Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 87/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 87
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul reprezentant al funcționarilor publici din cadrul fostei Direcții de Muncă și Protecție Socială cu sediul ales în P, str. -, nr. 1, județ P, cod poșta -, împotriva sentinței nr. 470 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Contencios II, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții funcționari publici din cadrul Direcții de Muncă și Protecție Socială prin reprezentant au chemat în judecată pârâta Direcța de Muncă și Protecție Socială pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%din salariul de bază pentru perioada 1.01.2007 până la plata efectivă actualizată la zi cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea publici, în cadrul PH, însă nu au beneficiat de suplimentele solicitate, suplimente prevăzute de disp. art. 31 alin.1 lit.c din Legea 188/1999 și art. 29 alin.1 lit.c și d din aceeași lege.
S-a mai învederat că aplicarea acestor prevederi, a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative până la data de 1.01.2007, că dispozițiile art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007, precizează că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor efectuate, conform dispozițiilor legale, astfel că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută, precum și că suspendarea a fost contrară dispozițiilor art. 18, art. 38, art.39 alin.alin.1 lit.d din Legea 53/2003, art. 41alin.2 din Constituția României, precum și art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 470/11.11.2008 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit.d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege, nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți.
A mai reținut prima instanță că stabilirea cuantumului celor două suplimente, a fost lăsată de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, este atributul exclusiv al administrației care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obliga administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reprezentant al funcționarilor publici din cadrul fostei Direcții de Muncă și Protecție Socială, arătând faptul că deși în lege nu este stabilit cuantumul sporurilor, acesta nu este un motiv ca instanța de fond să respingă acțiunea.
Apreciază recurenții că instanța de fond trebuia să admită acțiunea în parte în sensul de a obliga pârâta la plata sporurilor, cuantumul acestora urmând să fie stabilit de administrație, așa cum instanța are în vedere.
În mod greșit instanța se teme să nu se substituie puterii executive prin admiterea acțiunii, deoarece prin respingerea acesteia s-a substituit puterii legislative, care a stabilit acordarea sporurilor, încălcându-se principiul separației puterilor în stat.
Solicită recurenții admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și obligarea pârâtei la plata sporurilor solicitate, fără stabilirea cuantumului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant reprezentant al funcționarilor publici din cadrul fostei Direcții de Muncă și Protecție Socială cu sediul ales în P, str. -, nr. 1, județ P, cod poșta -, împotriva sentinței nr. 470 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Contencios II, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
GREFIER,
Red. DF
2ex./22.01.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
