Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.336/CA
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-contestatoareSC SRL- cu sediul în T,-, -.1,.A,.2, jud.T, în contradictoriu cu intimata - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.419/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurenta-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Avocat, pentru SC SRL T, solicită admiterea cererii de intervenție în interes alăturat intimatei-pârâte T, considerând că sunt îndeplinite condițiile cerințele legii pentru a interveni pe cale accesorie în sprijinul apărării intimatei. Arată că interesul în promovarea cererii constă în faptul că SC SRL este proprietara bunurilor imobile.
Avocat, pentru recurenta-contestatoare, solicită respingerea cererii de intervenție. Arată că cererea este motivată ca și cea de la fond (fila 42 dosar fond) și a fost respinsă ca inadmisibilă (încheierea de la fila 132). Consideră că SC SRL nu are interes în promovarea acestei cereri, întrucât hotărârea nu-i profită și nici nu o dezavantajează. De la finanțe se solicită TVA și nu de la intervenientă.
Deliberând,instanța respinge cererea de intervenție în interes alăturat intimatei-pârâte promovată în cauză de SC SRL.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Arată, în esență, că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre în concordanță cu probele din dosar. La Cap.III al Raportului de inspecție se menționează că societatea este plătitor de TVA care rezultă din achiziționarea de mijloace fixe de la SC SRL. Raportul de expertiză contabilă efectuat la fond, prin cele două obiective, a clarificat situația. S-a constatat că vânzările nu au fost fictive și că sunt înregJ. în evidența contabilă a cumpărătorului SC SRL, aceasta având dreptul la deducerea de TVA. In recurs a venit cu probe noi, respectiv cu hotărârea din aprilie 2006 adunării generale a asociaților de aprobare a transferului. Aceasta a fost atacată în instanță, iar a respins recursul. Astfel, hotărârea este legală și în vigoare. Mai învederează că a mai depus la dosar o hotărâre a adunării generale a asociaților din 2007 prin care s-a validat transferul.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 1924/88/8 iulie 2008, reclamanta Tas olicitat anularea deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2008, raportului de inspecție fiscală parțială nr. 18831 din 16 noiembrie 2007, Deciziei de impunere prin obligații fiscale suplimentare de plată și dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. 18834/16 noiembrie 2007, încheiate de către T și obligarea la restituirea sumei de 461.293 lei reprezentând
In motivare, reclamanta arată că în raportul de inspecție fiscală parțială nr. 18831 din 16 noiembrie 2007 - cap. III se menționează că decontările de corespund cu sumele din jurnalele de și că jurnalele de vânzări și de cumpărări sunt completate la zi în ordine cronologică, conform prevederilor nr. 171/2004, însă, motivându-se că documentele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, se respinge la rambursare -ul în sumă de 461.293 lei, soluția fiind menținută și prin Decizia nr. 1/23 ianuarie 2008.
Se mai susține că, relativ la primul motiv invocat vizând caracterul formal al documentelor de transfer a dreptului de proprietate, este de subliniat împrejurarea că acest transfer s-a realizat de către executorul judecătoresc, în temeiul titlului executor - convenție autentică nr. 285/7 martie 2006, Incheierii nr. 227 din 15 martie 2006 și a celorlalte înscrisuri aflate în dosarul de executare, ce își produc efectele și în prezent, iar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv se arată că, deși organul fiscal a reținut că facturarea de la T la T s-a realiza cu încălcarea Legii nr. 82/1991, în raportul de inspecție fiscală se consemnează că au fost respectate prevederile legale privind sumele înregJ. în deconturile și că s-a constatat diferență de deductibilă în sumă de 461.293 lei.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 187 din n OG 92/2003 și Legea nr. -.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, Decizia nr. 1/23 ianuarie 2008, raportul de inspecție fiscală parțială nr. 18831 din 10 noiembrie 2007, decizia de impunere nr. 192 din 16 noiembrie 2007, actul adițional din 14 octombrie 2004, certificat constatator nr. 22183 din 3 iulie 2008, convenția nr. 285 din 7 martie 2006, proces verbal din 21 martie 2006, ordine de compensare și alte înscrisuri, solicitând și efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
In apărare, Taf ormulat cerere de intervenție în interesul pârâtei T, însă această cerere nu a fost încuviințată în principiu.
Prin sentința civilă nr. 419/13.03.2009, Tribunalul Tulceaa respins cererea având ca obiect contestație acte administrativ fiscale si restituire sume, formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cuprinsul raportului de inspecție fiscală parțială nr. 18831 din 16 noiembrie 2007, întocmit de către T, se consemnează că, întrucât în perioada supusă controlului, nu înregistrează colectată, rezultă că bunurile și serviciile aprovizionate care au generat deductibilă solicitată la rambursare, respectiv stație pompe 1 și 2, pompe exterioare, stație pompe acoperită și descoperită, hala ambalat, clădire fabrica gheață, debarcader beton, clădire magazie stația 8, pompe tip și, ridicător, moară furaje, tablou electric, autoturism Mitsubisi, canton pază, sediu administrativ, magazie furaje, ponton acostare, baraca metalică, cabană, crap provenit din acvacultură calitate extra nu sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, conform art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
S-a mai constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară, acceptate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în cauza ce face obiectul dosarului nr. 16 D/P/2006, facturarea patrimoniului de la la s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii contabilității nr. 82/1991 republicată, în sensul că documentele reprezentând transferul dreptului de proprietate au fost întocmite formal, fără producerea fenomenului propriu-zis de vânzare-cumpărare, în vederea stingerii creanței, dar și că vânzarea patrimoniului fără acordul domnului în calitate de administrator, încalcă dispozițiile Actului adițional la actul constitutiv al societății autentificat sub nr. 1173 din 14 octombrie 2004, și înregistrat la. T, conform Incheierii nr. 2828 din 28 octombrie 2004. Decizia civilă nr. 301COM/08.12.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, privind anularea hotărârilor de revocare din funcția de administrator a domnului, a rămas irevocabilă prin decizia cu nr. 3145 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, stabilindu-se că documentele de vânzare a patrimoniului SC SRL sunt lovite de nulitate absolută.
In baza raportului de inspecție fiscală parțială s-au emis decizia de impunere nr. 192/16 noiembrie 2007 și dispoziția nr. 18831/16 noiembrie 2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, ce au fost contestate de către agentul economic controlat,
Prin Decizia nr. 1/23 ianuarie 2008, Tar espins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei de impunere și nu s-a investit cu soluționarea dispoziției nr. 18831/16 noiembrie 2007.
S-a motivat că sunt de valorificat concluziile raportului de expertiză judiciară, acceptate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în cazul ce face obiectul dosarului nr. 16 D/P/2006, referitoare la faptul că facturarea patrimoniului de la la s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată.
S-a concluzionat că nu are dreptul la deducerea și, implicit la rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 461.293 lei, întrucât bunurile și serviciile aprovizionate care au generat taxa pe valoarea adăugată deductibilă solicitată la rambursare nu au fost "destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile" așa cum prevede art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Inscrisurile anexate la dosar relevă că între cele două societăți a intervenit acordul de creditare nr. 989 din 4 mai 2004, în baza căruia a fost creditată de către, după care s-a încheiat Convenția nr. 285/7 martie 2006, prin care administratorul a recunoscut, în numele existența unei datorii de - lei - față de, asumându-și obligația de restituire a sumei până la 10 martie 2006, sub sancțiunea unor penalități de întârziere de 1,5%, la suma datorată, convenție ce a fost pusă în executare, formându-se dosarul nr. 32/2006 pe rolul.
In cursul executării silite, după sechestrarea activelor, T, prin același administrator, și T s-a încheiat un proces-verbal de compensare prin care s-a convenit că pentru datoria neachitată, să se preia de către SRL o cantitate de și active, iar la aceeași dată, Taî ntocmit facturile fiscale nr. -/- din 17 aprilie 2006, prin care s-au vândut active în valoare de 974.491 lei către T, în continuare, la 26 aprilie 2006, procedându-se și la compensarea unor penalități de întârziere aferente perioadei 10 aprilie-26 aprilie 2006 cu cantitatea de 71945 kg în valoare de -,93 lei, precum și la o altă vânzare în valoare de 116.902,60 lei.
Fără a da eficiență raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală pentru că, în baza concluziilor sale nu s-a pronunțat încă o soluție nici de către organele de urmărire penală și nici de către instanța de judecată, se constată că, la 28 octombrie 2004, în Registrul Comerțului s-a înregistrat mențiunea relativă la modificarea statutului în sensul numirii lui în calitate de administrator, alături de. Prin actul adițional încheiat s-a stabilit că, în vederea realizării obiectului de activitate la societății, cei doi administratori vor lucra împreună, vor organiza și conduce împreună activitatea economico-financiară și de producție, și tot împreună vor reprezenta față de terțele persoane fizice sau juridice, față de instituțiile economice, financiar-bancare, comerciale, judecătorești, notariale și oriunde va fi necesar, semnând împreună în calitate de reprezentanți ai societății.
Ulterior însă, administratorul a fost revocat din funcție, condiții în care a încheiat actele menționate anterior, singur, fără celălalt administrator. Insă, prin Decizia civilă nr.3145/16 octombrie 2007 Inaltei Curți de Casație și Justiție, s-a anulat hotărârea adoptată, așa încât se pune problema valabilității actelor încheiate în perioada cuprinsă între momentul revocării și 16 octombrie 2007, data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de anulare a revocării.
De asemenea, pe rolul Tribunalului Tulceas -a aflat și dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 212/9 februarie 2009, prin care s-a dispus rezilierea actului autentificat de sub nr. 258/5 martie 2004 și revenirea la situația anterioară încheierii actului în sensul excluderii pârâtului din cadrul
S-a constatat și desființarea de drept a actului adițional subsecvent nr. 432 din 18 aprilie 2005 privind cooptarea în societate a pârâtului și,implicit, pierderea calității de asociat al acestuia în cadrul
După cum s-a arătat, cât timp nu s-a tranșat în mod irevocabil problema asocierii și a dreptului de reprezentare a societății, se pune în discuție valabilitatea transferului de proprietate asupra bunurilor dobândite de către de la, așa încât -ul aferent operațiunii nu poate fi restituit, la acest moment.
In măsura în care actele în baza cărora s-a transmis dreptul de proprietate asupra bunurilor rămân valabile, nimic nu împiedică societatea contestatoare să solicite, atunci, restituirea sumei de 461.293 lei.
Față de considerentele expuse, nu se impune anularea actelor administrativ-fiscale atacate, și nici restituirea sumei de 461.293 lei reprezentând
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
In motivare, se arată că raportul de expertiză contabilă judiciară aflat la fila 175-178 din dosar (.1), a fost înlăturat de instanța de fond fără nici o explicație, deși pârâta nu l-a contestat și nu l-a combătut cu altă probă.
Deși probele din dosar susțin dreptul reclamantei la deducerea TVA-ului în sumă de 461.293 lei, instanța de fond face un istoric al unor probleme care au apărut în cadrul SC SRL (vânzătoarea) privind asociații și administratorii, probleme care nu constituie un motiv de a nu beneficia de dreptul de restituire al TVA-ului și de respingere a acțiunii.
Instanța de fond recunoaște că SC SRL are dreptul la restituire TVA în sumă de 461.293 lei, dar să o solicite când actele de transfer rămân valabile, deși din probele adminJ. și inclusiv expertiza contabilă necombătută de pârâtă probează efectuarea în fapt a vânzării și înregistrarea TVA-ului.
Recursul este nefondat.
Codul fiscal stabilește, în art.128 al.3 lit.b, că este asimilat livrării de bunuri transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite. Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la momentul intervenției faptului generator și care intervine, ca regulă, la data livrării bunurilor sau a prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de lege.
In cazul livrărilor de bunuri imobile, faptul generator de bunuri intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
In cauza de față, nu ne aflăm în situația livrării de temeiuri în desfășurarea activității comerciale curente a SC SRL, pentru a fi aplicabile disp.art.155 al.1 Cod fiscal și pct.75 (fost 58) din Normele metodologice de aplicare a acestuia, ci de o executare silită a patrimoniului său, pentru acoperirea creanței SC SRL.
In această situație, trebuie respectate normele legale privind modalitatea de facturare a livrării de bunuri de către organul de executare silită.
Așa fiind, organul fiscal a reținut în mod justificat că vânzarea a fost formulată în scopul acoperirii creanței pretinse de creditorul urmăritor SC SRL.
Pe de altă parte, facturarea patrimoniului societății în favoarea SC SRL s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în legea contabilității, fără a exista acordul și semnătura administratorului.
Convenția autentică nr.285/7.03.2006, prin care s-a recunoscut pe seama SC SRL existența unei datorii de 1.768.392 RON față de SC SRL, a fost semnată numai de către administratorul, fără acordul celuilalt administrator, încălcându-se, astfel, disp.art.146 din Legea nr.31/190, republicată.
In aceste condiții, toate criticile aduse prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Așa fiind, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-contestatoareSC SRL- cu sediul în T,-, -.1,.A,.2, jud.T, în contradictoriu cu intimata - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.419/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
Președinte, - - | Pt.Jud.- -, Semnează, cf.art.261 Cod pr.civilă, Președinte instanță, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./14.12.2009
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
