Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 433/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 433/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, invocată de către reclamanta în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe pârâții SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ DR., MINISTERUL APĂRĂRII și GUVERNUL ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâții Spitalul MILITAR D E Urgență Dr. și Ministerul Apărării, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei a învederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului asupra excepției de nelegalitate.
Reprezentantul pârâților Spitalul MILITAR D E Urgență Dr. și Ministerul Apărării a susținut că, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un act cu caracte normativ și nu unul cu caracter individual, excepția invocată fiind una de procedură, iar la solicitarea Curții, de a preciza dacă, reiterează excepția invocată de către pârâtul Guvernul României, a susținut că, își reiterează excepția pe care a invocat-o la punctul 1 prin întâmpinarea depusă în fața Tribunalului Cluj, excepție de altfel invocată și de către pârâtul Guvernul României.
Reprezentanta reclamantei a susținut că, este vorba de o apărare de fond și a pus concluzii de respingere, fie pe fond fie pe excepție, potrivit art. 126 alin. 6 din Constituția României, conform căruia orice, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act cu caracte normativ, poate să supună contorului judiciar acel act, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în baza principiului disponibilității, nici chiar instanța nu poate impune părții mijloace de apărare, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, raportat la art. 241 TCE, primează legislația comunitară.
Reprezentantul pârâților Spitalul MILITAR D E Urgență Dr. și Ministerul Apărării a susținut că, ar fi fost posibil acest mod de abordare, dacă reclamanta nu ar fi avut acces liber la justiție, actele cu caracte normativ putând fi oricând suspus controlului judiciar potrivit art. 4 alin. 11 din legea contenciosului administrativ, arătând că, normele evocate se exclud una pe cealaltă, iar dispozițiile din dreptul comunitar nu au aplicabilitate.
Curtea, în urma deliberării, raportat la susținerile reprezentanților părților cu privire la excepția de inadmisibilitatea a excepției de nelegalitate invocată de către pârâți, apreciază că, ne aflăm în fața unor apărării de fond ce urmează a fii analizate odată cu fondul cauzei și apreciind că, prezenta cauză este în stare de judecată, acordă cuvântul părților pe fond.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea excepției de nelegalitate și să se constate că, actul administrativ a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative invocate, cu cheltuieli de judecată, conform bonului fiscal, anexat împuternicirii avocațiale.
Reprezentantul pârâților Spitalul MILITAR D E Urgență Dr. și Ministerul Apărării a susținut că, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată, pentru aspectele detaliate pe larg la punctele 1 și 2 din întâmpinarea depusă în fața Tribunalului Cluj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2144 din 14 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția tardivității și s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ "DR. ".
Prin decizia civilă nr. 667 din 16 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJs -a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2144 din 14 noiembrie 2008 casându-se s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reclamanta la data de 23 aprilie 2009 depus o extindere de acțiune prin care a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006 împotriva pârâților SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ "DR. ", GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII.
Cu privire la excepția de nelegalitate arată că în conformitate cu art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ, indiferent de data emiterii acesteia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Potrivit dispoziției legale, respectiv art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, care definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii", se încalcă dispoziții speciale inserate în legi constituționale și organice cu forța superioară.
Definiția dată nașterii prin art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006 încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin 1 și ale art. 49 alin 1 și 2 din Constituția României, principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere multiplă derivată din aceeași sarcină (gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă, creându-se astfel, posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru naștere, iar nu pentru toți copii rezultați din actul nașterii, astfel după cum ar fi normal.
Pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2009 solicită respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din nr. 1025/2006 și a acțiunii extinse formulată de reclamantă.
Prin extinderea de acțiune care a făcut obiectul dosarului civil nr-, reclamanta a considerat că se impune, raportat la cererea principală, și chemarea în judecată a, în calitatea sa de emitent al "actului administrativ producător de efecte juridice nr. 7814/31 iulie 2008".
Cu referire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, pârâtul arată că, raportat la caracterul actului normativ a cărui nelegalitate se cere a se constata, apreciază că excepția invocată este inadmisibilă.
Conform prevederilor art. 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe cale de excepție se poate cerceta legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, nu și a unui act administrativ cu caracter normativ.
HG NR. 1025/2006 a fost emisă pentru organizarea executării OUG nr. 148/2005, iar potrivit doctrinei, această hotărâre are caracterul unui act administrativ normativ, deoarece cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane.
Excepția ridicată este inadmisibilă, întrucât nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ nu poate fi invocată pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, procedura fiind specifică numai actelor administrative cu caracter individual.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005, indemnizația lunară prevăzută la art 1 se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin 2, după data de 1 ianuarie 2006.
Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006 fac trimitere explicită la dispozițiile art. 2 din aceleași norme, în deplină concordanță cu prevederile art 6 alin 1 din OUG nr. 148/2005.
Prin încheierea din ședința publică din 15 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 10 pct 1 coroborat cu art. 1 pct 1 din Legea nr. 554/2004, s-a sesizat Curtea de APEL CLUJ cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SPITALUL MILITAR D E URGENȚĂ "DR ", GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL APĂRĂRII.
Examinând excepția de nelegalitate invocată în cauză, Curtea de apel constată următoarele:
1. Prealabil soluționării fondului cauzei, se impune analizarea excepției inadmisibilității cererii. Se susține de către pârâtul Guvernul României că cererea formulată este inadmisibilă întrucât excepția invocată vizează un act administrativ cu caracter normativ respectiv dispozițiile cuprinse într-o hotărâre de guvern care creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane și au caracter general, impersonal și cu aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de persoane.
Conform art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Analizând susținerile pârâtului din perspectiva dispozițiilor legale enunțate și a soluțiilor de principiu comunicate de către comisia de unificare a practicii judiciare (10 aprilie 2009) se poate observa că acestea sunt lipsite de temei legal în raport cu clasificarea pe care doctrina o face cu privire la actele administrative.
Astfel, după gradul de întindere al efectelor juridice, acte administrative sunt acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general și impersonal, ele conținând reguli generale de conduită, aplicabile la un număr nelimitat de subiecți respectivacte administrative individuale- care creează, modifică sau sting drepturi subiective sau obligații în sarcina uneia sau mai multe persoane dinainte determinate, având astfel destinatar prestabilit.
Cum în cazul în speță actul atacat cu excepția de nelegalitate are un destinatar predeterminat - beneficiarii indemnizației pentru creșterea copilului - acest act poate produce efecte numai în ce privește aceste categorii de persoane astfel că există posibilitatea cenzurării acestuia pe calea excepției de nelegalitate.
2. Analizarea excepției de nelegalitate invocată în raport cu prev. art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OU. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1.825/2005 urmează a fi realizată, deși la acest moment dispozițiile enunțate au fost abrogate, întrucât instanța competentă a apreciat că acestea urmează a produce efecte și de acestea depinde soluționarea litigiului în fond, în raport cu momentul emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită și întrucât fundamentarea în drept a deciziei atacate s-a realizat prin invocarea definiției termenului "naștere" din acest act normativ.
Excepția de nelegalitate a disp. art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1.025/2006 urmează a fi analizată prin raportare la aceleași considerente întrucât instanța de fond a apreciat că de acestea depinde soluționarea litigiului pe fond în raport cu împrejurarea că executarea actului administrativ atacat produce efecte și sub incidența acestor dispoziții legale.
Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru " naștere" prin actele atacate este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Prin dispozițiile atacate prin invocarea excepției de nelegalitate se realizează o discriminare întrucât copii abandonați care ulterior au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela pot beneficia de indemnizație fără a distinge dacă provin dintr-o naștere simplă sau din una multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Legalitate actului administrativ semnifică conformarea acestuia actelor emise de Parlament și celorlalte acte normative care au forță juridică superioară acestuia.
Condițiile de legalitate pentru actele administrative cuprind între altele și condiția ca actul administrativ să fie conform scopului legii ca și al celorlalte acte normative emise de organele superioare organului administrativ emitent.
Actele administrative atacate prin invocarea excepției de nelegalitate, în privința definițiilor criticate, în fapt definiția criticată reluată în actul subsecvent fără o analiză critică, cuprind, astfel cum s-a relevat anterior, dispoziții care nu sunt în conforme actelor normative în aplicarea cărora au fost edictate.
Actele atacate apar ca nelegale nefiind respectată cerința conformării lor cu actele normative cu forță superioară și întrucât instituie discriminări pentru persoane aflate în situații similare astfel că în temeiul disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ Curtea va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta și va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 aprobate prin nr. 1.025/09.08.2006 și a dispozițiilor art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevedeilor OUG nr. 148/2005 aprobate prin nr. 1.825/22.12.2005.
Pârâții aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă,vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta domiciliată în C-N-. 10 județul
Constată nelegalitatea art. 3 al. 1 din nr.HG1025/2006.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
6 ex./21.10.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
