Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 63

Ședința publică de la 11 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț

JUDECĂTOR 3: Dan Mircea

Grefier:

S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr.3146/CA/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect excepția nelegalitate act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin încheierea din 08.02.2008, s-au respins cererile de abținere de la soluționarea dosarului ce face obiectul cauzei de față.

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, apreciază că nu sunt motive de amânare a cauzei.

Văzând că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL IAȘI,

Asupra recursului de contencios administrativ de față.

Prin sentința civilă nr. 3146/CA/1.11.2007 a Tribunalului Iașia fost respinsă excepția de nelegalitate a I nr. 28/2000 de aprobare a Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă

și canalizare al I, ridicată de pârâtul al municipiului I în acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta și cu pârâta Primăria Municipiului I de reclamanta

A reținut instanța de fond că,prin Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000 s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare al,care reglementează furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, printre aceste servicii fiind inclus și serviciul public de colectare a apelor meteorice, reglementat în cuprinsul cap. 6. Pe baza formulelor cuprinse în acest regulament și contractului nr. 2500 din data de 01.01.1995, lunar, reclamanta I, în calitate de prestator al serviciului public, facturează contravaloarea acestui serviciului public de colectare a apelor meteorice de pe domeniul public al municipiului I către autoritățile administrației publice locale, precum în cauză, către Primăria mun.

Deși inițial pârâtul recurent a contestat legalitate actului administrativ atacat raportat la netemeinicia stabilirii contravalorii serviciilor privind colectarea apelor meteorice, în fața instanței de contencios administrativ acesta invocă nelegalitatea instituirii acestei taxei.

În drept, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, dacă de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiul a invocat în cauză excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, cu motivarea că la data aprobării acestei hotărâri nu exista nici un temei legal pentru perceperea unei taxe pentru colectarea apei meteorice, în acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta și cu pârâta Primăria mun. I, de reclamanta, acțiune aflată în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr-, având ca obiect obligare pârâților la plata contravalorii serviciului public pentru luna octombrie 2002.

Instanța reține, pe de o parte, că pârâtul care a invocat excepția de nelegalitate în cadrul litigiului dedus judecății nu trebuia să urmeze procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 4 stipulând posibilitatea cercetării oricând în cursul unui proces a legalității unui act administrativ unilateral, fără a face vreo referire la necesitatea

procedurii prealabile. Așadar, excepția nu este prematur invocată ori, așa cum susține reclamanta, tardiv introdusă.

În privința excepției invocate, Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora "în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."

Astfel, Legea nr. 4/1981 a gospodăriei comunale, în vigoare la data aprobării hotărârii contestate, pe baza căreia s-a creat și a funcționat serviciul de colectare, transport și epurare a apelor meteorice al municipiului I, prevede, în Secțiunea 1 Capitolului 3, "Rolul consiliilor populare județene în organizarea și desfșurarea activitții de gospodrie comunal", printre îndatoririle și atribuțiile consiliilor județene enumerându-se și "întreaga activitate de gospodrie comunal ce se desfșoar în municipiile, orașele și comunele din cadrul județului" acesta având "obligația de a stabili msurile necesare pentru realizarea lucrrilor tehnico-edilitare și a celorlalte activitți de gospodrie comunal cu respectarea planurilor și schitelor de sistematizare, ținând seama de condițiile specifice, caracterul sau rural, mrimea, importanta și perspectivele de dezvoltare ale localitților" (art. 12).

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 107/1996 a apelor, autoritățile administrației publice locale au obligația asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localități, precum și colectarea apelor meteorice, canalizarea și epurarea apelor uzate.

Față de dispozițiile art. 42-45 din Legea nr. 27/1994, în forma în vigoare la data adoptării actului contestat, invocate de către pârâtul recurent, instanța apreciază că acesta dă o interpretare nepermisă textelor de lege invocate, care conferă, într-adevăr, posibilitatea consiliilor locale de a institui alte taxe locale și nicidecum nu interzice altor autorități publice dreptul de a institui astfel de taxe. Un drept conferit unei persoane nu determină, în mod automat, exclusivitatea acestuia, iar în situația în care legea nu interzice și nici nu prevede în mod limitativ o categorie de persoane care pot avea acel drept, trebuie verificat patrimoniul subiectiv generic al persoanei pentru a constata existența dreptului. Astfel, cum dreptul de a stabili noi taxe locale nu este acordat numai consiliilor locale, în virtutea principiului qui potest plus, potest minus, trebuie recunoscut consiliilor județene dreptul de a stabili taxe locale speciale în domeniile pe care le gestionează.

Or, reclamanta I este cea care asigură contra cost serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare pentru consumatori,

inclusiv serviciul de canalizare a apelor meteorice, la care face referire pârâtul în excepția de nelegalitate, în calitate de prestator al serviciului public încredințat de către autoritățile locale.

Pârâtul reclamant este în eroare și atunci când afirmă că această taxă a fost instituită "nu pentru un serviciu public, ci în favoarea unei regii autonome", în condițiile în care taxa este stabilită pentru prestarea serviciului public încredințat, într-adevăr, unei regii autonome, ca operator economic contractant.

Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că a existat temei legal pentru perceperea unei taxe pentru canalizarea apelor meteorice la data aprobării Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, temeiuri care se mențin și în condițiile legislației în vigoare.

Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea nr. 28/2000 a Consiliului Județean I este legală, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a respins excepția de nelegalitate invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiul

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs Consiliul Local al municipiului I, considerând că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată în cauză, prin care s-a impus plata unei taxe pentru colectarea apelor meteorice, deși la data adoptării acestei hotărâri nu exista un temei legal de percepere a unei astfel de taxe, temeiul indicat în cuprinsul actului administrativ fiind Ordinul 29/1993 al Ministerului Lucrărilor Publice, cu toate că prin ordin nu se poate crea un nou serviciu public și nici nu poate fi impusă plata unei taxe pentru acel serviciu.

În anul 2000, când a fost adoptată 28 puteau fi impuse noi taxe în afara celor prevăzute expres în legislație, doar cu respectarea cap. 8 - "alte taxe locale", art. 42 -45 din Legea 27/1994 privind impozitele și taxele locale, texte ce recunosc acest drept consiliilor locale, iar nu celor județene și doar cu scopul satisfacerii "unor necesități ale locuitorilor", iar nu în favoarea unei regii - în speță -, care o și colectează.

De asemenea, art. 6.4.8 prevede faptul că "contravaloarea cantității de apă meteorică colectată de pe suprafețele aflate în administrația publică și locală și evacuată în rețeaua publică de canalizare va fi suportată de către administrația locală respectivă", însă I nu poate prin hotărâre să stabilească obligații în sarcina altor autorități publice locale.

Intimata I prin întâmpinare solicită respingerea recursului promovat, actul administrativ în cauză fiind emis în baza

competențelor stabilite prin Legea 4/1981, în vigoare la data respectivă, coroborată cu art. 19 din Legea 107/1996 a apelor, iar este în subordinea I, astfel că nu poate fi negat dreptul acestuia de stabilire a tarifelor aferente serviciilor prestate de regie, ce reprezintă în fapt contravaloarea cheltuielilor efectuate cu întreținerea și exploatarea instalațiilor componente și subansamblelor ce servesc asigurării serviciului respectiv. Aceasta în condițiile în care serviciul de preluare, transport și epurare a apelor meteorice se prestează în folosul întregii comunități, lipsa lui putând conduce la contaminarea surselor de apă potabilă, cu consecințe nefaste asupra sănătății publice.

Curtea verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, nu poate fi reținută susținerea recurentei privind lipsa temeiului legal al taxei în litigiu, având în vedere că disp. Cap. 33 secț.1 din Legea 4/1981 a gospodăriei comunale, coroborată cu art. 19 din Legea 107 apelor - astfel cum au fost reproduse de instanța de fond -ambele în vigoare la data emiterii actului respectiv, recunoșteau în mod expres competența consiliilor județene în luarea măsurilor necesare de realizare a lucrărilor tehnico -edilitare și a celorlalte activități de gospodărire comunală, și de asemenea a autorităților administrației publice locale, din care nu poate fi exclus însă Consiliul județean - în asigurarea gospodăririi eficiente a apei distribuite în localități, colectarea apelor meteorice, canalizare și epurarea apelor uzate.

Corect a fost reținut și faptul că tariful litigios nu ar reprezenta stabilirea de Iau nor obligații în sarcina unor terțe autorități publice, din moment ce toți beneficiarii serviciilor de apă -canal de pe raza județului I au sarcina decontării achitării efective a contravalorii cheltuielilor de epurarea apelor meteorice, iar recurenta este cea căreia îi revine administrarea rețelei stradale, a parcurilor, piețelor publice, esplanadelor, etc. calitate în care îi revine suportarea tuturor taxelor aferente serviciilor de care beneficiază domeniul public pe care îl administrează efectiv.

Așa fiind, curtea urmează a menține ca legală și temeinică sentința civilă 3146/CA/2007 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de Consiliul Local al municipiului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței nr. 3146/CA/1.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex.

21.02.2008

Tribunalul Iași:

- -

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Iasi