Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 805/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 805
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - Serv SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 450/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - Reșița SRL și Consiliul Local Reșița, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat Consiliul Local Reșița se prezintă consilier juridic, pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind pârâta intimată - Reșița SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtei recurente - Serv SRL-av. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, trimiterea spre rejudecare, întrucât potrivit dispozițiilor art.306 alin.2 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, există și alte motive de ordine publică, respectiv Tribunalul C-S greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004, în sensul că, acesta în loc să dispună suspendarea cauzei și trimiterea excepției de nelegalitate instanței de contencios administrativ competentă, a disjuns cererile reconvenționale de acțiunea principală, astfel instanța de contencios fiind investită cu o acțiune și nu cu o excepție. De asemenea, instanța de contencios în loc să soluționeze cererile reconvenționale a soluționat excepția, în cauză nu a fost introdus primarul în calitate de pârât, iar acțiunea este inadmisibilă întrucât actul administrativ are caracterul unui act administrativ de gestiune. Solicită termen pentru a depune concluzii scrise.
Instanța îi pune în vedere să depună concluzii scrise până la sfârșitul dezbaterilor.
Reprezentanta pârâtului intimat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Depune concluzii scrise.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă pentru recurentă av. care depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 450/8.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantele - Reșița SRL și Consiliul Local al Municipiului Reșița și a constatat nelegalitatea Dispoziției nr. 1995/06.07.1992 emisă de Primarul Municipiului Reșița.
În motivare s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 12.02.2008, dată în dosar nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus disjungerea petitului de cerere privind constatarea nulității dispoziției nr. 1995/06.07.1992 emisă de Primarul Municipiului Reșița, C-S și în motivarea excepției reclamantele au arătat că dispoziția Primarului este lovită de nulitate absolută deoarece competența de a efectua și dispune acte de administrare cu privire la bunurile aflate în proprietatea unităților administrativ teritoriale, atât la data emiterii dispoziției, cât și în prezent, aparținea Consiliului Local al Mun. Reșița. În acest sens, sunt invocate prevederile art. 21 al 2 lit. g din Legea nr. 69/1991 a administrației publice locale, în vigoare la data de 06.07.1992, potrivit cărora printre atribuțiile principale ale consiliului local este și cea de administrare a domeniului public și privat a comunei sau orașului, acesta exercitând drepturile prevăzute de lege cu privire la regiile autonome, pe care le-a înființat. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din aceeași lege, consiliul local, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, adoptă hotărâri.
Prin urmare, transmiterea oricărui drept, în cazul acesta a dreptului de folosință, asupra unui bun din domeniul public sau privat al municipiului Reșița se putea realiza numai prin hotărâre a Consiliului Local al Mun. Reșița.
Soluția dată cu privire dată cu privire la legalitatea dispoziției influențează hotărârea ce urmează a fi dată în dosarul de fond având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341/13.11.2007 la BNP, așadar instanța urmează a se pronunța asupra excepției invocate.
Prin dispoziția Primarului Mun. Reșița nr. 1995/06.07.1992 s-a atribuit în folosință către RA Transport Local Reșița- de întreținere auto, pe durata existenței construcției, terenul în suprafață de 3 ha(3990) înscris în CF 1870, nr. top. /t/2.
Temeiurile juridice ale acestei dispoziții, așa cum au fost ele menționate, sunt art. 3 al 2 din Decretul-Lege nr. 61/1990, privind vânzarea de locuințe din fondurile statului către populație, și art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991.
Legalitatea Dispoziției Primarului trebuie analizată în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Decretului-lege nr. 61/1990, locuințele prevăzute la art. 1 se vând cetățenilor romani cu domiciliul în țară -, iar potrivit al 2 al aceluiași articol, o data cu locuința se transmite cumpărătorului acesteia și dreptul de folosința asupra terenului aferent, pe durata existenței construcției.
Așadar, prevederile acestui act normativ, pe care se întemeiază dispoziția primarului, se referă la terenurile aferente locuințelor, iar nu la terenurile aferente altor construcții de cât cele cu destinația de locuințe.
Construcțiile pentru care s-a atribuit dreptul de folosință gratuită către RA Transport Local Reșița- de întreținere auto constau, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341/13.11.2007 la BNP (filele 12,13 din dosar), în sediu administrativ format din clădire birouri, atelier electric și clădire atelier electric.
Așadar, dispoziția primarului este nelegală, de vreme ce, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990, primarul nu putea atribui în folosință gratuită pe perioada existenței construcției decât terenurile aferente locuințelor din fondurile statului vândute cetățenilor români, iar nu și terenuri aferente unor construcții cu altă destinație.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 23 al 2 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 (în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei), atribuțiile privind administrarea domeniului public și privat al comunei ori orașului și exercitarea drepturilor prevăzute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a înființat, revine consiliului local.
Așadar, conform dispozițiilor legale, doar Consiliul Local al Mun. Reșița era îndrituit să dispună, prin hotărâre, atribuirea dreptului de folosință asupra unui teren aflat în domeniul său public ori privat, ce nu se circumscria condițiilor prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990.
Nu are relevanță faptul că în antetul Dispoziției nr. 1995/06.07.1992 apare Consiliul Local al Mun. Reșița. Dispoziția este un act emis de primar în exercitarea atribuțiilor sale (art.45 din Legea nr. 69/1991), semnat doar de acesta, Consiliul Local neavând nici o contribuție la emiterea lui.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța urmează să admită excepția de nelegalitate invocată de reclamantele - REȘIȚA SRL și Consiliul Local Reșița și să constate nelegalitatea Dispoziției nr. 1995/06.07.1992, emisă de Primarul Municipiului Reșița, C-S, aceasta fiind consecința admiterii excepției, iar nu nulitatea absolută, cum consideră reclamantele.
În cauză a declarat recurs pârâta - Serv SRL Reșița, solicitând modificarea sentinței și respingerea excepției.
În motivare recurenta susține că actul numit "Dispoziția nr.1995/06.07.1992" este de fapt un contract civil de închirierea și nu un act administrativ.
Trebuia verificat dacă era în perioada respectivă o ședință de Consiliul Local care a aprobat sau nu situația închirierii terenului în litigiu. prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, de către emitentul actului potrivit art.11 pct.2 și 5 din Legea nr.554/2004 trebuie formulate în termen de 1 an, termen care este de decădere.
În acest act este vorbă de un contract civil de închiriere a unui spațiu-teren către o societate comercială.
Astfel, actul menționat se încadrează în sfera actelor administrative de gestiune, nu în sfera actelor administrative de autoritate. În aceste condiții, nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat motiv pentru care admite recursul declarat de pârâta Serv SRL- Reșița, modifică sentința și respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanții SRL Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița, deoarece:
Prin dispoziția nr.1995/6.VII.1992 emisă de Primarul Municipiului Reșița s-a atribuit în folosință numitei Transport Local Reșița o suprafață de 3 ha teren înscris în nr.1870, pe durata existenței construcției pentru care s-a stabilit un impozit anual de 0,50 lei pentru, în temeiul art.3 alin.2 din Decretul-lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe din fondurile statului către populație.
Deci, dispoziția care a făcut obiectul excepției de nelegalitate, în condițiile art.4 din Legea nr.554/2004, este un act ce a privit o măsură de închiriere a unui teren, aferent unor construcții, în temeiul unui act normativ care a prevăzut vânzarea de locuințe din fondurile statului către populație, deci actul nu este unul emis într-un raport de autoritate de drept administrativ, și de drept civil, astfel că dispoziția nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.
În consecință, cum sentința s-a pronunțat cu încălcarea art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, se admite recursul pârâtei Serv SRL- Reșița așa cum s-a menționat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Serv SRL- Reșița împotriva Sentinței Civile nr.450 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul C- S, în dosar nr-.
Modifică sentința și respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanții SRL Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-22.09.2008
Tehnored. /22.09.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
