Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.48/CA

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de pârâții SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL CONSTANTA, cu sediul în C,-, județ C și CONSILIUL LOCAL CONSTANTA, cu sediul în C, bd. - nr.51, județ C, împotriva Sentinței civile nr.255 din 26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 1330/CA/2006), în contradictoriu cu intimatul reclamant - N SRL - cu sediul în C,-, -.C,.23, județ C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant prin avocat în substituire avocat, în baza delegației de substituire nr.264/2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral al cauzei prin care grefierul de ședință învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru.

Pentru intimatul reclamant, av. solicită atașarea dosarului de fond nr-. Invederează că litigiul s-a soluționat pe fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă, susținere dovedită cu înscrisul pe care îl depune la dosar, astfel că recursului de față a rămas fără obiect.

Curtea respinge cererea de atașare a dosarului de fond și constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei.

Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat; în subsidiar solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât litigiul s-a soluționat pe fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă. Solicită cheltuieli de judecată.

Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.255/26.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - N SRL C în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Local C constatându-se nelegalitatea anexei 1.5 pct.3 din nr.480/2004 referitoare la taxa pentru folosirea tramei stradale de către autovehiculele de transport marfă pe raza Municipiului

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția de nelegalitate a nr.480/2004, act administrativ unilateral cu caracter normativ, este pe deplin admisibilă, nefiind vorba de încălcarea principiului neretroactivității legii civile, întrucât procedura prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004 este de imediată aplicare, putând fi folosită chiar înainte de data intrării în vigoare a noii legi în cazul actelor cu caracter normativ.

Pe fondul excepției de nelegalitate, instanța de fond a reținut că una din atribuțiile principale ale consiliului local o constituie stabilirea impozitelor și taxelor speciale, în condițiile legii, scopul acestor prevederi fiind în sensul plății de către persoanele fizice sau juridice a serviciilor prestate acestora de către instituțiile publice.

Prin anexa 1.5 pct.3 din nr.480/2004 s-a instituit taxa folosire tramă stradală de către autovehicule transport marfă pe raza Municipiului C, taxa fiind achitată la eliberarea "autorizației de circulație". Sustragerea de la plata acestei taxe constituie contravenție și se sancționează cu amendă, sancțiunea aplicându-se societății căreia îi aparține mijlocul de transport.

A motivat instanța că taxa de folosire tramă stradală încalcă dispozițiile art.26 din OUG nr.45/2003 care prevăd că această taxă se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-a instituit, iar prin regulament aprobat de consiliul local se vor determina în condițiile în care se pot percepe taxele speciale, modul în care se obține acordul persoanelor fizice și juridice, precum și modul de repartizare a acestora.

S-a apreciat că taxa instituită nu poate fi încadrată în disp. art.26 din OUG 45/2003 întrucât prin actul administrativ contestat nu s-a precizat serviciul public pentru care s-a înființat și nu s-a arătat în ce măsură societatea reclamantă este beneficiară a unui astfel de serviciu public pentru a fi obligată la plata taxei.

Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții Consiliul Local C și Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Local C care au criticat soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.

Au susținut recurenții, în esență, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral emis anterior datei de 7.01.2005 este inadmisibilă deoarece se încalcă principiul neretroactivității legii civile având în vedere că legalitatea unui act administrativ nu poate fi verificată decât în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul adoptării lui.

În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, au arătat recurenții că motivarea primei instanțe este eronată deoarece din cuprinsul art.26 nu rezultă obligația Consiliului Local de a adopta mai întâi regulamentul, iar aprobarea regulamentului s-a făcut de către Consiliul Local concomitent cu votarea taxelor speciale.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește admisibilitatea invocării excepției de nelegalitate, se reține că, la momentul ridicării excepției în fața instanței civile, instanță învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, era în vigoare Legea nr.544/2004.

Problema pusă în discuție de către recurenți se circumscrie faptului că actul administrativ atacat este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, din acest punct de vedere calea aleasă de reclamantă fiind considerată ca inadmisibilă.

Curtea apreciază că momentul adoptării actului administrativ nu prezintă relevanță decât sub aspectul prescripției dreptului la acțiune deoarece, dacă nu există dreptul la acțiune, nu există nici dreptul la excepție. Ori, în speța de față, dreptul la acțiune este imprescriptibil față de disp. art.11 alin.4 din Legea nr.544/2004 care stabilesc că "actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".

Prin urmare, dreptul reclamantei de a invoca excepția de nelegalitate nu depinde de momentul emiterii actului administrativ.

Conform dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 consacră în mod expres o cale procesuală pentru analizarea legalității unui act administrativ de care depinde soluționarea unei alte cauze și stabilesc condițiile în care se poate invoca o atare excepție și procedura de judecată ce trebuie urmată. Fiind o normă de procedură, ea este de imediată aplicare, astfel că, de la momentul intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, se poate invoca în orice proces excepția de nelegalitate prevăzută de art.4.

Recurenții nu fac distincție între norma de procedură, care conferă o anumită cale la justiție și cea de drept material în raport de care se analizează legalitatea actului. Principiul tempus regit actum invocat de recurenți se aplică doar în ceea ce privește norma de drept material, respectiv OUG nr.45/2003 și nu cu privire la Legea nr.554/2004.

Față de cele arătate, Curtea constată că sesizarea instanței de contencios-administrativ s-a făcut cu respectarea legii în vigoare la momentul invocării excepției de nelegalitate.

În ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Astfel, legiuitorul a instituit obligația tuturor persoanelor fizice și juridice prevăzute de titlul IX din Codul fiscal, în calitatea lor de contribuabili, de a contribui prin taxele și impozitele locale stabilite de consiliile locale, însă între limitele și în condițiile legii, la cheltuielile publice locale.

În accepțiunea Codului fiscal (art.282), taxele speciale sunt acelea instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de consiliile locale pentru servicii publice locale, în anumite domenii și cuantumuri stabilite în conformitate cu prevederile OUG 45/2003 privind finanțele publice locale.

Prin anexa nr.1.5 pct.3 la nr.480/2004 se instituie " taxa folosire tramă stradală de către autovehiculele de transport marfă pe raza Municipiului C pe străzile de trafic ușor, mediu și greu", taxă ce este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă, pentru circulația pe anumite străzi, în funcție de masa totală maxim autorizată. Sustragerea de la plata taxei constituie contravenție și se sancționează cu amendă, sancțiunea aplicându-se persoanei căreia îi aparține mijlocul de transport.

Recurenții au susținut că taxa folosire tramă stradală este o taxă specială, fundamentată pe necesitatea menținerii în stare de funcționare a arterelor rutiere din oraș, constituind venit cu destinație specială pentru reabilitarea, întreținerea și menținerea tramei stradale.

Dispozițiile art.26 din OUG nr.45/2003 privind finanțelor publice locale reglementează modul de instituire a taxelor speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale. În acest sens se prevede că:

"(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, aprobă taxe speciale.

(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice locale, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii.

(3) Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, se vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.

-

(6) speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

(7) speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de consiliul local, județean sau Consiliul General al Municipiului B, după caz."

Prin urmare, Consiliul Local al Municipiului C este abilitat prin lege să instituie taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice, însă stabilirea acestor taxe trebuie să respecte condițiile impuse de lege. Autoritatea publică locală este obligată să fixeze mai întâi, prin regulament, condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.

În speță, taxa instituită prin anexa 1.5 pct.3 a nr.480/2004 nu poate fi încadrată în disp.art.26 din OUG nr.45/2003 întrucât prin actul administrativ contestat nu s-a precizat serviciul public pentru care s-a înființat și nu s-a arătat în ce măsură societatea reclamantă este beneficiara unui astfel de serviciu public pentru a fi obligată la achitarea taxei. În lipsa unui regulament aprobat de Consiliul local în conformitate cu disp. art.26 alin.3, instituirea oricărei taxe speciale apare ca nelegală.

Instanța apreciază că rațiunea stabilirii condițiilor mai sus arătate este tocmai aceea de se respecta principiul transparenței, și anume de a se putea verifica dacă taxele percepute au fost utilizate în scopurile pentru care au fost create. Ori, în cauză, recurenții nu au arătat motivele pentru care dispozițiile legale au fost eludate și care ar fi modalitatea de verificare a destinației sumelor încasate.

Recurenții au mai susținut că nu există obligația de a emite un regulament separat, mai înainte de stabilirea taxelor, iar în cazul de față regulamentul face parte din 480/2004. Ori, aceste susțineri nu se verifică, regulamentul trebuind să cuprindă condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective, elemente pe care hotărârea Consiliului Local nu le cuprinde.

Pentru considerentele expuse, văzând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de pârâții SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL CONSTANTA, cu sediul în C,-, județ C și CONSILIUL LOCAL CONSTANTA, cu sediul în C, bd. - nr.51, județ C, împotriva Sentinței civile nr.255 din 26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 1330/CA/2006), în contradictoriu cu intimatul reclamant - N SRL - cu sediul în C,-, -.C,.23, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 ianuarie 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud. fond:

red.dec.jud.

2 ex/04.02.2008

Președinte:Elena Carina Gheorma
Judecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Constanta