Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 75/CA/2007
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA împotriva sentinței nr.842/CA/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea reclamantei recurente și a pârâților intimați SC" MONTANA "SA și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14.01.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea pronunțată la data de 16.12.2005 de către Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4506/2005, în baza disp.art.4 din Legea nr.554/2004, s-a dispus sesizarea Tribunalului Alba în vederea soluționării excepției de nelegalitate a hotărârilor nr.45 și 46/2002 adoptate de Consiliul local al comunei Montană.
În motivarea excepției reclamanta ASOCIAȚIA a învederat faptul că hotărârile contestate au o natură contractuală întrucât se completează cu protocoalele încheiate între SC" "SA și CONSILIUL LOCAL. Totodată, acestea au caracter condițional întrucât prevăd anumite drepturi și obligații în privința SC" "SA, caracter care nu poate fi întâlnit în materia actelor administrației publice locale.
Sub un alt aspect se menționează că hotărârile Consiliului local sunt nelegale și datorită faptului că consilierii locali care au luat parte la votarea acestei hotărâri se aflau într-un conflict de interese rezultat din faptul că majoritatea acestora aveau un interes patrimonial direct în aprobarea și PUZ ale SC" "SA, întrucât erau angajați, personal sau rudele acestora, ai societății respective.
Pe de altă parte, se menționează că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr.5/2000, în sensul că s-a dispus efectuarea unor lucrări de exploatare în zona de protecție a monumentelor istorice și arheologice. Mai mult, aceste monumente fiind declarate de interes național, competentă în efectuarea actelor de dispoziție nu mai este autoritatea locală, ci autoritatea centrală.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de către reclamantă îl constituie faptul că publicul nu a avut posibilitatea să participe la întocmirea și aprobarea și PUZ din 2002, conform disp.art.7 și 8 din Legea nr.86/2000. S-a mai menționat faptul că SC" "SA nu a obținut avizul Ministerului Apelor și Protecției Mediului solicitat de Ministerul Administrației și Internelor ca o condiție a validării avizului de principiu eliberat de acesta din urmă.
În drept s-au invocat:art.47 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001, art.3 din Legea nr.5/2000, art.12 din Ordinul nr.860/2002.
La termenul de judecată din 20.09.2006 s-a dispus conexarea la dosar a dosarului nr- care avea ca obiect excepția de nelegalitate a Hotărârilor nr.45 și 46/2002 ale Consiliului local Montană, nr.43/2002 a Consiliului local și nr.20/1999 a Consiliului local.
În motivarea excepțiilor reclamantele ASOCIAȚIA și CENTRUL DE RESURSE JURIDICE au învederat că autoritățile locale trebuiau să elaboreze cu prioritate un plan de urbanism zonal pentru zonele protejate din interiorul localităților, cu toate acestea s-a aprobat de către autoritățile locale un PUZ care vizează exclusiv zona de dezvoltare industrială, zonă care în fapt se suprapune pe zona protejată naturală și de patrimoniu. Mai mult, PUZ se aprobă în detalierea, prin urmare este o documentație subsecventă, ori în speță, aceste două documentații s-au aprobat simultan, cu nesocotirea legii.
Se mai menționează că studiul privind opțiunile populației cuprins în PUZ este irelevant câtă vreme nu cuprinde calitatea celui care l-a întocmit, data realizării acestuia, criteriile folosite, etc.
Pe de altă parte, cauza prezentelor hotărâri o constituie implementarea proiectului minier propus de, proiect care are la bază o licență minieră a cărui titular este SC" D"SA, iar drepturile și obligațiile cuprinse în această licență s-au transferat pe seama SC""SA. Drepturile conferite în urma transferurilor sunt drepturi afectate de modalități, iar interdicția de construire are la bază cauza falsă, anume un drept eventual atât din punct de vedere al datei, precum și din punctul de vedere al condițiilor.
Prin sentința civilă nr.1035/CA/2006 Tribunalul Albaa respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamante, reținând că prin art.4 din Legea nr.554/2004 a fost instituită o nouă procedură privind excepția de nelegalitate în raport cu prevederile anterioare ale Legii nr.29/1990 și derogatoriu de la principiul general consacrat prin 17 Cod pr.civilă. La alineatul 1 s-a statuat că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, de către instanța de contencios administrativ competentă.
Dispozițiile generale ale Legii nr.29/1990 în vigoare la data adoptării hotărârilor a căror nelegalitate se contestă, coroborate cu prevederile art.17 Cod pr.civilă conform cărora cererile accesorii și cele incidentale vor fi soluționate de instanța competentă să soluționeze cererea principală, conduc la concluzia că excepția de nelegalitate va fi soluționată direct de instanța în fața căreia este invocată. Așadar, în cazul actelor administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, excepția de nelegalitate se soluționează de instanța menționată la art.17 Cod pr.civilă, odată cu soluționarea cererii principale, excepția de nelegalitate fiind o cerere incidentală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr.311/CA/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul reclamantelor și a fost casată sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, s-a reținut de către instanța de recurs că în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a interpretat în mod constant, în sensul că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ poate fi invocată oricând în cadrul unui proces fără a distinge în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Ca urmare a soluției pronunțată de instanța de recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-.
Prin sentința nr.842/CA/06.06.2007 Tribunalul Albaa respins excepțiile nelegalei sesizări a instanței și a lipsei de interes a reclamantei. A respins excepția de nelegalitate a celor patru hotărâri 45 și 46/2002 ale Consiliului Local Montană, nr.20/1999 a Consiliului Local și nr.43/2002 a Consiliului Local.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că hotărârile de aprobare a planurilor de urbanism nu și-au pierdut natura administrativ unilaterală, deoarece potrivit art.26 și 50 din Legea nr.350/2001 inițiativa elaborării documentației de amenajare a teritoriului și de urbanism poate aparține și persoanelor fizice sau juridice interesate, care cooperează cu consiliile locale.
Referitor la conflictul de interese al consilierilor angajați ai s-a apreciat că nu sunt incidente prev.art.70 din Legea nr.161/2003, întrucât hotărârile atacate nu produc, nici un beneficiu patrimonial direct consilierilor locali, nu s-a făcut dovada că aceștia ar fi acționarii societății,simplul fapt că ar fi angajații societății nu poate determina existența unui conflict de interese.
În ce privește motivul de nelegalitate privind nerespectarea Legii nr.5/2000 instanța a apreciat că reclamanții nu au indicat concret care prevederi legale au fost încălcate, proiectul de modificare a și fiind avizate de MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor sub nr.61/2002 și respectiv 178/2002.
În ce privește nepunerea acestor proiecte de hotărâri în dezbatere publică instanța a reținut că în speță s-a dovedit că SC"" a inițiat dezbaterea publică, depunând documentația la PRIMĂRIA pentru a putea fi consultată de cei interesați.
Inexistența unui aviz al Ministerului Mediului care ar fi fost solicitat de Ministerul Administrației și Internelor s-a apreciat că nu constituie un motiv de nelegalitate al în condițiile în care avizul nu era prevăzut de legislația în vigoare la data autorizării, existând acordul de mediu nr.181/2002 conform art.62 din Legea nr.137/1995.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA " ", solicitând a se dispune în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se apreciază că instanța a respins nejustificat cererea în probațiune formulată de reclamantă de a se depune documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor atacate, proba cu expertiză, adresa către în vederea lămuririi întinderii perimetrului de exploatare Montană.
Pe fond se susține că instanța nu a înlăturat motivat apărările reclamantei, motivele de nelegalitate invocate potrivit art.47 al.1 și 2 din Legea 215/2001,art. 8 și 9 al. 4 din Legea 137/1995, art. 3și 7 din Legea 5/2000 și art. 7 și 8 din Legea 86/2000 așa cum au fost pe larg expuse în susținerea excepției de nelegalitate.
Prin întâmpinare intimatul Consiliul Local al comunei Montană lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, Consiliul Județean A, SC, Ministerul Mediului și Dezvoltării Rurale solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect prevederile legale.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, excepție respinsă de instanță prin încheierea din 3 decembrie 2007.
Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor și în limitele investirii reclamantei instanța apreciază recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a criticat în recurs numai modul în care instanța de fond a soluționat excepția de nelegalitate a Hotărârilor 45 și 46/2002 ale Consiliului Local Montană, astfel că și controlul judiciar în calea de atac a recursului va fi restrâns la aceste două hotărâri.
De la început trebuie arătat că dintre criticile pe care reclamanta le-a adus hotărârii primei instanțe, nu toate sunt fondate, însă există cel puțin un motiv care conduce la admiterea excepției și la constatarea nelegalității celor două hotărâri și anume acela vizând conflictul de interese în care s-au aflat o parte dintre consilierii care au participat la deliberare și au votat cele două hotărâri.
Potrivit procesului verbal al ședinței din 19.07.2002 la deliberări au luat parte 11 consilieri locali printre care și, hotărârile 45 și 46 fiind adoptate cu 10 voturi pentru și 1 împotrivă aparținând consilierului local.
La dosarul de fond nr.7471/2005 vol. I( fila 53) s-a depus adeverința nr.172/9.05.2006 a din care rezultă că la data la cere s-au votat cele două hotărâri (19.07.2002) consilierii și aveau calitatea de angajați în funcția de maistru ai SC, persoana juridică inițiatoare a modificărilor și PUZ.
Motivul de nelegalitate al hotărârilor atacate îl constituie în opinia reclamantei încălcarea prevedererilor art.47 al.1 din Legea 215/2001 ceea ce atrage potrivit al.2 al aceluiași articol nulitatea absolută a hotărârilor.
În opinia instanței de fond consilierii angajați ai SC nu se aflau în conflict de interese și aveau astfel dreptul de a participa la adoptarea hotărârilor, căci nu erau incidente prevederile art.70 din Legea 161/2003.
Ori, conform art.4 al.2 din Legea 554/2004 nelegalitatea actului administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 trebuie analizată raportat la dispozițiile în vigoare la data emiterii/adoptării actului.
Instanța de fond făcând trimitere la modul în care art.70 din Legea 161/2003 definește conflictul de interese în ce-i privește pe consilierii locali a aplicat greșit legea -Legea 161/2003 nefiind în vigoare la data adoptării hotărârilor atacate - 19.07.2002.
Instanța de fond trebuia să verifice legalitatea hotărârilor prin prisma prevederilor art.47 din Legea nr.215/2001 în forma (de altfel neschimbată) pe care o avea acest articol de lege la 19.07.2002.
Potrivit art.47 din Legea nr.215/2001 "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea, inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin.1 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ".
Instanța apreciază că interesul patrimonial al consilierilor locali angajați ai SC"" este evident și de natură a le afecta obiectivitatea și imparțialitatea în procesul de deliberare.
Nevoia unui loc de muncă pentru o perioadă îndelungată, care să permită un câștig constant și sigur mai ales în zona afectată de șomaj dovedește în opinia instanței tocmai interesul patrimonial pe care consilierii locali angajați ai SC"" îl aveau în adoptarea hotărârilor prin care proiectul " Montană" dobândea contur.
Interesul patrimonial poate consta, chiar în încasarea unor salarii viitoare, de vreme ce acestea condiționează esențial existența umană, și nu neapărat într-o sumă de bani sau un profit masiv rezultat ca efect al adoptării hotărârii.
Având reprezentarea că adoptarea hotărârilor le va asigura în continuare păstrarea locurilor de muncă, pentru că adoptarea și PUZ modificate urmau să conducă la emiterea certificatului de urbanism, a autorizațiilor de construcție și la începerea activității de exploatare minieră, consilierii angajați ai SC"" nu se aflau într-o poziție echidistantă față de interesul colectivității pe care o reprezentau și respectiv față de interesul SC"" inițiatoarea proiectului de modificare a PUZ și, ceea ce nu le-a permis o participare obiectivă și imparțială în procesul decizional.
Prin urmare, hotărârile adoptate de Consiliul local cu participarea acestor consilieri sunt nule de drept și potrivit art.47 al.2 din Legea nr.215/2001 instanța trebuia să constate nelegalitatea hotărârilor 45 și 46/2002 ale Consiliului local Montană, respectiv caracterul fondat al excepției de nelegalitate cel puțin sub acest aspect.
Celelalte motive de recurs nu sunt fondate și instanța de recurs își însușește argumentele cu care prima instanță a respins motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea excepțiilor.
Astfel, în mod corect instanța a reținut că hotărârile consiliului local nu dobândesc caracter contractual, participarea intervenientei SC"" la inițierea documentațiilor fiind permisă de art.26 și 50 din Legea nr.350/2001.
În ce privește încălcarea prevederilor Legii nr.5/2000 în mod corect s-a reținut că hotărârile atacate au fost emise sub condiția respectării zonelor protejate, ceea ce nu excede competenței autorităților locale, pentru că nu se stabilesc noi zone protejate și nici nu se elimină cele existente, ci se impune respectarea celor existente așa cum au fost ele determinate în Anexa 3 Legii nr.5/2000.
În ceea ce privește punerea în dezbatere publică - la dosar s-au făcut dovezi că documentația a fost pusă la dispoziția Primăriei Montană pentru a fi consultată de cetățeni și nu s-au depus sesizări.
În ce privește Legea nr.137/1995 reclamanta a invocat forma legii după data adoptării hotărârilor, ceea ce nu poate constitui un motiv de nelegalitate. În forma Legii nr.137/1995 actualizată la 17.02.2000, aflată în vigoare la data adoptării hotărârilor - nu se prevedea necesitatea emiterii avizului de mediu pe baza evaluării de mediu, ci doar a acordului de mediu, ceea ce în speță s-a emis.
Față de argumentele menționate anterior, fiind incidente prev.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și 3041Cod pr.civilă se va admite recursul reclamantei și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârilor 45 și 46/2002 ale Consiliului Local Montană, constatându-se nelegalitatea acestora.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA împotriva sentinței nr.842/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite excepția de nelegalitate a HCL nr.45 și 46/2002 ale Consiliului local al comunei Montană; constată nelegalitatea hotărârilor de mai sus.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./27.02.2008
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
