloacele de dovadă care se pot administra în procesul civil. Astfel, în fața instanței de judecată urmează să se poată uza de toate mijloacele de probă reglementate de procedura civilă pentru a dovedi prestarea efectivă a serviciilor și necesitatea acestor servicii în desfășurarea activității societății reclamante.
Interesul concret al invocării acestei excepții este acela că reclamanta, în susținerea contestației formulate, solicită instanței de judecată administrarea următoarelor probe:
Proba cu înscrisuri, constând în documente de alt tip decât cele enumerate în textul normativ atacat, respectiv: factura fiscală nr. - din 28.02.2007, cu anexa și extras din Registrul de intrări - ieșiri al " V" În anexa la factură sunt arătate contractele la a căror negociere și încheiere a participat consultantul "CS ", contracte încheiate cu clienti aduși de consultant. Pentru aceste servicii de consultantă s-a emis factura -.
Proba testimonială, prin care reclamanta dorește să dovedească, pe de o parte, că serviciile au fost efectiv prestate, iar pe de altă parte, că acestea au fost necesare în desfășurarea activității contestatoarei.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat instanței admiterea excepției invocate și admiterea probelor solicitate.
În drept au fost invocate Codul fiscal, Codul d e procedură fiscală, Legea nr. 554/2004.
Atât emitentul actului, cât și pârâtele au solicitat respingerea excepției, considerând-o neîntemeiată, iar AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, a arătat că, în opinia sa, soluționarea acestei excepții nu are nici o relevanță în soluționarea litigiului pe fond, invocând, implicit, inadmisibilitatea procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Aceeași chestiune de ordine publică a fost pusă în discuția părților și din oficiu, însă pentru alte considerente, raportat la modificările intervenite prin Legea nr. 262/2007, în privința posibilității invocării excepției de nelegalitate a actelor administrative individuale cu caracter normativ, ea urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
După cum s-a arătat în doctrină, problema excepției de nelegalitate (sau de ilegalitate conform terminologiei utilizate pana la adoptarea Legii nr. 544/2004) nu și-a găsit o consacrare legislativă expresă în vechea Lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990, deși această problemă s-a pus atât înainte de adoptarea legii din 1925, cât și după acest moment, motiv pentru care sarcina formulării unei definiții a revenit doctrinei și jurisprudenței.
Până la intrarea în vigoare a Constituției revizuite, excepția de ilegalitate constituia un mod de exercitare a controlului legalității actelor administrative de autoritate de către alte instanțe judecătorești decât cele specializate, de contencios administrativ, fiind un mijloc de apărare prin care, în cazul unui proces pendinte pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului de drept administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, se apără invocând acest viciu și solicită ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea cauzei.
După acest moment, sfera contenciosului administrativ a suferit mutații importante, prin restrângerea severă a actelor administrative exceptate de la controlul instanței de contencios administrative, iar în contextul noii Legi a contenciosului administrativ, modalitatea de reglementare a excepției de nelegalitate conferă instanțelor specializate de contencios administrativ plenitudine de jurisdicție în materia controlului legalității actelor administrative.
Astfel, sub aspect procedural, pentru exercitarea controlului indirect al legalității actului administrativ pe calea excepției de nelegalitate, partea interesată trebuie sa formuleze o acțiune în justiție la o instanță judecătorească, pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea unui act administrativ, iar, amenințată fiind să i se aplice un act administrativ nelegal, invocă excepția de nelegalitate a acestui act administrativ, solicitând instanței ca acesta să nu fie luat în considerare la soluționarea cauzei.
Așadar, în contextul Constituției revizuite și al Legii contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate are o aplicație generală, putând fi invocată în orice proces civil, penal sau comercial și în fața oricărei instanțe, dar soluționarea acestei excepții este un atribut exclusiv al instanței de contencios administrativ, spre deosebire de soluționarea unei astfel de excepții înainte de intrarea în vigoare a Constituției revizuite și a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, când, în lipsa unei dispoziții legale exprese, competența soluționării unei astfel de excepții revenea instanței care soluționa fondul cauzei, fiind un mijloc de verificare a legalității actelor administrative de autoritate de către alte instanțe judecătorești decât cele de contencios administrativ.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, stipula următoarele: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
În prezent, același text are următorul conținut: " (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."
În doctrină, actul administrativ a fost definit ca fiind un act juridic unilateral, emis în regim de putere publică de către autoritățile publice, în scopul executării sau organizării executării legii, această definiție fiind preluată de textul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Actele administrative au fost clasificate în funcție de mai multe criterii, unul dintre acestea fiind întinderea efectelor pe care un astfel de act le produce, distingându-se acte administrative cu caracter normativ, pe de o parte și acte administrative unilaterale cu caracter individual, pe de altă parte.
Or, Curtea reține că reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în partea 351, punctul 48, prima liniuță, teza finală din Normele Metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, având următorul cuprins: "prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare".
Raportat la aceste considerente, văzând faptul că excepția de nelegalitate invocată vizează o prevedere legală cuprinsă într-o hotărâre de guvern, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, care este de aplicabilitate generală și care se adresează și produce efecte față de un număr nedeterminat de subiecte de drept, ea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de către reclamanta " V" C-N, cu sediul în C-N,-,. 7, jud. C în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C-N, P-ța -, nr. 19, jud. C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N, cu sediul în C-N, P-ța -, nr. 19, jud., emitentul actului fiind GUVERNUL ROMÂNIEI.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
