Anulare decizie uniunea naționala a barourilor din românia. Sentința 640/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 640/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după casare și trimitere spre rejudecare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților BAROUL MARAMUREȘ și UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare decizie Uniunea Naționala a Barourilor din România nr. 210 din 12.05.2007 și a hotărârii nr. 49 din 08.12.2006 a Baroului
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții BAROUL MARAMUREȘ și UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, s-a solicitat anularea hotărârii nr. 49 din 08.12.2006 a Baroului M și a deciziei nr. 210 din 12.05.2007 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, recunoașterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen si obligarea pârâților la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat si înscrierea în tabelul de avocați definitivi a Baroului
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielile de judecată.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că în data de 17.03.2006 a depus la Baroul Maramureș cererea de admitere în profesia de avocat, cu scutire de examen, în conformitate cu art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/95, republicată iar față de această solicitare, în data de 5.03.2007, reclamantului i s-a comunicat hotărârea nr. 49 din 8.12.2006 a Baroului M prin care se respinge cererea pentru primirea în profesia de avocat, iar prin decizia nr. 210/2007 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, se menține punctul de vedere al Baroului
Având în vedere acest refuz, reclamantul apreciază că pârâții prin hotărârea și decizia emisă au interpretat greșit nr.HG 498/2004.
Astfel, reclamantul consideră că nu s-au avut în vedere art. 1 din Normele metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice politiei, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu stagiul în funcții civile.
Reclamantul a mai arătat că din anul 1994, luna iulie, când a absolvit Facultatea de Drept, cu diplomă de licență, a îndeplinit funcția de sef serviciu politie economico-financiară, în cadrul Inspectoratului Județean de Politie M și ofițer politie judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, aspect rezultat din adeverința nr. - din 09.01.2006 eliberata de Ministerul Administrației si Internelor si actele depuse la dosar, fiindu-i incidente dispozițiile art. 1 și art. 2 alin.2 si anexa nr. 9 pct. III.
Reclamantul a relevat că atribuțiile ofițerului de politie judiciară din cadrul Parchetului Național Anticorupție sunt cele prevăzute în Ordinul Ministerului Justiției, pentru aplicarea Regulamentului de Ordine interioara al nr. 2695/C din 26.09.2004, cap. IV art. 103, publicat în Monitorul Oficial nr. 1013 din 3.11.2004.
De asemenea, se susține că "vechimea în funcția de ofițer de politie nu este printre cele limitativ prev. la art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, dar nu are în vedere prev. art. 40 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, care prevede că: "Avocații - foști procurori si cadre de politie, etc, ca si fostele cadre de politie pot deveni avocați".
De asemenea, reclamantul arată că deși avocatura este o profesie liberală, modul de interpretare a legii limitează accesul în aceasta profesie, raportat la celelalte țări membre ale Uniunii Europene, precum și faptul că se creează o discriminarea față de anumite categorii sociale, cu pregătire juridică, respectiv ofițerii de politie cu studii juridice si diplomă de licență, practicată prin Legea nr. 51/1995, modificată.
Limitarea diferitelor categorii sociale la accesul în profesia de avocat este apreciată de reclamant ca fiind contrară legii si dă posibilitatea monopolizării acesteia, ceea ce contravine prev. art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 modificată prin Legea nr. 48/2002 si nr.OG 77/2003,aprobată prin Legea nr. 27/2004, această limitare încălcând totodată și principiul egalității de șanse prevăzut în Constituția României, art. 4 alin. 2 si art. 16 alin. 1. precum si Pactul privind drepturile civile si politice si Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale adoptate de Adunarea Generală, ratificate de România în anul 1974.
În final, reclamantul a criticat Consiliul Baroului M si si pentru refuzul de-ai comunica hotărârea motivată în termenul prev. de Legea nr. 51/1995, pârâții comunicându-i acest act la data de 28.02.2007, în urma introducerii acțiunii în contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.439 din data de 21 septembrie 2007 Curții de Apel Clujs -a respins acțiunea formulată de către reclamant ca fiind nefondată arătând în motivare că probele administrate nu sunt în măsură să înlăture aplicabilitatea textului art.2 alin.2 din HG nr.498/2004 respectiv ale art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995.
Prin decizia nr.910 din data de 06 martie 2008, ICCJ a admis recursul declarat de către reclamant și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea deciziei pronunțate se susține de către instanța de control judiciar că instanța de fond s-a rezumat la a constata că nu sunt îndeplinite condițiile legale incidente fără a exercita rol activ în sensul administrării de probe pentru a verifica nemijlocit dacă reclamantul a îndeplinit potrivit fișei postului pentru funcțiile deținute, atribuții de genul celor prevăzute în Legea nr.514/2003 pentru un consilier juridic.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
La data de 17 martie 2006, reclamantul a solicitat pârâtului Baroul Maramureș primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în conformitate cu art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/95, republicată. Ulterior, în data de 5 martie 2007, reclamantului i s-a comunicat hotărârea nr. 49 din 8.12.2006 a Baroului M prin care se respinge cererea pentru primirea în profesia de avocat, iar prin decizia nr. 210/2007 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, se menține punctul de vedere al Baroului
Apreciind că hotărârile adoptate sunt nelegale, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea acestora.
Este cunoscut că potrivit art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată, poate fi primit în profesia de avocat, la cerere cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puțin 10 ani.
În conformitate cu art.2 alin.2 din HG nr.498/2004, pentru echivalarea cu stagiul în funcția de consilier juridic din dosarul personal al titularului, trebuie să rezulte că acesta este licențiat al unei facultăți de drept și a îndeplinit, conform fișei postului, atribuțiile prevăzute în Legea nr.514/2003, privind organizarea și funcționarea profesiei de consilier juridic.
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că în speță ipoteza normei legale nu este întrunită, iar reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995. Astfel, după cum reiese din înscrisurile depuse în probațiune reclamantul este licențiat în drept dar nu a îndeplinit una din funcțiile limitativ prevăzute de legiuitor respectiv judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult. De altfel, reclamantul nu a dovedit că potrivit fișei postului, atribuțiile pe care le-a exercitat efectiv ca ofițer de poliție sunt cele prevăzute de Legea nr.514/2003; mai mult, deși instanța, în exercitarea prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 pr.civ. și pentru a da eficiență îndrumărilor instanței de control judiciar cuprinse în decizia nr.910/2008, a solicitat reclamantului să propună probe în măsură să confirme atribuțiile sale de serviciu precum și cele efectuate efectiv potrivit fișei postului și care justifică cererea adresată pârâtului, acesta nu a solicitat administrarea nici unei probe în acest sens.
În consecință, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind nefondată iar în temeiul art.10 din Lgea nr.554/2004 raportat la art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 și art.2 alin.2 498/2004 o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul -, domiciliat în B M, str., nr. 91,. C,. 2, jud. împotriva pârâților BAROUL MARAMUREȘ, cu sediul în B M,-/9, jud. M și UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, nr. 5, sector 5, având ca obiect anularea deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 210 din 12.05.2007 și a hotărârii nr. 49 din 08.12.2006 a Baroului
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.
Dact./5 ex./27.10.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
