Contestație act administrativ fiscal. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 793/2008
Ședința publică din data de 26 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 54/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru reclamantă, care depune împuternicirea avocațială la dosarul cauzei - fila 7, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Reprezentantul reclamantei depune întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea solicită reprezentantului reclamantei să precizeze în ce măsură tematica și obiectul controalelor efectuate de către organele fiscale din S și C se suprapun.
Reprezentantul reclamantei arată că tematica celor două controale efectuate de organele fiscale competente din jud. S și C sunt identice și s-au suprapus, însă procesul verbal de control fiscal încheiat de către organele fiscale din jud. Saf ost desființat ca urmare a admiterii, de către DGFP C, a contestației depuse de către - SRL, constatându-se că DGFP S nu a avut nici o competență în efectuarea controlului, motivat de faptul că societatea - SRL și-a schimbat sediul din jud. S în Jud.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată, arătând că recursul formulat reprezintă de fapt o reiterare a unor afirmații făcute de DGFP C prin actele de control întocmite. Organele de inspecție fiscală au reținut în baza unor prezumții și interpretări tendențioase că reclamanta a îmbuteliat băuturi alcoolice în cantități mai mari decât cele produse și că a livrat în cantități mai mari decât cele evidențiate ca fiind îmbuteliate. Arată, de asemenea, că cercetarea penală, în ceea ce o privește pe societatea reclamantă, nu a fost finalizată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 54 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și s-a anulat decizia de impunere 551/14.06.2006 emisă in baza constatărilor 24638/2006 și decizia 126/29.09.2006 a
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4600 lei, reprezentând contravaloarea onorariului expertului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin raportul de inspecție fiscală parțială întocmit la data de 14.06.2006, de către C s-a stabilit faptul că reclamanta datorează la sursa impozit pe profit 102.621 lei, impozit pe profit suplimentar, 34.242 lei dobânzi de întârziere și 9.342 lei penalități de întârziere; cu privire TV A datorată ea se compune dintr-un debit suplimentar 71.745 lei dobânzi debit suplimentar 18.658 lei și penalități de 5417 lei, iar la sursa accize, suma de 171.480 lei acciză identificată suplimentar, 43.933 lei dobânzi de întârziere, 12.004 lei, penalități de întârziere.
Prin decizia de impunere 551/14.06.2006 s-a stabilit obligația plății la bugetul de stat a obligațiilor fiscale arătate în raportul de inspecție fiscală.
Reclamanta a contestat decizia de impunere conform art. 175.pr.fisc.însă prin decizia 126/29.09.2006 s-a respins contestația sa considerându-se că în baza verificării cantității de aprovizionare conform rapoartelor de cupaj, a livrărilor de băuturi alcoolice, a avizelor emise, băuturile alcoolice consemnate în avizele de expediție pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale sunt livrări efective de mărfuri, care trebuiau înregistrate în evidența contabilă a societății și prin neînregistrare s-a diminuat obligația fiscală datorată bugetului de stat.
Totodată, s-a considerat că livrările de băuturi alcoolice efectuate pe bază de avize de expediție sunt livrări efective și că s-au înregistrat cheltuieli la care societatea nu avea drepturi la deducere, iar prevederile art. 68 al.1 din HG 598/2002 nu au fost respectate de către reclamantă.
De asemenea, accizele sunt datorate, deoarece reclamanta nu a deținut documentele care să ateste proveniența legală a materiei prime utilizate.
Potrivit facturilor fiscale, în perioada 01.09.2002-31.08.2003 reclamanta s-a aprovizionat cu o cantitate de 143.582. alcool etilic în valoare de 957.194 lei, cu tăria alcoolică 95,5% și s-au livrat băuturi spirtoase in cantitate de 560.749, în valoare de 1.530.027,24 lei.
În cauză a fost dispusă o expertiză contabilă, care a efectuat un calcul privind cantitățile de materie primă alcool necesară pentru facturile fiscale anexate, rezultând că era necesară cantitatea de 137.575,25. alcool materie primă.
Comparând cantitate a de alcool de 143.582. expertul a considerat că diferența de 6006,75. poate fi justificată ca pierdere tehnologică conform normei de consum aprobate prin decizia 1/12.09.2002.
Prin urmare, cele 1.121.497 sticle de 0,5 reprezentând 560.749 au utilizat 137.575,25. alcool materie primă livrări recepționate de beneficiari și achitate de către aceștia la - SRL, astfel că în contabilitatea firmei s-au înregistrat doar facturile fiscale emise, întrucât acestea justifică cantitatea ce se putea fabrica în perioada respectivă.
Privitor la avizele de însoțire a mărfii aceste avize trebuia să corespundă in conformitate cu art. 68 din HG 598/2002, cu facturile fiscale pe care furnizorul în cazul de față recIamanta era obligată să le transmită beneficiarilor, însă în cazul de față avizele nu corespund unor facturi fiscale. Potrivit prev. art.10 din HG 831/1997, trebuia anulate aceste avize în condițiile în care nu s-a procedat la livrarea mărfii și la întocmirea facturilor fiscale, însă reclamanta nu a efectuat această anulare.
Totuși, raportul de inspecție fiscală și dispoziția de impunere trebuia să cuprindă și actele în baza cărora s-a apreciat de către organul constatator că a existat o livrare de mărfuri fără ca aceasta să fie cuprinsă în actele contabile, deoarece așa cum specifică organul constatator, aceasta a fost demonstrată ca urmare a controlului încrucișat efectuat de comisarii Gărzii Financiare cu beneficiarii societății reclamante, existând prezumția că reclamanta a produs și livrat cantitatea de alcool specificată în raportul de inspecție fiscală.
Aceste acte sau înscrisuri trebuia să stea la baza atât a raportului de inspecție fiscală cât și a deciziei de impunere pentru ca instanța de judecată să poată aprecia dacă s-au făcut aprovizionări de alcool fără acte legale, s-a produs și s-a comercializat fără acte legale o cantitate de băuturi alcoolice.
Deoarece actele administrativ-fiscale nu au la bază acte justificative de la societatea reclamantă și de la societățile la care organul fiscal presupune că au fost livrate cantități de alcool, tribunalul a considerat că nu poate fi verificat în baza unor acte justificative cuantumul obligațiilor fiscale și prin urmare, a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei, aceasta concluzie fiind confirmată de raportul de expertiză contabilă.
S-au luat în considerare, de către prima instanță, și art.63, 64 al. 2.pr.fisc. decizia de impunere trebuind bazată pe documentele justificative și evidențele contabile care constituie probe la stabilirea acestei baze, iar conform art.66 pr.fisc. trebuie avute în vedere documentele care au relevanță pentru estimare în cazul în care nu poate fi determinată mărimea bazei de impunere. Ca atare, s-a apreciat că raportul de inspecție fiscală, precum și decizia de impunere și decizia dată in soluționarea contestației administrativ-fiscale nu pot fi considerate titluri de creanță valabile, întrucât nu justifică pe bază de documente înscrisuri sau alte probe concluziile la care au ajuns și care ar îndreptăți organul fiscal să recupereze de la reclamantă sumele considerate ca datorate la bugetul fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta PCs olicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației și menținerii în totalitate ca legală și temeinică a deciziei de impunere nr.551/2006 și a deciziei nr.126/2006.
În motivare, recurenta arată că prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de SRL, reținand ca actele administrativ-fiscale nu au la baza acte justificative de la societatea reclamanta si de la societățile la care organul fiscal presupune ca au fost livrate cantități de alcool.
Aceste rețineri sunt eronate, pentru că nesocotesc complet prevederile legale cu privire la natura și definiția actelor justificative și sunt surprinzătoare pentru ca instituția investita cu aplicarea legii o face in mod defectuos. În acest sens, se învederează faptul ca interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege si nu prin eludarea scopului legii fiscale.
Instanța de fond a apreciat că actele administrativ-fiscale întocmite în cauza nu au la bază documente justificative, această apreciere fiind total incorectă atâta timp cât, potrivit reglementarilor cuprinse in Codul fiscal, facturile fiscale, jurnalele de vânzări și avizele de însoțire a mărfii, în baza cărora s-au constatat cantitățile de alcool livrate cu eludarea legii, sunt documente justificative legale.
În esență, pe baza documentelor puse la dispoziție de către reclamantă, s-a constat că avizele de însoțire a mărfii către anumiți beneficiari nu erau urmate de facturi fiscale întocmite în aceeași zi sau în zilele următoare si nici nu se regăsesc facturi fiscale emise în numele altor beneficiari aflați pe traseu.
Astfel, din conținutul Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 14.06.2006, care a stat la baza întocmirii actului administrativ fiscal atacat, se reține că în perioada 01.11.2002 - 31.08.2003 societatea a procedat la întocmirea de avize de însoțire a mărfii pentru băuturi alcoolice livrate către diverși clienți, fără ca aceste operațiuni să fie urmate de întocmirea facturilor fiscale aferente acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art.68 alin.1 din HG598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, unde, referitor la modul de întocmire a documentelor care atestă livrările de bunuri, se arată:
"(1) Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire furnizorii sunt obligați ca în termen de 3 zile lucrătoare de la data livrării să emită facturi fiscale și să le transmită beneficiarilor. Bunurile livrate fără aviz de însoțire se facturează la data livrării -".
Din conținutul prevederilor legale citate mai sus, reiese ca reclamanta avea obligația ca în termen de trei zile lucrătoare de la data livrării băuturilor alcoolice pe baza de avize de însoțire a mărfurilor, să procedeze la întocmirea facturilor fiscale care sa consemneze valoarea acestora și în baza cărora să înregistreze în evidenta contabila a societății, atât veniturile realizate cât și taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă.
Aceasta obligație legala nu a fost îndeplinită de către societate, drept pentru care, organul de solutionare a contestatiei a retinut ca bauturile alcoolice consemnate in avizele de expeditie pentru care nu s-au intocmit facturi fiscale, sunt livrari efective de marfuri pentru care agentul economic avea obligatia de a intocmi documentele legale care sa stea la baza inregistrarii in evidenta contabila a societatii si cu a caror valoare, în sumă de 346.322 lei RON, s-au diminuat veniturile realizate in perioada verificata, cu consecinta diminuarii obligatiilor fiscale pe care le datora bugetului de stat.
Organul de inspectie fiscala a procedat la reîntregirea veniturilor realizate de catre agentul economic în perioada analizată. În drept, prevederile art.7 alin. 1 din Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit, referitoare la determinarea profitului impozabil, arata:
"( 1) impozabil se calculeaza ca diferența între veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile".
Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, pârâta a solicitat admiterea recursului, iar pe cale de consecință, menținerea în întregime a deciziei nr.126/2006.
Analizând recursul declarat, prin prisma probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că el este întemeiat, urmând a fi admis, iar în condițiile în care se apreciază că prima instanță nu a luat toate măsurile necesare în vederea aflării adevărului în cauză, neregulile expuse conform celor ce urmează neputând fi îndreptate în recurs, se va casa sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. 1 teza I și alin. 3.pr.civ.
Pentru a lua această măsură, instanța a reținut că prin decizia de impunere nr. 551/14.06.2006, organele de inspecție fiscala au stabilit debite suplimentare datorate de către reclamantă la sursele impozit pe profit, și accize, precum și dobânzi si penalități de întârziere aferente, în sumă totală de 469.442 RON.
Acest act a fost emis în urma raportului de inspecție fiscală parțială întocmit la 14.06.2006, pe baza documentelor puse la dispoziție de către agentul economic, organul de control din cadrul Activității de Control Fiscal C constatând că în perioada 01.07.2002 - 31.08.2003 societatea a produs și îmbuteliat cantitatea totala de 1.160.246 sticle băuturi alcoolice de diferite sortimente, comercializând în cadrul aceleiași perioade cantitatea totală de 1.428.597 sticle, cantitate din care un număr de 1.166.256 sticle băuturi alcoolice au fost identificate in facturi fiscale de livrare și a căror contravaloare a fost regăsită în evidenta contabila a societății, iar pentru diferența de 262.341 sticle livrările s-au efectuat doar pe baza de avize de însoțire a mărfii, fără ca valoarea acestora, stabilită de organele de inspecție fiscală, în cuantum de 3.463.224.782 lei ROL, să fie înregistrată in evidentele contabile ale societății.
Prin urmare, organele de inspecție fiscala au concluzionat că livrările de băuturi alcoolice consemnate doar in avize de însoțire, reprezintă vânzări efective pentru care exista obligativitatea prevăzută de art.68 alin.1 din nr.HG 598/13.06.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, a emiterii facturii fiscale și înregistrării în evidenta contabilă a societății, a veniturilor rezultate și a taxei pe valoarea adăugată aferente.
Reclamanta a contestat actele întocmite, demersul său fiind respins prin decizia nr. 126/2006.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, constatând, în esență, pe baza raportului de expertiză contabilă și a înscrisurilor depuse la dosar, că actele atacate sunt nelegale, prin prisma faptului că ele nu au la bază acte justificative de la societatea reclamantă și de la societățile la care organul fiscal presupune că au fost livrate cantități de alcool, tribunalul considerând că nu poate fi verificat în baza unor acte justificative cuantumul obligațiilor fiscale.
Aceste considerente nu pot fi reținute, întrucât, în mod întemeiat, pârâta arată că raportul de inspecție fiscală a fost întocmit pe baza documentelor puse la dispoziție de către societate, referitoare la perioada vizată de controlul efectuat, acest aspect nefiind contestat de către reclamantă.
Mai mult, sunt pertinente apărările pârâtei conform cărora aceste înscrisuri au fost predate, în marea lor majoritate, - Serviciul teritorial Cluj, având în vedere că aspectele cuprinse în raportul de inspecție fiscală au stat și la baza sesizării organelor penale. De altfel, aceste susțineri sunt dovedite prin înscrisul depus la dosarul de fond la fila 68, iar documentele pe baza cărora s-a întocmit raportul de expertiză ordonat în cauză s-au anexat la dosar, ele fiind studiate de către expert în condițiile în care i-au fost puse la dispoziție de către
Date fiind aceste împrejurări obiective, Curtea apreciază că nu sunt incidente prev. art. 63, 64 alin. 2 și 66.pr.fiscală.
În motivarea primei instanțe se face referire și la expertiza contabilă efectuată în cauză, luându-se act de faptul că aceasta confirmă poziția reclamantei.
Trebuie amintit, în acest context, faptul că instanța de recurs consideră că această probă nu este concludentă, în sensul dorit de către reclamantă, întrucât expertul nu a răspuns în mod pertinent obiecțiunilor formulate de către pârâtă și depuse la dosar la fila 312 și urm.
Astfel, s-a arătat de către pârâtă, în mod corect, că facturile fiscale, singurele documente studiate de către expert trebuia a fi corelate cu alte înscrisuri, cum ar fi rapoarte de cupajare, facturi de aprovizionare, ambalaje, etichetaje, dopuri, lucru care nu a fost realizat de către expert în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni.
Au fost ignorate total și susținerile conform cărora, în urma unui control inopinat și a analizei rapoartelor de cupajare nr. 40-44, s-a constatat că societatea a eliberat în consum alcool etilic, deși, conform evidenței primare, nu deținea un asemenea produs, relevante fiind și referirile la returnarea unui număr mai mare de ambalaje decât cel care a fost livrat conform facturilor fiscale.
Acestea au fost considerentele pentru care raportul întocmit nu poate fi luat în considerare pentru soluționarea cauzei, expertul dând dovada de o maximă superficialitate.
În aceste condiții, cauza va fi trimisă spre rejudecare, iar cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza și cererea de suspendare a judecării dosarului, raportat la prev. art. 244 alin. 1 pct. 2.pr.civ. depusă la fila 52, asupra căreia nu s-a pronunțat.
, în ipoteza în care se va continua judecata, se va întocmi un nou raport de expertiză contabilă, raportat la complexitatea cauzei, Curtea apreciind că acesta trebuie să fie efectuat de către o comisie compusă din trei experți, cu atâta mai mult cu cât există deja administrat acest mijloc de probă, însă el a fost înlăturat de către instanța de recurs.
De asemenea, se va pune în discuția părților și va fi analizată competența expertului contabil în ceea ce privește chestiuni strict tehnice, care țin de procesul de producție de băuturi alcoolice, cum ar fi coeficienții de transformare a alcoolului în băuturi alcoolice și procentul de pierderi tehnologice, urmând ca, dacă va fi necesar, să fie desemnat în acest sens un expert cu competențe în acest domeniu.
În același timp, se vor solicita pârâtei documentele care atestă efectuarea unor controale încrucișate la partenerii comerciali ai reclamantei, precum și concluziile acestora, instanța de recurs constatând că la fond nu s-au făcut demersuri în vederea depunerii la dosar a anexelor raportului de inspecție fiscală, fiind administrate orice alte probe considerate necesare în vederea aflării adevărului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 54/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/Dact.SM
3 ex./18.04.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
