Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1143/
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 și de pârâții, domiciliat în com.-/C, jud.M și, domiciliată în com.-, jud.M, împotriva sentinței nr.94/16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 19 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 94 din 16 februarie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu intimații și, a stabilit în sarcina acestora obligația de plată a sumei de 7568 lei reprezentând plata CAS aferente drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă cuvenită bugetului Fondului Unic pentru asigurări sociale de sănătate și a respins sesizarea de obligare privind suma de 55.344 lei reprezentând impozit pe venit aferent drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că a fost sesizată prin Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008 Direcției de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a României, iar răspunderea s-a cerut a fi stabilită în sarcina primarului comunei și referentul - responsabil cu activitatea financiar contabilă, în urma controlului efectuat la această instituție, în urma căruia s-a întocmit la 31 octombrie 2008 un raport de control intermediar.
Instanța a apreciat că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajator angajaților, prin prisma prevederilor art. 55 din Legea nr. 571/2003, dar, în ceea ce privește stabilirea, reținerea și plata contribuției datorate către Fondul Național Unic pentru asigurări sociale de sănătate, s-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 275 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 215 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 precum și art. 68, 69 și 72 din Legea nr. 571/2003.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamanta Curtea de Conturi a României dar și de către pârâții și.
Recurenta Curtea de Conturi a României a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților și recuperarea prejudiciului constatat, în esență arătând că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 41 alin. 1 lit. "b" și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, modificată, pct. 68 lit. "o", 69, 71 și 72 din HG nr. 44/2004, deoarece sunt considerate venituri din salariu toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă.
Pârâții recurenți și au cerut respingerea sesizării reclamantei și sub aspectul obligării la plată a sumei ce reprezintă plata CAS aferentă drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă, deoarece drepturile respective nu sunt incluse în venituri salariale, nu sunt impozabile și nu se datorează CAS.
Atât reclamanta cât și pârâții, în calitatea lor de recurenți-intimați au formulat întâmpinări, susținând detaliat punctele de vedere exprimate în motivarea căii de atac.
Analizând hotărârea atacată, instanța constată că este fondat doar recursul pârâților, care solicită respingerea în întregime a sesizării privind angajarea răspunderii lor, dar pe alte considerente decât cele legate de analiza fondului cauzei deduse judecății. Sesizarea trebuia respinsă ca inadmisibilă, din următoarele considerente:
Prin Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008, Camera de Conturi M, examinând raportul de control întocmit ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de Consiliul local al comunei și a celorlalte documente cuprinse în dosarul de control, a constatat că există unele prejudicii, nereguli și abateri cu caracter financiar, astfel că adispus sesizarea tribunalului Mureșîn vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile constatate, în baza art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 republicată.
Prevederile art. 31 din Legea nr. 94/1992 au fost modificate prin Legea nr. 217/2008 publicată în Monitorul Oficial din 24 octombrie 2008, în sensul că, activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederile art. 12 alin. 2 și că, în situațiile în care se constată abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devine obligația conducerii entității auditate. Mai mult decât atât, s-a introdus art. 1281care stipulează că nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune, iar potrivit art. 129, abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, ținându-se cont și de faptul că au fost abrogate prevederile Cap. IV cuprinzând art. 40 - 88. Este adevărat că potrivit OUG nr. 117/2003 activitatea jurisdicțională și personalul instanțelor Curții de Conturi se preiau de către instanțele judecătorești, dar, în cuprinsul Legii nr. 94/1992 republicată în Monitorul Oficial din 29 aprilie 2009, în temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, textul art. 33 este modificat, așa cum anterior s-a menționat și nu se mai regăsește vreo prevedere care să-i confere instanței competența de a soluționa o sesizare a Curții de Conturi în sensul angajării răspunderii, situație care a devenit oricum incompatibilă cu prevederile art. 33 din legea republicată.
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curților de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități cuprinde la Secțiunea a 4-a dispoziții de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control, modul de analiză și soluționare a contestațiilor la decizia emisă în baza pct. 87 din Regulament. Relevant este că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată împotriva hotărârilor înscrise în încheierile emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, de către entitatea verificată, în condițiile pct. 106-108 din Regulament.
Este adevărat că Regulamentul a fost publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 2009, anterior datei la care s-a întocmit Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008, dar, și la acea dată succesiunea cronologică a actelor normative de modificare a Legii nr. 94/1992, duce la concluzia inadmisibilității unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect sesizarea Camerei de Conturi în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor răspunzătoare pentru prejudiciile constatate în Raportul de control întocmit la31 octombrie 2008,ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 217/2008 și anume 24 octombrie 2008. Prin urmare, Legea nr. 217/2008 a modificat textul art. 31 și 34, abrogat textul art. 33, abrogat textele art. 37-39 și 40-48 precum și art. 130-135 din Legea nr. 94/1992. La data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 nu se mai pot aplica prevederile OUG nr. 117/2003 privind investirea instanțelor judecătorești competente potrivit art. 2 alin. 1 prin actul de sesizare prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, deoarece acest text este incompatibil cu prevederile Legii nr. 217/2008. Este adevărat că prin intrarea în vigoare a prevederilor OUG nr. 117/2003 litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare, în art. 1 prevăzându-se că până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, dar fiind supusă unui control de constituționalitate, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, combătând prin decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005, așa cum rezultă din considerente că, OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitată și că, la data pronunțării prezentei decizii, aceasta (OUG nr. 117/2003) și-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizării obiectului său de reglementare privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele de judecată. Mai mult decât atât, se menționează în considerentele acestei decizii că ordonanța criticată a ieșit din vigoare ulterior sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 28 aprilie 2005. Relevant este și că, prin Decizia nr. 429 din 10 mai 2007, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 117/2003, făcând trimitere la Decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005 în care s-a constatat că OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitată, la data pronunțării acelei decizii ordonanța și-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizării obiectului său de reglementare.
Față de considerentele arătate, va fi respins recursul Curții de Conturi a României și admis recursul pârâților, hotărârea urmând a fi modificată în sensul că se va respinge și cererea privind suma de 7.568 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 94 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de, domiciliat în,- C, județul M și, domiciliată în S,-, județul M, împotriva aceleași hotărâri.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge sesizarea curții de conturi pentru stabilirea răspunderii delictuale a celor doi recurenți privind suma de 7.568 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-26.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
