Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1003
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 408 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic, pentru intimata-parte prejudiciată Unitatea Administrativ Teritorială a com. și avocat, pentru intimații-pârâți, și, lipsă fiind reprezentantul recurentei-reclamante Curtea de Conturi a României și intimații - pârâți și.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, având în vedere lipsa apărătorului intimatei - pârâte și faptul că recurenta nu a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior, solicită acordarea unui termen de judecată.
Instanța,având în vedere că apărătorul intimatei - pârâte nu a formulat la dosar o cerere de amânare, lasă dosarul la a doua strigare.
După reluarea dosarului, la a doua strigare, au răspuns aceleași părți și avocat pentru intimata - pârâtă.
Având în vedere că recurenta a fost citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a depune la dosar Hotărârea nr.22/19.11.2008 a Plenului Curții de Conturi a României, aceasta neîndeplinindu-și obligația, instanța respinge cererea de amânare a intimaților - pârâți, și reprezentați de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru intimata - parte prejudiciată, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Avocat pentru intimata - pârâtă, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate.
Avocat pentru intimații - pârâți, și, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 408/16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României împotriva pârâților, ȘI, pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că art. 31 din Legea nr. 94/1992 a fost modificat astfel încât conform art. 39 din Legea 217/2008 de modificare a acestui articol "în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entități publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României. În motivarea recursului se arată că instanța a apreciat în mod greșit că prin abrogarea, prin Legea nr. 217/2008, a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992, competența materială prevăzută de art. 44, raportat la.OUG nr. 117/2003, a fost înlăturată de legiuitor. În susținerea acestui motiv de recurs sunt invocate dispozițiile art. 140 din Legea nr. 499/2003 de revizuire a Constituției și cele ale art. 1 și 4 din nr.OUG 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și personalului instanței Curții de Conturi de către instanțele judecătorești și se susține că dispozițiile art. 1 și 4 din nr.OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 1 și 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, acestea constituind fundament legal al investirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice.
Recurenta a mai susținut că, potrivit art. 12 din legea nr. 94/1992 modificată și completată prin Legea nr. 217/2008, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curții de Conturi a României. Întrucât procesul elaborării regulamentului a fost de durată, Plenul Curții de Conturi a României a adoptat hotărârea nr. 22/19 2008, prin care s-au stabilit instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trim. IV al anului 2008, instrucțiuni în temeiul cărora a fost dată încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Recurenta susține că instanța în mod greșit a apreciat ca inadmisibilă acțiunea raportat la modificările Legii nr. 94/1992 aduse prin Legea nr. 217/2008, întrucât prin acest text de lege nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, astfel că prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări. Precizează că activitatea de control s-a efectuat în tot cursul anului 2008, conform Planului anual de control, în baza reglementărilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control în vigoare până la data de 27 octombrie 2008 și că dispozițiile legii noi nu schimbă competența instanțelor legal investite.
Recurenta consideră că admiterea excepției inadmisibilității cererii introductive echivalează cu a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat. Controlul legalității modului în care sunt folosite resursele financiare ale statului reprezintă obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Recurenta susține că este un caz de ultractivitate a prevederilor Legii nr. 94/1992 până la adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 217/2008.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat.
Chestiunea de drept ce se impune a fi dezlegată în cauza de față este dacă, după modificările aduse Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea Legii nr. 94/1992, completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene mai au calitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond a apreciat că în actuala reglementare, obligația de a lua măsuri pentru recuperarea prejudiciului revine entității auditate.
Curtea, reține că în perioada 03 septembrie - 30 septembrie 2008,controlori din cadrul Camerei de Conturi B au efectuat controlul contului de execuție și al bilanțului contabil pe anul 2007 la Primăria comunei.. La data de 30 septembrie 2008 a fost întocmit raportul de control intermediar, iar la data de 13 octombrie 2008 fost întocmită încheierea nr. 50, de sesizare a Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.
Încheierea de sesizare a instanței de judecată a fost dată în temeiul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 94/1992.
La data sesizării instanței de contencios administrativ -29 OCTOMBRIE 2008, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 94/1002 avea următorul conținut: "în situația în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
Din această dispoziție legală rezultă faptul că obligația de sesizare a instanței pentru stabilirea răspunderii delictuale cade în sarcina conducerii autorității auditate, curtea de conturi efectuând doar activități de audit.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta a invocat că prima instanță a apreciat greșit că prin abrogarea, prin Legea nr. 217/2008 a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992, a fost înlăturată competența ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare.
Critica este neîntemeiată întrucât instanța nu a pus în discuție competența materială de soluționare cauzei, ci doar modul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește abilitatea completelor formate în cadrul ca Camerelor de conturi de a sesiza instanța de judecată în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale, Curtea constată că, prin modificările aduse Legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 217/2008, atribuțiile Curții de conturi se axează, în principal, pe activități de audit, la care se adaugă și activități de certificare, avizare, raportare și alte competențe prevăzute în Cap. IV al Legii nr. 94/1992, după ultima republicare, Curtea de conturi nemaiavând atribuții jurisdicționale.
După apariția Legii nr. 217/2008, procedura de valorificare a rapoartelor întocmite după efectuarea activității de audit este diferit reglementată față de Legea nr. 94/1992, tocmai datorită faptului că curtea de conturi nu mai are atribuții jurisdicționale. În actuala reglementare nu mai este prevăzută constituirea completelor care fie dispuneau descărcarea de gestiune, fie pronunțau încheieri de sesizare pentru stabilirea răspunderii juridice.
Recurenta a susținut că pronunțarea încheierii de sesizare și sesizarea instanței au fost făcute în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 4 din nr.OUG 117/2003, dispoziții care nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008. Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că nici nu erau necesare dispoziții de abrogare, întrucât nr.OUG 117/2003 este un act normativ temporar, care a reglementat o situație tranzitorie, generată de degrevarea Curții de Conturi de atribuții jurisdicționale.
Art. l din nr.OUG 117/2003 prevede că până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare.
Având în vedere că prin legea 217/2008 art. l al Legii nr. 94/1992 a fost modificat și în alin 4 al acestui articol se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, Curtea apreciază că la data intrării în vigoare a legii nr. 219/2008, nr.OUG 117/2003 a încetat să mai producă efecte juridice.
Împrejurarea că nu a fost adoptat încă regulamentul la care face referire art. 12 din Legea nr. 217/2008 nu are relevanță, întrucât regulamentul nu poate stabili alte modalități de valorificare ale actelor de control, decât cele prevăzute de Legea nr. 217/2008, iar în art. 39 din Legea nr. 217/2008 care modifică art. 31 din Legea nr. 94/1992 se stabilește în sarcina conducerii entității auditate obligația de a lua măsuri în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale.
regulamentului de către Plenul Curții de Conturi nu poate conduce la concluzia că avem de-a face cu un caz de ultraactivitate a vechii reglementări, întrucât o lege nu poate fi modificată sau abrogată printr-un act normativ de o forță juridică inferioară, așa încât, susținerea recurentei că Legea nr. 94/1992 în forma avută înainte de modificare și OUG nr. 117/2003 își produc efectele până la intrarea în vigoare a regulamentului, este nefondată.
Este adevărat că înainte de intrarea în vigoare a noii reglementări a început activitatea de control, însă în lipsa unor dispoziții legale tranzitorii prevăzute în noua reglementare, se aplică imediat dispozițiile noii reglementări; în nici un caz nu se poate aprecia că lipsa dispozițiilor tranzitorii ar echivala cu un caz de ultraactivitate a legii vechi situațiilor și raporturilor juridice născute sub vechea reglementare, dar nedefinitivate.
Recurenta a mai susținut că admiterea excepției inadmisibilității conduce la imposibilitatea antrenării răspunderii juridice, însă și această critică este neîntemeiată, întrucât noua reglementare prevede care este subiectul de drept ce are calitatea de a sesiza instanța pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.
În concluzie, Curtea reține că în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul sesizării instanței, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantăCurtea de Conturi a Românie,cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței civile nr. 408 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - parte prejudiciată Unitatea Administrativ Teritorială, cu sediul în comuna, județul B și intimații - pârâți:, cu domiciliul în comuna, sat, județul B, cu domiciliul în comuna, sat, județul B, cu domiciliul în comuna, sat, județul B, cu domiciliul în comuna, sat, județul B și, cu domiciliul în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.
Red. St.
Tehnored. 9 ex.
27 nov. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan
