Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 81
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recurs formulat de reclamanta COMUNA ȘI CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR - com.,Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.1023 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în T, B- -,. 8.. 7,. 30, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ A, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, domiciliată în com., Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimații pârâți. Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimaților pârâți, și și cerere de amânare din partea intimatei pârâte în vederea angajării unui apărător.
Avocat pentru recurentă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată de intimata pârâtă.
Curtea, comunică copie de pe întâmpinare apăratorului recurentei și respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă, ca nejustificată, potrivit art. 156 civ.
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că terenul în litigiu ar fi aparținut defunctului (), el făcând parte din domeniul public al comunei. Se precizează că numai - a formulat cerere de reconstituire pentru acest teren în
temeiul Legii nr. 247/2005, cerere nefiind validată de Comisia Județeană de fond Funciar D, deoarece suprafața aparține domeniului public al comunei. () și ulterior moștenitorii acestuia nu au stăpânit nicioadata acest teren și nici nu au formulat cerere de reconstituire pentru el.
După decesul lui () moștenitorii acestuia, profitând de neglijenta și necunoașterea unor salariați din cadrul Primăriei comunei privind regimul juridic al acestui teren, au obținut certificatul nr. 196/10.05.2007, procesul verbal de identificare al imobilului și ulterior certificatele nr. 294 și 357/2007, după care a urmat vânzarea acestui teren a cărui nulitate s-a solicitat.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei, la instanța de fond pârâții nu au solicitat introducerea în cauză și a comunei, Tribunalul Dâmbovița nu a citat decât comuna.
Cum emitentul HCL nr. 14/1992 și HCL nr. 19/1999 este Consiliul local al comunei, doar acesta avea calitate procesuală pasivă și nu comuna.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind introdusă contra unei părți ce nu are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 4, alin. 2 din Legea 554/2004, în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului normativ. Raportat la acest text de lege și la disp. art. 304 pct.7 civ. sentința recurata este nemotivată, întrucât nu enumera nici o cauză de nelegalitate. Instanța de fond nu a avut rol activ, potrivit art. 129 civ. și nici nu a remarcat faptul că pârâții nu au titlu de proprietate și tocmai de aceea acestia au invocat uzucapiunea.
Recurenta a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr 2909/2007 și a certificatului de moștenitor nr 44/2003 pentru terenul in litigiu deoarece au probat că pârâtii nu sunt proprietarii terenului și că eliberarea acestor certificate se datoreaza neglijentei unor functionari din cadrul primariei.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, respectiv a excepției de nelegalitate vizând poziția nr. 8 a anexei nr. 2 din HCL nr. 14/31.05.1992.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1023 din 14 octombrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local nr. 14 din 31.05.2008 - poziția nr. 8 invocată de pârâții, și în contradictor cu pârâta Comuna reprezentată prin primar.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că numiții, și, au calitatea de pârâți în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște și sunt îndreptățiți să ridice excepția de nelegalitate asupra actului administrativ invocat anterior, potrivit art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Dâmbovițaa constatat că din certificatul nr. 196/10.05.2007, din procesul verbal de identificare al imobilului încheiat la aceeași dată și certificatele nr. 294 și 357, precum și din certificatul de moștenitor nr. 141/2003, rezultă că suprafața de 200 teren închiriat în prezent Societății Comerciale SRL, a fost proprietatea defunctului, tatăl petenților, nerezultând că acest teren ar fi ieșit vreodată din proprietatea acestuia, chiar dacă a fost concesionat de primărie, în anul 1994, unei societăți comerciale.
A concluzionat prima instanță că potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândește prin cale naturală, prin achiziții publice, prin expropriere pentru cauze de utilitate publică, prin acte de donație sau legate, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale, în domeniul public, pentru cauza de utilitate publică sau prin alte moduri prevăzute de lege, însă pârâta Comuna nu a făcut nicio dovadă privind modul legal de dobândire a respectivului teren, ba chiar recunoaște că acesta a aparținut defunctului, astfel că în baza Legii nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepția de nelegalitate, cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comuna și Consiliul Local, reprezentante prin primar, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece niciodată recurenta pârâtă nu a recunoscut că terenul în litigiu a aparținut defunctului, mai mult decât atât, a formulat la Judecătoria Târgovișteo acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr. 2909/2007 și a certificatului de moștenitor nr. 44/2003 pentru suprafața de 200 teren în litigiu, care face parte din domeniul public al comunei și nu a aparținut niciodată defunctului ().
S-a arătat că din sentința civilă de partaj nr. 269/1934 - pct. 4, a Tribunalului Județean reiese indubitabil că terenul în litigiu a aparținut numitei - (fostă ) ca moștenire de la tatăl său și nicidecum defunctului, numai numita - formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren în temeiul Legii nr. 264/2005, respinsă însă de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, deoarece suprafața aparține domeniului public al comunei.
S-a mai susținut că nici defunctul și nici moștenitorii acestuia nu au stăpânit niciodată acest teren și nu au formulat cerere de reconstituire pentru el, în Registrul Agricol defunctul figurând cu o suprafață de 103, iar moștenitorii invocând în prezent beneficiul uzucapiunii, până la suprafața de 303, deși din anul 1992 pe acest teren este construit un magazin.
Recurenții au relevat că în timpul regimului comunist terenul în litigiu a fost cedat de proprietara - fostului Consiliul Local al comunei pentru a se înființa o piață comunală, utilitate pe care o are și azi, însă după 1990, terenul a trecut în proprietatea privată a comunei prin Hotărârea Consiliului Local nr. 14/1992, fiind de utilitate publică, în concordanță cu prevederile Legii nr. 213/1998 - Anexa III, pct. 2, publicitatea acestei hotărâri realizându-se prin publicarea în nr. 276 Bis/2002, însă după decesul lui moștenitorii acestuia, profitând de neglijența și necunoașterea unor salariați din cadrul primăriei au obținut certificatul nr. 196/2007 și procesul verbal de identificare al imobilului de la aceeași dată, precum și alte certificate care confirmau extinderea proprietății, iar în mod greșit prima instanță s-a raportat la aceste acte când a analizat excepția de nelegalitate a nr. 14/1992 și nr. 18/1999, hotărâri cu mult anterioare certificatelor și adeverințelor eliberate în mod greșit petenților în anul 2007.
Recurenții au arătat că în mod nelegal excepția invocată a fost soluționată în contradictor cu Comuna, care nu avea calitate procesuală pasivă, deoarece în cauză trebuia citat emitentul hotărârii a cărei legalitate a fost contestată, respectiv Consiliul Local.
S-a susținut că s-au încălcat prev. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în cazul excepției de nelegalitate care vizează un act administrativ unilateral emis, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, cauzele de nelegalitate se analizează prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului normativ, față de acest text, sentința Tribunalului Dâmbovița fiind nemotivată, soluția încălcând și prevederile art. 18 din Legea nr. 18/1991, în baza cărora terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de reconstituire rămân la dispoziția comunei, iar în cazul neatribuirii, trec în domeniul privat al comunei, în perioada 1991 - 1992 nedepunându-se nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Intimații, prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 4 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
Tribunalul Dâmbovițaa făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, atunci când a constatat că numiții, și, pârâți în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște sunt îndreptățiți să invoce excepția de nelegalitate a 14/31.05.1992 - Anexa nr. 2, poziția nr. 8 și HG1350/2001 - Anexa nr. 63, punct 86, pentru ultimul act administrativ, Tribunalul Dâmbovița dispunând disjungerea și declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Potrivit dispozițiilor art. 4 (2) din Legea nr. 554/2004, procedura de soluționare a excepției de nelegalitate este urgentă, însă textul prevede citarea obligatorie a emitentului actului administrativ considerat nelegal.
In speță, nu a fost citat Consiliul Local, emitentul Hotărârii nr. 14/13.05.1992 - Anexa nr. 2, poziția nr. 8, considerată ca nelegală de către reclamanți, cauza soluționându-se cu încălcarea dreptului la apărare al acestei instituții, a principiului contradictorialității și oralității dezbaterilor, situație care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinței, altfel neputând fi înlăturată vătămarea produsă prin nerespectarea a prevederilor legale și a principiilor desfășurării procesului civil.
Pentru aceste motive, în baza disp.art. 304 pct.5 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și ca trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate celelalte susținerile ale recurenților care vizează situația juridică a terenului în litigiu, în raport cu prevederile art. 4 (2) din Legea contenciosului administrativ potrivit cărora cauzele de nelegalitate a unui act administrativ se analizează prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ și nicidecum prin trimitere la înscrisuri eliberate cu mult după data emiterii actului administrativ pretins nelegal, deoarece astfel instanța se află în postura de a preconstitui probe în litigiul de fond aflat în curs de judecată, ceea ce este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta COMUNA ȘI CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR - com.,Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.1023 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 8.. 7,. 30, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ A, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, domiciliată în com., Cod poștal -, Județ D, în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex/26.01.2009
dos.fond - - - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
