Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 639/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 639/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după casare, excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1714 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 15/1990 în favoarea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții SC SA, SC SA, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Curtea de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 247 din 25 februarie 2008 admis excepția lipsei interesului invocată de pârâta SC SA și în consecință a respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin încheierea ședinței de judecată din data de 29.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a fost suspendată judecarea recursului declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 384/A din 21.07.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- și sesizată Curtea de APEL CLUJ - Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurenți, conform art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru a dispune în acest sens, Secția civilă a Curții de APEL CLUJa reținut că în ședința de judecată de la acel termen, recurenții au invocat excepția de nelegalitate referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea, deoarece au pretins că tatăl antecesorului lor a fost proprietarul tabular al unei parcele de teren în discuție, cuprinsă atât în adeverința nr. 118/1991, iar apoi comisia locală și cea județeană de aplicare al Legii nr. 18/1991 au fost obligate să-i pună în posesie pe vechiul amplasament și să elibereze titlul de proprietate conform acelei adeverințe.
A considerat secția civilă a Curții de APEL CLUJ că în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, așa încât a dispus în sensul celor mai sus arătate, sesizând Secția de contencios administrativ pentru soluționarea excepției.
Procedând la analizarea excepției de nelegalitate invocat, instanța reține următoarele:
Reclamanții -, -, în calitate de pârâți-recurenți în dosarul Secției civile, moștenitori ai defunctului, au invocat excepția de nelegalitate referitoare certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 115/1990, considerând că o parte din terenurile cuprinse în acest act au fost proprietatea tatălui antecesorului lor, numitul de care a fost deposedat prin colectivizare.
În termenul legal, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate care a fost aprobată, eliberându-se adeverința nr. 118/12.10.1991 care constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate, iar terenul respectiv este cuprins în 764.
Față de tergiversările comisiei locale de a elibera titlul de proprietate au acționat în justiție, iar prin sentința civilă nr. 6.534/2003, devenită irevocabilă, cele două comisii de fond funciar au fost obligate să-i pună în posesie pe vechile amplasamente și să le elibereze titlul de proprietate.
Eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut ulterior datei la care a fost soluționată cererea inițială și cum se referă la aceleași suprafețe de teren este ilegal.
Cu toate că au acționat în contencios administrativ împotriva acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate, acțiunea lor a fost respinsă ca tardivă, însă acest lucru nu îi împiedică să invoce oricând nelegalitatea actului pe calea excepției, în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei interesului legitim în promovarea excepției arătate.
În esență, s-a susținut că raportat la prev. art. 8 - 14 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din localitatea cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea antecesoarei sale, neformulând cererea pentru acest teren, ci pentru alte terenuri cuprinse în registrul agricol, iar adeverința nr. 118/1991 s-a eliberat pentru acele terenuri și nu pentru terenul în litigiu.
Sentința invocată a obligat comisiile de fond funciar la finalizarea lucrărilor de eliberare a titlului de proprietate fără a se referi la un anumit amplasament pentru terenuri și, în nici un caz, nu cuprinde amplasamentul terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Referitor la lipsa interesului legitim, ca una din condițiile de existență a dreptului la acțiune, pârâta a arătat că terenul solicitat și aprobat în limitele a 2,37 ha. nu cuprinde și terenul în litigiu aflat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate care este situat în intravilanul localității, în zona denumită "" și nu se suprapune cu nici una din parcelele solicitate, deoarece tot terenul aprobat prin Anexa 3 poziția 101, așa cum rezultă din coloana 7, este teren extravilan, și, mai mult, pârâții au fost puși deja în posesie cu suprafața integrală de 2,37 ha, după cum rezultă din titlul de proprietate nr. 1.599/833 pentru suprafața de 1,7400 ha. și prin procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 6.300 mp. ceea ce totalizează întreaga suprafață reconstituită, așa încât nu mai există nici un interes în susținerea acțiunii.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr.civ. " instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Așa fiind, examinând prima excepție, Curtea a gasit-o neîntemeiată, deoarece justificarea calității procesuale active a reclamanților în promovarea excepției de nelegalitate, ca mijloc de apărare în procesul civil, în care au calitatea de pârâți-recurenți, se face în raport de disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care asigură "părții interesate dreptul de a solicita cercetarea legalității unui act administrativ unilateral de instanța de contencios administrativ" și nu de disp. Legii nr. 18/1991, temei legal pe baza căruia s-a bazat invocarea acestei excepții.
Excepția lipsei interesului, invocată de aceeași pârâtă este găsită întemeiată de
Este bine cunoscut că una din condițiile generale de exercitare a oricărei acțiuni în justiție este interesul care se concretizează prin folosul pe care l-ar putea obține partea în urma activității procesuale purtate. La rândul lui, interesul, ca entitate juridică, trebuie să fie legitim, adică să fie conform ordinii de drept, să fie personal, adică să fie propriu celui de promovează acțiunea, să fie născut și actual, în sensul că se află în ființă la data promovării acțiunii și pe tot timpul exercitării acesteia.
În cazul de față, excepția de nelegalitate invocată în fața instanței de contencios administrativ caracteristicile unei veritabile acțiuni, situație în care Curtea este în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor generale de exercitare a acesteia, inclusiv existența și actualitatea interesului legitim.
Cum reclamanții dețin deja un titlul de proprietate și un proces-verbal de punere în posesie cu privire la suprafețele de teren pentru care au urmat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar, fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală solicitată de 2,37 ha. (titlul de proprietate nr. 1.599/833 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 729) este evident că nu mai pot justifica un interes în susținerea excepției de nelegalitate a certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe prin decizia nr. 2589 din 20 iunie 2008 admis recursul declarat de reclamanți și a casat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că legiuitorul a limitat marja de apreciere a instanței de contencios administrativ pusă în situația a se pronunța cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu care este investită în sensul că judecătorul are obligația de a da o soluție în ceea ce privește fondul cauzei.
Lipsa de interes a autorului excepției de nelegalitate în promovarea acesteia putea fi invocată cu ocazia analizării condițiilor de admisibilitate de către instanța de drept comun ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Curtea de APEL CLUJ în rejudecarea excepției de nelegalitate invocate de -, -, în calitate de pârâți-recurenți în dosarul Secției civile, moștenitori ai defunctului, au invocat excepția de nelegalitate referitoare certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 115/1990, considerând că o parte din terenurile cuprinse în acest act au fost proprietatea tatălui antecesorului lor, numitul de care a fost deposedat prin colectivizare.
S-a susținut că în termenul legal, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate care a fost aprobată, eliberându-se adeverința nr. 118/12.10.1991 care constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate, iar terenul respectiv este cuprins în 764.
Refuzul nejustificat al comisiei locale de a elibera titlul de proprietate a fost sancționat prin acționarea în justiție, iar prin sentința civilă nr. 6.534/2003, devenită irevocabilă, cele două comisii de fond funciar au fost obligate să-i pună în posesie pe vechile amplasamente și să le elibereze titlul de proprietate.
Autorii excepției de nelegalitate susțin că deși au acționat în contencios administrativ împotriva certificatului de atestare a dreptului de proprietate, acțiunea lor a fost respinsă ca tardivă, însă acest lucru nu îi împiedică să invoce oricând nelegalitatea actului pe calea excepției, în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În apărare s-a susținut că raportat la prev. art. 8 - 14 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din localitatea cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1.714 din 15.11.1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea antecesoarei sale, neformulând cererea pentru acest teren, ci pentru alte terenuri cuprinse în registrul agricol, iar adeverința nr. 118/1991 s-a eliberat pentru acele terenuri și nu pentru terenul în litigiu.
Sentința invocată a obligat comisiile de fond funciar la finalizarea lucrărilor de eliberare a titlului de proprietate fără a se referi la un anumit amplasament pentru terenuri și, în nici un caz, nu cuprinde amplasamentul terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Toate apărările care vizează circumscrierea litigiului sferei răspunderii pârâtei pot fi analizate doar de instanța investită cu soluționarea acestui litigiu.
Instanța investită cu soluționarea excepției de nelegalitate nu poate cenzura împrejurările reținute de instanța care a dispus investirea în ceea ce privește măsura în care de actul administrativ atacat în această procedură depinde soluționarea cauzei.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile nelegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin Legea nr 262/2007.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracterindividual sau normativemis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
Este unanim admis că pentru ca un act administrativ să fie legal, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții actul administrativ să fie emis în conformitate cu litera și spiritul Constituției;. actul administrativ să fie emis în litera și spiritul legilor și a ordonanțelor actul administrativ să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administrației publice care sunt superioare organului administrativ emitent actul administrativ să fie emis de organul administrativ numai în limitele competenței sale, actul administrativ să fie emis în forma și cu procedura prevăzute de lege.
Analizarea legalității actului administrativ trebuie realizată prin verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor enumerate și nu poate fi realizată prin raportare la alte raporturi juridice existente între beneficiarul actului administrativ și persoana care afirmă că prin aplicarea dispozițiilor actului administrativ ar putea fi vătămată de actul pe care aceasta îl apreciază ca fiind nelegal.
Verificarea legalității actului administrativ unilateral atacat relevă că analizarea aspectului dacă actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale de superior, respectiv în concret analizarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 1714 în raport de dispozițiile Legii nr. 15/1990 și a prevederilor HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
Analizarea actului a cărei nelegalitate este contestată în raport de aceste dispoziții relevă că s-a procedat la întocmirea documentației necesare stabilite ca atare prin dispozițiile HG nr. 834/1991.
Actul atacat a fost emis de către organul abilitat respectiv Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Comisiei pentru stabilirea și evaluarea terenurilor constituită prin ordinul ministrului nr. 97140 din 28 iulie 1995 cu respectarea exigențelor HG nr. 480/1994.
Titularul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, SA era îndreptățit să parcurgă procedura instituită prin Legea nr. 15/1990 și prin HG nr. 834/1991 îndeplinind condițiile esențiale instituite prin textele indicate.
Actul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează materia în care acesta a fost pronunțat de către autoritatea publică îndrituită să emită astfel de acte cu respectarea limitelor acestei autorități, în forma instituită de lege în termenele instituite de actele normative incidente și cu respectarea procedurii obligatorii pentru derularea acestui demers.
Reținând că actul a cărui nelegalitate este invocată a fost emis cu respectarea tuturor dispozițiilor de superior și în baza unei stări de fapt corect determinate,Curtea va respinge excepția nelegalității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate ridicate de reclamanții, în ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1714/15.11.1996 emis de MINISTERUL AGRICULTURII ȘI ALIMENTAȚIEI în contradictoriu cu pârâții SC SA, SC SA, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
22 ex./29.10.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
