Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 658/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 658
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă SC, O împotriva sentinței civile nr. 373/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect excepția de nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu delegație la dosar și consilier juridic pentru intimat-pârât Autoritatea Administrativ Teritorială O prin Primar, care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă arată că la termenul anterior a depus sentința pronunțată în dosarul 4254/2007 prin care s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta. Precizează că spațiul d-nei este în continuarea spațiului recurentei-reclamante SC,
Pe data de 2.10.2008, s-a soluționat și recursul privind spațiul d-nei și depune o copie în acest sens.
Instanța întreabă reprezentantul reclamantei care este relevanța excepției soluționate într-un alt dosar, în prezenta cauză.
Avocat pentru recurenta-reclamantă precizează că excepția de nelegalitate se referă la aceeași anexă nr. 1 pct.8 art.6 lit.b a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O în care este cuprinsă și reclamanta din prezenta cauză. Precizează că a depus înscrisurile ca practică judiciară.
Consilier juridic pentru intimat-pârât consideră că nu are nici o relevanță această excepție, ea producând efecte numai în respectiva cauză.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului.
Avocat pentru recurenta-reclamantă arată că art.261 Cod procedură civilă stabilește ce trebuie să cuprinsă o hotărâre judecătorească, precizând la punctul 7 calea de atac și termenul în care se poate exercita.
Calea de atac este a recursului, acesta putând fi declarat în termen de 15 zile de la comunicare.
Precizează că potrivit dispozițiilor art.4 din Legea 554/2004 investirea cu soluționarea cauzei se face pe cale de urgență prin încheiere și trebuie soluționată pe baza dreptului comun.
Dacă Tribunalul Bacău ar fi soluționat cauza pe cale de urgență ar fi dat o soluție în care recursul ar fi trebuit declarat în 48 de ore, iar Curtea de apel ca instanță de recurs ar fi trebuit să soluționeze recursul în 3 zile.
Consideră că recursul este declarat în termen raportat la procedura de soluționare adoptată de instanța de fond pe calea dreptului comun.
Cu privire la recursul formulat, avocat pentru recurenta-reclamantă arată că instanța de contencios fiscal a fost sesizată nelegal de Judecătoria Onești. Aceasta a fost investită de recurent cu o contestație la executare împotriva somației de plată.
Judecătoria Onești prin hotărârea pronunțată declină competența de soluționare privind constatarea nulității hotărârii Consiliului local O în favoarea Tribunalului Bacău. Consideră că Tribunalul Bacău trebuia să pronunțe o încheiere să se desesizeze și să trimită spre rejudecare cauza.
În hotărârea instanței de fond se arată că instanța a fost legal investită.
Solicită admiterea recursului pe cale de excepție și trimiterea la Judecătoria Onești pentru rejudecare.
Arată că hotărârea Consiliul local reprezintă hotărârea tuturor consilierilor, care au stabilit această taxă și care își produce efecte pe raza unității administrativ teritoriale. Tribunalul Bacău prin hotărârea pronunțată consideră că această hotărâre este legală. Dar această hotărâre încalcă dispozițiile Codului fiscal care reprezintă legea generală cu privire la taxele stabilite pe teritoriul României, taxa stabilită de consiliul local fiind artificial creată pentru a împovăra locuitorii Municipiului
Solicită admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Onești, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței și admiterea excepției de nelegalitate a Anexei l pct.8 alin.6 lit.b din HCL nr.72/2006.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât în ce privește sesizarea instanței de către reclamant - precizează că acesta avea posibilitatea să declare recurs în termen de 5 zile așa cum este legal și solicită respingerea acțiunii.
Cu privire la fond, arată că se face confuzie între hotărârea Consiliului local și efectul unei excepții de nelegalitate.
La nivelul Municipiului O, s-a constatat că anumite societăți comerciale care au cumpărat spații nu au cumpărat și terenul.
Conform art.4 din Decretul 61/1991 terenul care nu a fost inclus în spațiile comerciale revine în proprietatea privată a Municipiului Acesta este și motivul pentru care municipiul Oai nstituit această taxă. Menționează că nici una din societățile comerciale nu a dorit să închirieze sau să concesioneze aceste terenuri.
Precizează că Anexa 1 pct.8.alin.6 lit. b din L nr.72/2006 s-a făcut în conformitate cu prevederile Codului fiscal, nefiind vorba de un abuz ci de o reglementare.
Solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1591/25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-, a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a Anexei nr.1 pct.8, alin.6 lit.b din L O nr.72/2006, ridicată de reclamanta C SELECT L O în cadrul acțiunii având ca obiect contestație la executare.
La Tribunalul Bacău - Secția de Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată sub nr. 3972/110/12.07.2007.
În motivarea excepției de nelegalitate a Anexei 1, pct.8, alin.6, lit. b din L O nr.72/2006 s-a arătat că societatea a achiziționat în anul 2002 un spațiu comercial în suprafață de 60,54 mp. de la C DR. L cu contractul de vânzare cumpărare nr.3390/02.12.2002, în scris în carte funciară cu nr.4609 a municipiului O, iar în anul 2004 achiziționat al doilea spațiu cu suprafața de 88,41 de la SC SRL cu contractul de vânzare cumpărare nr.1576/05.07.2004, înscris în carte funciară sub nr.4606.
S-a mai arătat că aceste spații sunt situate în municipiul O,-, jud. B, parterul blocului fiind parte integrantă din bloc, iar la data cumpărării spațiilor nu a fost inclus și terenul de sub construcții, întrucât nu a fost obținut la data privatizării CAO, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, astfel încât pentru terenul respectiv s-a înregistrat cu drept de folosință.
Pentru acest teren, prin L O nr.72/2006 Anexa 1, pct.8-Alte taxe locale alin.6, lit. b, s-a instituit o taxă pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere de 1 leu/mp/zi, dispoziție nelegală deoarece contravine dispozițiilor art.256 din Codul Fiscal, Capitolul III intitulat "Impozitul pe teren" iar potrivit art. 257, lit. a, Cod Fiscal, impozitul pe teren nu se datorează, pentru terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren acoperită de o clădire.
S-a mai arătata că așa după cum rezultă din cele două contracte de vânzare - cumpărare, în baza cărora societatea a devenit proprietara acestor spații comerciale, ele se află la parterul unui bloc de locuințe, deci acest teren este ocupat cu această clădire, situație în care nici un proprietar din această clădire, pentru apartamentele pe care le ocupă în calitate de proprietari sau chiriași, nu plătesc taxa pe teren, întrucât terenul aferent acestei clădiri este în folosința comună a proprietarilor sau chiriașilor părților din clădire.
Ca urmare, acest impozit este în afara dispozițiilor legale, respectiv Codul Fiscal, terenul fiind proprietatea publică a statului român și nu a primăriei municipiului O, el având un regim, special, fiindu-i aplicabile dispozițiile legii generale care reglementează materia impozitului pe teren.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea excepției de nelegalitate și anularea dispozițiilor cuprinse în HCL nr.72/2006,Anexa 1,pct.8,alin.6,l it.b, întrucât sunt contrare dispozițiilor Codului Fiscal.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Anexei nr.1,pct.8, alin.6,lit. B, din HCL nr.72/2006 cu privire la taxa de ocupare teren fără contract de închiriere sau concesiune, ca fiind nefondată.
În motivarea apărării s-a arătat că pârâtul Consiliul Local Oai nstituit în mod legal o taxă locală, denumită taxă pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere, prin HCL nr.72/2006, privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007, taxă cu aplicabilitate de la 01.01.2007 pentru persoanele fizice sau juridice care dețin terenuri proprietate publică sau privată a unității administrativ - teritoriale fără vreo formă legală de atribuire - contract de concesiune sau închiriere.
S-a mai arătat că această taxă locală, este întemeiată pe dispozițiile art. 248 lit. și art. 283 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit cărora consiliile locale pot aproba taxe locale pentru utilizarea temporară a locurilor publice și ca urmare această taxă locală a fost prevăzută ca o măsură temporară până la intrarea în legalitate a tuturor persoanelor care ocupă terenuri aparținând domeniului public ori privat al municipiului O, fără contract de concesiune sau închiriere.
De asemeni, reclamanta nu poate pretinde că are un drept de folosință comună cu restul proprietarilor blocului atâta vreme cât aceștia au dobândit locuințele din fondul locativ de stat, conform Decretului nr.61/1990 și Legii nr.85/1992 și odată cu dobândirea lor au devenit proprietari indivizări și pe terenul aferent clădirii așa cum a fost determinat prin fișa tehnică sau autorizație de construire a blocului.
Terenul ce excede perimetrului blocului, teren ocupat și de C SELECT L în municipiul O, B-dul. -, nr.35, jud. B, este ocupat în mod nelegal de către aceasta fără a deține forme legale de atribuire din partea proprietarului de drept, Municipiul
Deci, suprafețele de teren deținute de către reclamantă exced în mod considerabil perimetrului blocului construit, taxa pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere, fiind reținută și percepută numai pentru partea din spațiul comercial ce excede perimetrului construibil al blocului, fapt ce rezultă din planul de amplasament și delimitare a bunului imobil care atestă situarea spațiului comercial dincolo de limitele parterului blocului de locuințe situat în O,-.
Pentru aceste considerente s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 373/02 iulie 2008 Tribunalul Bacăua respins excepția de nelegalitate, ca nefondată, din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1940/270/2.04.2007 la Judecătoria Onești reclamanta C SELECT LOa formulat contestație la executare împotriva somației nr.5891/21.03.2007 și a titlului executoriu nr. 5890/21.03.2007 emise de Primăria O, invocând în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004 excepția de nelegalitate a L nr.72/2006,pct.8.
Judecătoria Onești prin sentința civilă nr.1591/25.05.2007, a admis cererea de disjungere formulată de către contestatoare și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind excepția de nelegalitate în favoarea Tribunalului Bacău, suspendând soluționarea cauzei având ca obiect contestația la executare.
Conform art.4 din Legea nr. 554/2004 (nemodificată) în vigoare la data sesizării instanței "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părți interesate. În acest caz, instanța constatând că de actul administrativ, depinde soluționarea litigiului pe fond,va sesiza prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competența, suspendând cauza".
Într-devăr, instanța a reținut faptul că Judecătoria Oneștia disjuns cauza și a sesizat instanța de contencios administrativ prin sentință de declinare a competenței pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de către reclamantă, dar din probele administrate rezultă existența unei strânse legături între fondul pricinii - contestația la executare - și excepția de nelegalitate a HCL nr.72/2006,astfel încât instanța se consideră legal investită cu soluționarea excepției de nelegalitate a Anexei nr.1, pct.8, alin.6, lit. b din L nr.72/2006.
Astfel, prin L nr.72/2006 s-au aprobat impozitele și taxele locale pentru anul 2007 și a unor taxe speciale, iar în Anexa nr.1-Alte taxe locale,pct.6, lit.b, s-a instituit o taxă pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere de 1 leu/mp/zi.
Potrivit art. 256 alin.3 din Codul Fiscal, pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ - teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosință, se stabilește o taxă pe teren, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren, aceste dispoziții fiind preluate și în pct.73 (23) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, aprobată prin HG nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare.
De asemeni, prin art. 257 Cod Fiscal, legiuitorul a prevăzut un impozit pe teren ca fiind sarcina fiscală a proprietarului terenului.
Față de dispozițiile legale menționate, prin care legiuitorul a prevăzut în mod concret situațiile în care se datorează taxa pe teren sau impozit pe teren,Consiliul Local O fiind confruntat cu situațiile în care persoane juridice ocupă terenuri proprietate publică sau privată a municipiului O fără contracte de concesiune sau închiriere, încheiat în condițiile legii a instituit o taxă locală de concesiune sau închiriere de 1 leu/mp/zi,în baza dispozițiilor art. 248lit i (alte taxe locale) și art. 283 (consiliile locale.pot institui o taxă zilnică.pentru utilizarea temporară a locurilor publice) din Codul Fiscal.
Ca urmare, Consiliul Local O, a prevăzut această taxă locală ca o măsură temporară până la intrarea în legalitate a persoanelor juridice care ocupă terenuri aparținând domeniului public ori privat al municipiului O, fără contract de concesiune sau închiriere.
În ce privește, reclamanta C SELECT L O, instanța reține, faptul că aceasta prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1576/05.07.2004 (fila 24) a devenit proprietar a unui spațiu comercial situat în O,-, parter în suprafață construită de 88,41 mp,iar conform "releveu spațiul comercial (fila 116)suprafața de teren construită exclusiv este de 67,07 mp, reclamata deținând în indiviziune numai 2,13 mp.
Referitor la Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3390/02.12.2002 (fila 21) reclamanta a mai cumpărat un spațiu comercial situat în O,-, în suprafață construită de 60,54 mp,iar potrivit schiței existente la fila 86 ce face parte din de fezabilitate întocmit la societatea reclamantei și vizat de către Oficiul Județean de cadastru și Geodezie B, în scopul concesionării suprafeței de teren de 60,54 mp. teren aflat în exclusivitate în proprietatea municipiului
Ca urmare suprafețele de teren de 67,07 mp și 60,54 mp (127,61 mp), care au făcut obiectul Notificării nr.3220/12.02.2007, exced perimetrului blocului, și fac parte din proprietatea privată a municipiului O,iar reclamanta ocupă acest teren fără contract de concesiune sau închiriere.
Ca urmare, având în vedere motivele de fapt și de drept reținute, instanța constată că Anexa nr.1, pct.8,alin.6, lit.b, din L nr.72/2006 a fost emisă în litera și spiritul Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SELECT L O, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub 2 aspecte:
I - Au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 554/2004 referitoare la sesizarea instanței de contencios administrativ, soluționarea cauzei pe fond și indicarea termenului de recurs. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei la Judecătoria Onești pentru a investi Tribunalul Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ în mod legal prin încheierea motivată și nu prin sentință de declinare a competenței, iar după sesizare Tribunalul Bacău să soluționeze cauza după procedura de urgență prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă cu citarea părților prin publicitate și pronunțarea unei hotărâri cu indicarea corectă a căii de atac a recursului în termen de 48 ore.
II. - Pe fondul cauzei, arată că instituirea taxei pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere de l leu//zi este contrară dispozițiilor art. 256 Cod fiscal care stabilește că impozitul pe teren nu se datorează pentru terenul aferent unei clădiri. Arată că este proprietara spațiului comercial situat la parterul blocului nr. 35, str. -, din municipiul O, că are un drept de folosință asupra terenului aferent spațiului, că menținerea obligației de plată a taxei numai în sarcina proprietarilor spațiilor comerciale de la parter creează o situație de inechitate între proprietarii din aceeași clădire.
Intimatul municipiul O, prin primar, formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În ceea ce privește modul de sesizare a instanței de contencios administrativ, intimata arată că recurenta avea posibilitatea de a declara recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus trimiterea spre competentă soluționare a excepției de nelegalitate către Tribunalul Bacău - Secția de contencios administrativ, nu a uzat de calea de atac, așa încât este irevocabilă și nu mai poate face obiectul vreunei critici.
Pe fondul cauzei arată că terenul pe care este amplasat spațiul comercial proprietatea recurentei este proprietatea privată a municipiului O, că A, după privatizare, i-a vândut recurentei spațiul, însă nu a făcut demersuri pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu a obținut de la proprietarul terenului un drept de folosință asupra terenului și în aceste condiții nu poate opera o transmitere automată a dreptului de folosință.
Situația de inechitate invederată de recurentă este, întrucât proprietarii apartamentelor au dobândit locuințele în temeiul Decretului nr. 61/1991 și a Legii nr. 95/1992 și, odată cu dobândirea lor, au dobândit ope legis și dreptul de proprietate în indiviziune asupra terenului aferent clădirii.
Susține că a stabilit taxa în temeiul art. 248 lit. i și art. 283 din Codul fiscal și a calculat-o doar pentru suprafața care excede perimetrului blocului.
Mai susține că taxa locală denumită taxă pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere este o măsură temporară, până la intrarea în legătură a tuturor celor ce dețin o suprafață de teren din domeniul public sau privat al municipiului O fără contract de concesiune sau închiriere
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar, sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, reține următoarele:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât a fost sesizată instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate iar sesizarea instanței prin hotărâre de declinare a competenței și nu prin încheiere motivată, așa cum prevede art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu este de natură a- cauza recurentei vreo vătămare.
Împrejurarea că în hotărârea supusă recursului este menționată greșit calea de atac nu este de natură a atrage casarea hotărârii, calea de atac fiind prevăzută de lege și oricum partea a uzat de aceasta în termen legal, termenul de recurs fiind de 5 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevede art. 4 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va fi respinsă excepția tardivității.
Pe fond, curtea reține că prin hotărârea nr. 77/30 noiembrie 2006 emisă de Consiliul local al municipiului O, în anexa nr. 1 pct. 8 - Alte taxe locale - taxe pentru utilizarea locurilor publice, la art. 6, lit. baf ost stabilită taxa pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere de 1 leu/p/zi.
Intimata susține că această taxă este stabilită în temeiul art. 248 lit. i și art. 283 din Codul fiscal.
Analizând dispozițiile legale invocate de intimată, Curtea constată că aceasta se referă la stabilirea unor taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea unor obiective turistice și pentru utilizarea infrastructurii publice locale. Stabilirea unei taxe pentru folosința fără titlu a unei suprafețe de teren proprietate privată a localității nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de art. 283 Cod fiscal.
De altfel, o taxă pentru ocuparea terenurilor fără titlu nu este stabilită prin nici o altă dispoziție a Codului fiscal.
Constatând caracterul nelegal al taxei instituite prin a municipiului O nr. 72/2006, anexa 1, pct. 8, art. 6 lit. b, curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă SELECT L, împotriva sentinței civile nr. 373/02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte AUTORITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - prinPRIMARUL MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite excepția de nelegalitate.
Constată nelegalitatea dispoziției din anexa 1 pct. 8 nr. 6 lit. b din.L 72/2006.
Obligă intimata la 1206,30 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,03 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
- - JUDECĂTORI: Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
- -
- -
GREFIER,
- -
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 03/03 nov. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
