Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1361/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1361
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 3: Stoicescu
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâțiiSERVICIUL PUBLIC DE SPECIALITATE V DE, cu sediul în V de M, județul P, domiciliat în V de M,-, județul P, domiciliat în V de M, Bd. -, nr. 72, - 6,. B,. 29, județul P, domiciliat în V de M,-, - 19,. B,. 2,. 29, județul P, domiciliat în V de M,- A, județul P, domiciliată în V de M,-, județul P și, domiciliată în V de M,- C, județul P, împotriva sentinței nr.560 din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și pârâtul, domiciliat în V de M,-, județul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Serviciul Public de Specialitate V de M reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 24 dosar, recurenții-pârâți, și reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 25 dosar, lipsind recurentul-pârât, intimata-reclamantă Curtea de Conturi a României și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, recurentului-pârât a depus la dosar taxa judiciară de timbru, în original, în cuantum de 2 lei potrivit chitanței nr. - din 07.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Avocat, pentru recurenții-pârâți, și, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, dovezi în susținerea recursului, respectiv: tabel situația debitelor restante la data controlului Curții de Conturi, ordin de plată nr.172 din 30.05.2008, OP nr.157 din 25.06.2008, angajamente de plată din 10.11.2008 - nr.3531/2008, din 18.11.2008,- nr.3762/2008, din 10.11.2008- nr.3491/2008, din 18.11.2008 - nr.3624/2008, din 12.12.2008 -nr.3978/2008, din13.10.2008 -nr.2171/2008, din 13.06.2009 - nr.1089/2009, din 15.04.2009 -nr. 764/2009, din 09.04.2009 - nr.744/2009, din 09.04.2009 -nr.743/2009, din 07.04.2009 -nr.709/2009, cerere formulată de numita, înregistrată sub nr.680/2009, angajamente de plată din 06.04.2009 - nr.670/2009, din 01.04.2009 - nr.647/2009, din 01.04.2009 - nr.648/2009, din 01.04.2009 -nr.663/2009, din 30.03.2009 - nr.644/2009, din 30.03.2009- nr.629/2009, din23.03.2009- nr.575/2009, din 17.03.2009 - nr.532/2009, din 17.03.2009 -nr.515/2009, din 17.03.2009 - nr.17.03.2009, din 10.03.2009 - nr.495/2009, din 12.12.2008 - nr.363/2009, din 19.12.2008 - nr.4038/19.12.2008, din 09.07.2008 -nr.1321/2009, adresa către Serviciul Public de Specialitate V de Man umitului, înregistrată sub nr.362/2009 și situația notificărilor făcute prin intermediul executorului judecătoresc.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 pr.civilă, încuviințează pentru recurenți proba cu înscrisuri.
Reprezentanții recurenților arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursurilor formulate.
Curtea ia act de susținerile celor doi apărători ai recurenților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, pentru recurenții-pârâți, și, în susținerea recursului, arată că Serviciul Public de Specialitate V de M funcționează în regim de autofinanțare, pentru activitățile de prestări servicii și producție, potrivit art. 3 al Hotărârii nr. 20/1995 a Consiliului Local V de M, această instituție poate primi sume de bani de la bugetul local numai pentru lucrări de investiții pentru rețelele de alimentare cu apă potabilă și canalizare; în speță, suma de 64.375,95 lei pentru care s-a solicitat stabilirea răspunderii juridice a recurenților -persoane fizice nu are nicio legătură cu bugetul local al orașului V de M, sens în care reclamanta nu avea competența să verifice modul de încasare a sumelor de bani datorate de persoanele fizice, întrucât aceste sume nu reprezintă venituri ale bugetului local al localității.
Mai arată apărătorul recurenților-persoane fizice - că sentința a fost pronunțată numai pe baza susținerilor din actul de sesizare al reclamantei, fără ca aceasta să propună administrarea de dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, încălcându-se, astfel, dreptul recurenților la un proces echitabil.
De asemenea, precizează apărătorul recurenților că instanța de fond a stabilit, în mod nelegal, răspunderea recurenților-persoane fizice-pentru suma de 64.376 lei, întrucât dreptul la acțiune pentru perioada anterioară anului 2005 este prescris.
Mai mult decât atât, instanța de fond în mod nelegal și-a însușit opinia reclamantei în sensul că suma pentru care s-a solicitat stabilirea răspunderii recurenților reprezintă debite restante pentru care a intervenit prescripția extinctivă, întrucât această constatare excede competenței Curții de Conturi, numai instanța de judecată putând stabili, în cadrul unui proces între părțile litigante, dacă s-a prescris dreptul la acțiune.
În continuare, apărătorul recurenților învederează faptul că prima instanță nu a ținut seama de faptul că suma de 2475,82 lei reprezentând debite restante datorate de agenții economici a fost încasată și trebuia scăzută din totalul sumei reținute.
Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a obligat Serviciul Public de Specialitate să vireze la bugetul local suma de 64.376 lei, deși acest lucru nu s-a solicitat prin sesizarea Curții de Conturi.
În consecință, în principal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurată, în sensul respingerii sesizării Curții de Conturi, ca fiind neîntemeiată, iar, în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, pentru recurentul-pârât Serviciul Public de Specialitate V de M, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii sesizării Curții de Conturi, ca fiind neîntemeiată.
Învederează apărătorul recurentului Serviciul Public de Specialitate V de M că marea majoritate a restanțierilor la plata serviciilor de furnizare a apei potabile și de canalizare au recunoscut debitele datorate, situația în care cursul prescripției a fost întrerupt, conform Decretului 167/1958; de asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că o parte din suma datorată a fost recuperată.
În ceea ce privește suma de 61.347,87 lei, arată că aceasta a fost recuperată integral de la executant și a fost restituită Primăriei V de
Mai mult decât atât, învederează apărătorul recurentului, Serviciul Public de Specialitate se autofinanțează, este aducător de venituri, evidențele contabile ținându-se separat de cele ale Consiliului Local, astfel că nu au fost aduse prejudicii acestuia.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea nr.35/1.09.2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Pas esizat Tribunalul Prahova pentru stabilirea răspunderii juridice față de prejudiciile constatate prin raportul de control, nerecuperate până la data pronunțării încheierii astfel:
- 64375,95 lei aferente perioadei 1998-2004 reprezentând debite prescrise provenite din furnizarea apei potabile și prestarea serviciilor de canalizare. Răspunderea pentru producerea acestor prejudicii cât și pentru nedepistarea și nerecuperarea acestora în termenul legal de prescripție extinctivă revine celor care au avut calitatea de șef de serviciu pentru perioadele în care au ocupat aceste funcții, respectiv -pentru suma de 24301,97 lei facturi emise și neîncasate în perioada 1998-4.08.2000, - pentru suma de 359,33 lei facturi emise și neîncasate în perioada 4.08.2000-1.09.2000, precum si a celor emise și neîncasate în perioada anterioară, - pentru suma de 3680.37 lei (1.09.2000- 8.08.2001 și perioada anterioară), - pentru suma de 36.034,28 lei ( 08.08.2001 -7.10.2005 și perioada anterioară) și - pentru suma de 10.688,52 lei reprezentând facturi emise în anul 2003 și 15.456,31 lei facturi emise în 2004.
S- mai reținut că răspunderea revine și șefilor de compartiment financiar contabil, respectiv pentru perioada 3.01.1996-9.09.2001, pentru perioada 9.09.2001-1.11.2005 și pentru perioada 1.11.2005 până în prezent.
- obligarea instituției la virarea sumei de 61488 lei. din care plăți nelegale în sumă de 58758 lei și dobânzi în sumă de 2730 lei la sursa "restituiri fonduri din finanțarea anilor precedenți" răspunderea juridică fiind stabilită în sarcina ordonatorului de credite -șef serviciu.
Prin încheierea de sesizare a tribunalului, s-a mai reținut că la data de 31.12.2007 V de Maî nregistrat creanțe din venituri neîncasate în sumă de -,28 lei; pentru parte din clienți s-a depășit termenul de prescripție ca urmare a neorganizării evidenței contabile pe fiecare client și a modului defectuos de urmărire a încasărilor numai pe fiecare casier încasator. S-a constatat că din totalul de 587 clienți persoane fizice cu debite restante, numai 258 clienți aveau încheiate contracte de prestări distribuție apă-canal, aceeasi situație regăsindu-se și la agenții economici și asociațiile de proprietari.
În ceea ce privește suma de 58758,42 lei și dobânzi aferente de 2729,42 lei, s-a reținut că V de Maî ncheiat un contract cu SC I SRL pentru realizarea obiectivului de investiții "alimentare cu apă cartier " executat în perioada iulie-noiembrie 2007, lucrări achitate integral însă, obiectivul a fost recepționat conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.6/20.11.2007, fără a exista cartea tehnica a investiției și fără a comunica proiectantului recepția lucrării.
Au fost acceptate la plată în mod nejustificat și fără dispoziție de santier, lucrări suplimentare, iar alte lucrari neexecutate au fost decontate la plată(exemplu: retele electrice, camine de apa, etc.).
Pentru depasirea termenului de executie a lucrărilor, unitatea nu a calculat penalități în cuantum de 0,0 6% din valoarea contractului.
S-a menționat că prin OP 172/30.05.2008 a fost recuperată integral suma de 61488 lei de la SC I SRL.
Pârâții, și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea sesizării Curții de Conturi, aratând în esență, că nu au săvârșit fapte prin care să producă vreun prejudiciu V de M, recunoscând că evidența financiar-contabilă a acestei unitați deținea debite restante, dar aceasta constituia o problemă eonomică a unității, care, de altfel, a și întocmit un plan de recuperare a debitelor restante. Constatarea prescrierii debitelor restante, excede competentei Curtii de Conturi.
S-a mai arătat că suma de 22198,11 lei reținută prin actul de sesizare ca reprezentând debite restante, la servicii furnizate asociațiilor de proprietari, nu este reală, reprezentând contravaloarea energiei termice livrată asociațiilor de proprietari de fosta Exploatare de Gospodărie Comunală și Locativă V de
Au susținut pârâții și că în ceea ce-i privește, nu a fost menționată nicio sumă pentru care ar urma să fie stabilită raspunderea lor juridică, iar pe de altă parte, pentru perioada 1998-2004, răspunderea juridică a pârâților este prescrisă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, susținând că termenul pentru recuperarea prejudiciului este de 3 ani și curge de la data producerii pagubei, iar instituția a înregistrat paguba după împlinirea termenului de prescripție în vederea recuperării creanțelor de la clienți. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în urma verificărilor efectuate de organele abilitate din cadrul Consiliului Local, nu i s-a imputat nicio sumă și în perioada 1998-2000 serviciile aflate în sarcina se păstrau fără să existe un sistem de contorizare, plata făcându-se la paușal.
A formulat întampinare și V de M, prin care a solicitat respingerea sesizării, ca neîntemeiată, arătând că, într-adevăr, serviciul nu deținea o balanță analitică la clienții persoane fizice, însă, exista evidența faptică la nivel de factură, pentru fiecare client în parte. Suma de 22198,11 lei reprezintă în fapt debite provenite din furnizarea energiei termice până în anul 1998.
S-a mai arătat că, pe parcursul efectuării verificărilor, au fost recuperate parte din debite, clienții recunoscând existența acestora și fiind de acord să le platească, astfel încât cursul prescripției este întrerupt. Au fost întocmite contracte de furnizare / prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, cu o parte a clienților restanțieri, iar pentru cei care au refuzat semnarea contractelor, a fost solicitat sprijinul Poliției Comunitare pentru aplicarea de amenzi. In ceea ce privește suma de 61.347,87 lei, aceasta a fost recuperată integral de la executant și restituită Primariei Orașului V de M cu OP 157/25.06.2008.
Prin sentința nr. 560 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții persoane fizice, a admis sesizarea formulată de reclamanta Curtea De Conturi a Romaniei, a obligat Serviciul Public de Specialitate V de M să vireze la bugetul local suma de 64.375,95 lei aferentă perioadei 1998-2004, reprezentând debite prescrise provenite din furnizarea apei potabile și prestarea serviciilor de canalizare, a stabilit răspunderea juridică a pârâților pentru suma de 24.301,97 lei(facturi emise și neîncasate în perioada 1998-4.08.2000), pentru suma de 359,33 lei (facturi emise și neîncasate în perioada de 4.08.2000-1.09.2000) precum și cele emise și neîncasate în perioada 3.01.1996-9.09.2001, pentru suma de 3680,37 lei/facturi emise și neîncasate în perioada 1.09.2000-8.08.2001, precum și cele emise și neîncasate în perioada anterioară, pentru suma de 36034,28 lei(facturi emise și neîncasate în perioada 8.08.2001-7.10.2005) precum și cele emise și neîncasate în perioada anterioară, pentru suma de 10688,52 lei(facturi emise în anul 2003) și suma de 15456,31 lei(facturi emise în anul 2004, pentru perioada 9.09.2001-1.11.2005 și pentru perioada 1.11.2005 în prezent, obligându-i pe aceștia la plata în solidar a debitelor catre Serviciul Public de Specialitate V de M; de asemenea, a obligat Serviciul Public de Specialitate V de M la plata sumei de 61488 lei (58758 lei plăți nelegale și 2730 lei-dobanzi aferente ) la suma "Restituiri fonduri din finanțarea anilor precedenți"; a stabilit răspunderea juridică a pârâtului -șef serviciu pentru suma de 61488 lei și l-a obligat pe acesta la plata catre Serviciul Public de Specialitate V de Mas umei de 61.488 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții persoane fizice, tribunalul a constatat că raportul de control intermediar încheiat la serviciul Public de Specialitate V de M s-a întocmit la data de 30.05.2008 și a fost înregistrat de către Camera de Conturi P la data de 2.06.2008 sub nr.682.
În urma întocmirii acestui raport, s-a pronunțat încheierea nr.35 din 1.09.2008 de către Camera de Conturi P, reprezentând actul de sesizare al instanței. Sub acest aspect, au fost respectate dispozițiile art.3 si art.8 din Decretul 167/1958, motiv pentru care excepția invocată este neîntemeiată.
Referitor la stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciul în cuantum de 64.675,95 lei aferent perioadei 1998-2004 reprezentând debite prescrise provenite din furnizarea apei potabile și prestarea serviciilor de canalizare, tribunalul a reținut că V de M este Serviciu Public de subordonare locală cu finanțare mixtă din venituri proprii și subvenții de la bugetul local al orașului V de
Potrivit art.16 din Legea 82/1991 rep. contabilitatea clienților și furnizorilor a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică;or, pârâții au făcut dovada organizării unei evidențe pe clienti (beneficiari ai prestării serviciilor de apă-canalizare), evidență operativ-contabilă limitându-se la întocmirea de fișe pe casieri încasatori, iar stabilirea debitelor neîncasate din prestările de servicii de apă-canalizare către populație, efectuându-se tot pe casieri încasatori; acest lucru realizându-se prin însumarea facturilor neîncasate la data inventarierii (noiembrie-decembrie 2007) și confruntarea cu soldul din fișa de cont întocmită pe casieri înregistrată la data inventarierii.
S-a mai reținut că, procedandu-se astfel, nu s-a cunoscut situația debitelor restante pe fiecare client persoană fizica și pe vechime și nu au fost întocmite balanțe analitice pe clienți debitori.
Din verificarea la control a respectării termenelor contractuale privind achitarea la plată a contravalorii prestațiilor de distribuție apă-canal, s-a constatat plata cu întârziere a acestora, fără însă a se calcula, înregistra și urmări la plata majorările de întârziere aferente, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice; astfel, s-au încalcat dispozițiile art.25(1-4) din Legea 326/2001, art.20 din OG 32/2002 și art.30 din Legea 241/2006, precum și clauzele cuprinse în contractele de prestări-servicii apă-canal referitoare la plata și cuantumul majorărilor de întârziere.
Tribunalul a mai reținut că, în urma controlului efectuat, au fost înregistrate debite restante ce nu se mai încadrează în termenul de prescriptie de 3 ani din Decretul nr.167/1958; din raportul de control intermediar întocmit, rezultă că din totalul de 132 cazuri clienti-persoane fizice cu debite restante prescrise sunt situații în care clientul nu a plătit nici o sumă în perioada 1998-2007. prescrise au fost constatate și pentru agenții economici în numar de 8(anexa 21) și asociațiile de proprietari în număr de 8(anexa 22).
S-a constatat, totodată, încălcarea art.70(d) din HG 1591/2002, în condițiile în care serviciile mai sus menționate au fost furnizate fără închierea contractelor de prestări distribuție apă-canal pentru un număr însemnat de clienți (doar 258 clienti avand încheiate astfel de contracte din totalul de 587-clienți-persoane fizice).
Absența acestor contracte a determinat și imposibilitatea de aplicare a disp.art.71 din HG 1591/2002 privind întreruperea sau sistarea furnizării/prestării serviciului sau a dispozițiilor art.30 din Legea 241/2006.
Potrivit art.74 din HG 1591/2002, montarea apometrelor se va face la toți utilizatorii casnici, pe cheltuiala operatorului, pe baza unui program de contorizare stabilit de conciliile locale, astfel încât suma de 24.768,17 lei reprezentând debit pentru montare apometre, perioada 2001-2004 este nelegal menționată ca debit restant.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din explicatiile scrise ale pârâtului, acesta recunoaște existența debitelor restante, neîncheierea contractelor cu persoane fizice și asociații de proprietari și neconcretizarea în totalitate a modalităților de rezolvare a litigiilor.
La randul sau, șeful V de M, numit din octombrie 2005, a recunoscut în explicațiile scrise, absența unui contract-cadru, a documentelor din care să reiasă activitatea desfașurată până la 10.05.2005, nesoluționarea problemei unor debite restante, motivat de lipsa sprijinului organelor Consiliului local; de altfel, și V de M recunoaște, prin însăși concluziile scrise existența deficiențelor la nivelul organizării evidenței contabile pe fiecare client în parte și existența unor debite restante, lipsa unui program computerizat de evidență analitică a clienților persoane fizice, precum și existența unor debite restante precrise.
Se recunoaște, de asemenea, absența contractelor de furnizare-prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru o parte din clienții restanțieri, V de M, arătând că după control a procedat la recuperarea în parte a debitelor și încheierea contractelor.
Aceste aspecte reprezintă, însă apărări ce pot fi avute în vedere cu ocazia executării silite în condițiile în care instanța este investită cu concluziile controlului efectuat și stabilirea răspunderii juridice raportat la momentul controlului.
Prima instanță a mai reținut că nici susținerea privind faptul că numai o instanță de judecată poate constata prescrierea debitelor, nu este întemeiată, având în vedere reglementarea legală a termenului de prescripție prin art.3 din Decretul 167/1958 ce nu poate crea confuzii cu privire la stabilirea termenului de prescripție. Pe de alta parte, pârâții nu au produs probe din care să rezulte că s-ar fi întrerupt cursul prescripției din diverse cauze, ce ar fi determinat o eventuală reapreciere a mențiunilor din încheierea de sesizare a instanței.
Răspunderea juridică pentru prejudiciile reținute de Camera de Conturi P, privind suma de 64.375,95 lei, aferentă perioadei 1998-2004, reprezentând debite prescrise revine persoanelor care în această perioadă au avut calitatea de șef serviciu, raportat la facturile emise și neîncasate în respectiva perioada, și anume:, și.
Referior la suma de 61.488 lei reprezentând plăți nelegale(58.758 lei) și 2730 lei dobânzi aferente, tribunalul a reținut că SC SRL a executat în baza contractului de execuție nr.1600/5.07.2007, obiectul de investitii "Alimentare cu apă cartier -orasul V de M", contract încheiat pe perioada 5.07.2007-5.09.2007, cu o valoare de 192.042,02 lei fără TVA, obiectiv recepționat la 20.11.2007(anexa 6), conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.6, fără existența cărții tehnice a investiției și fără comunicarea proiectantului începerea recepției lucrării.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Serviciul Public de Specialitate V de, și, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, recurentul Serviciul Public de Specialitate a arătat că instanța nu a luat în considerare probele depuse la dosar, în sensul că o parte a sumelor la care se face referire în sentința nr.560/9.12.2008 au fost recuperate, iar clienții care figurau în evidențele contabile cu debite vechi au achitat o parte din ele și au fost de acord să achite în continuare restul sumelor, întrerupându-se astfel cursul prescripției invocate de instanță.
Mai arată recurentul că evidențele contabile ale serviciului, în sensul realizării balanței analitice pe fiecare client, persoană fizică, a fost finalizată, iar din suma de 64.375,95 lei, considerată de organul de control ca reprezentând debite prescrise, a fost recuperată suma de 7350,59 lei și în cazul agenților economici suma de 2475,82 lei a fost recuperată integral de.
Referitor la suma de 61.347, 87 lei, reprezentând plata ilegală către executantul lucrării "alimentarea cu apă Cartier ", SC SRL, această sumă a fost recuperată integral de la executant și a fost restituită Primăriei orașului V de M, arată recurentul.
De asemenea, recurentul arată că au fost întocmite notificări transmise prin Biroul Executorului judecătoresc, clienților rău-platnici și care nu dețineau contract cu în vederea recuperării sumelor restante de la aceștia și întocmirii contractului de furnizare a apei, iar în caz de neprezentare, aceștia vor fi debranșați de la rețeaua de apă.
În final, recurentul motivează că este un serviciu autofinanțat, aducător de venituri, evidențele contabile ținându-se separat de cele ale Consiliului Local, prejudiciile cauzate nu au fost aduse Consiliului Local pentru că toate veniturile din încasarea serviciului de furnizare a apei potabile și canalizare se fac venituri proprii ale, acesta primind anual subvenții de la bugetul local, exclusiv pentru investiții, aprobat de Consiliul Local al orașului, prin Hotărâre.
Referitor la recursul formulat de pârâtul, acesta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin actul de sesizare a instanței, Curtea de Conturi a României a solicitat să se stabilească răspunderea sa juridică pentru suma de 24.301,97 lei, reprezentând facturi emise și neîncasate pe perioada 1998-4.08.2000, perioada în care a avut funcția de șef de serviciu al Serviciului Public de Specialitate V de
Mai arată acesta că a invocat excepția prescripției dreptului de a se recupera de la acesta prejudiciul în cuantum de 24.301, 97 lei, care reprezintă contravaloarea unor facturi ce nu mai puteau fi încasate de la beneficiari, ca fiind prescrise, iar pentru facturile emise în perioada 1998-2000, termenul de prescripție față de clienți s-a împlinit în 2001-2003. Paguba înregistrată ca urmare a nerecuperării acestei sume, datorită operării prescripției, se putea recupera de la cei vinovați, în cei trei ani, instanța interpretând greșit dispoziția legală incidentă, în sensul că dreptul material la acțiune a început să curgă de la data de 30.05.2008, când s-a întocmit Raportul de control intermediar care a fost înregistrat la Curtea de Conturi la data de 2.06.2008.
Potrivit interpretării instanței, dreptul la acțiune în vederea recuperării prejudiciului, ar începe să curgă de la data constatării prejudiciului și nu de la data producerii acestuia sau de la data când trebuia cunoscut, motivează recurentul.
Pe fondul cauzei, acesta arată că, nici Curtea de Conturi și nici instanța nu au stabilit ce atribuții îi reveneau și, prin încălcarea acestora sau prin executarea lor necorespunzătoare, au contribuit la împlinirea termenului de prescripție a încasării facturilor de la beneficiari.
Mai arată recurentul că, având în vedere calitatea sa de șef al Serviciului Public de Specialitate și de ordonator secundar de credite, Curtea de Conturi nu avea competența de a verifica contul de execuție bugetară și bilanțul contabil, întrucât veniturile din încasarea serviciului de furnizare a apei potabile și canalizare nu constituiau venituri la bugetul local.
În final, recurentul a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea sesizării privind stabilirea răspunderii sale pentru suma de 24.301,97 lei.
Referitor la recursul formulat de, și și aceștia critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Un prim motiv de recurs este acela că instanța de fond nu a arătat în considerentele sentinței pronunțate care este temeiul de drept al admiterii sesizării Curții de Conturi a României. Astfel, așa cum rezultă din încheierea nr. 35/1.09.2008 a Curții de Conturi, sesizarea instanței s-a făcut în baza art. 31 din Legea nr.94/1992, această lege a fost modificată și la data pronunțării sentinței, conținutul art. 31 este diferit, nemaifiind prevăzută procedura sesizării instanței de Curtea de Conturi.
De asemenea, au fost abrogate și art. 40-88 din lege, referitoare la modul de stabilire a răspunderii juridice a celor vinovați de producerea unor pagube bugetului, iar instanța nu a făcut nicio referire la termenul legal al admiterii acțiunii, aceasta fiind lipsită de temei legal, în prezent conducerea unității audiate este obligată să stabilească întinderea pagubei.
Recurentul mai arată că nu are finanțare mixtă, cum greșit s-a reținut, deoarece conform art. 3 din Hotărârea nr. 20/1995 a Consiliului Local V de M, funcționează în regim de autofinanțare pentru activitățile de prestări servicii și producție, iar în cazul de față suma de 64.375, 95 lei nu are nicio legătură cu vreo sumă de bani de la bugetul local al orașului V de
Pe de altă parte, sentința recurată a fost pronunțată numai pe baza susținerilor din actul de sesizare al Curții de Conturi, fără ca aceste susțineri să fie dovedite cu probe.
Un alt motiv de recurs este acela că, în mod greșit, instanța de fond a stabilit răspunderea acestora juridică pentru anumite sume de bani, deoarece pentru suma de 64.375,95 lei, reprezentând debite restante, provenind din furnizarea apei potabile și a serviciilor de canalizare către populație și agenți economici, pe perioada 1998-2004, răspunderea nu se putea face decât în limita termenului general de prescripție de 3 ani, adică pentru perioada 2005-2008.
De asemenea, instanța nu a arătat ce fapte ilicite au săvârșit, în ce constă prejudiciul și raportul cu atribuțiile de serviciu, iar din actele dosarului nu rezultă existența unui prejudiciu de 64.375,95 lei, constatarea reclamantei că aceste debite restante sunt prescrise este neîntemeiată și excede competenței sale, în condițiile în care cursul prescripției a fost întrerupt prin recunoașterea debitelor restante.
Mai arată recurenții că suma de 2475,82 lei, reprezentând debit restant datorat de agenții economici a fost deja încasată, suma de 22.198,11 lei nu este reală.
Astfel, această din urmă sumă reprezintă calculul energiei termice livrată asociațiilor de proprietari și nu are nicio legătură cu activitatea de prestări servicii desfășurată de V de
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe prevederile art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta a solicitat stabilirea răspunderii pentru suma de 64.375,95 lei, iar instanța de fond i-a obligat la 90.520,78 lei, acordând mai mult decât s-a cerut, obligând totodată pe la plata sumei de 61.488 lei, deși reclamanta nu a solicitat.
De altfel, suma de 61.478 lei a fost recuperată integral în timpul contractului, cu OP nr. 172 din 30.05.2008, de la SC SRL, care a executat lucrarea "alimentare cu apă Cartier ", iar instanța de fond în mod greșit a obligat V de M să vireze bugetului local suma de 64.375, 95 lei, deoarece acest lucru nu s-a solicitat prin actul de sesizare și nu este vorba de o pagubă adusă bugetului local.
Un ultim motiv, este întemeiat pe prevederile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, deoarece în considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond a arătat că aspectele privind recuperarea sumei de 61.488 lei nu fac obiectul controlului judecătoresc, însă V de Maf ost obligat să plătească această sumă fără a se specifica cui anume, iar pârâtul a fost obligat să plătească suma de 61.488 lei către V de M, fără nicio motivare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, va admite recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea nr. 35/01.09.2008 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi P, s-a dispus sesizarea Tribunalului Prahova în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate prin raportul de control, și anume suma de 64.375,95 lei aferentă perioadei 1998-2004, reprezentând debite prescrise, provenite din furnizarea apei potabile și prestarea serviciilor de canalizare.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 31 (2) din Legea nr. 94/1992 R, s-a precizat că răspunderea pentru producerea acestor prejudicii, cât și pentru nedepistarea și nerecuperarea lor în termenul legal de prescripție extinctivă revine celor având calitatea de șefi de serviciu pentru perioadele în care au ocupat aceste funcții, după cum urmează: pentru suma de 24.301,97 lei (facturi emise și neîncasate în perioada 1998-4.08.2000), pentru suma de 359,33 lei (facturi emise și neîncasate în perioada de 4.08.2000-1.09.2000), precum și cele emise și neîncasate în perioada anterioară, pentru suma de 3680,37 lei/facturi emise și neîncasate în perioada 1.09.2000-8.08.2001, precum și cele emise și neîncasate în perioada anterioară, pentru suma de 36.034,28 lei (facturi emise și neîncasate în perioada 8.08.2001-7.10.2005), precum și cele emise și neîncasate în perioada anterioară, pentru suma de 10.688,52 lei(facturi emise în anul 2003) și suma de 15.456,31 lei(facturi emise în anul 2004, neîncasate, pentru care a expirat termenul de a acționa în vederea încasării, pentru perioada 9.09.2001-1.11.2005 și pentru perioada 1.11.2005 până în prezent și Serviciul Public de Specialitate V de M pentru suma de 61.488 lei (58758 lei plăți nelegale și 2730 lei-dobânzi aferente) la suma "Restituiri fonduri din finanțarea anilor precedenți".
Această încheiere a fost emisă potrivit Raportului de control intermediar nr.682 din 02.06.2008, întocmit ca urmare a verificării contului de execuție a bilanțului contabil pe anul 2007 la Serviciul Public de Specialitate V de M, precum și a altor documente din dosar, în baza dispozițiilor art. 30 (2) din Legea nr. 94/1992
Totalizând debitele prescrise pentru care s-a stabilit răspunderea juridică pentru pârâții, și, aceștia totalizează suma de 75.064,47 și nu 64.375,95, cum s-a reținut în actul de control.
De asemenea, în aceeași sesizare s-a solicitat obligarea instituției la virarea sumei de 61.488 lei, din care plăți nelegale în sumă de 58.758 lei și dobânzile aferente în sumă de 2730 lei, la sursa "restituiri fonduri din finanțarea anilor precedenți".
Potrivit susținerilor din recurs și dispoziției de plată nr. 172 din 30.05.2008, această sumă a fost plătită beneficiarului Serviciului Public de Specialitate.
Cu toate acestea, prin sentința nr. 560 din 09.12.2008, Tribunalul Prahovaa obligat V de M să vireze bugetului local suma de 64.375,95 lei, stabilind răspunderea juridică pentru persoanele fizice la suma totală de 75.064, 47 lei și a pârâtului, șef serviciu, pentru suma de 61.488 lei.
Având în vedere aceste neconcordanțe, Curtea constată că se impune ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, care în baza documentelor să verifice care este cuantumul corect al debitelor și natura lor juridică, dacă din acestea o parte au fost încasate înainte de pronunțarea sentinței nr. 560 din 09.12.2008 a Tribunalului Prahova, perioada provenienței lor și dacă dreptul la acțiune este prescris, așa cum s-a invocat sau, dimpotrivă, a intervenit suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, precum și persoanele vinovate de producerea pagubei rezultate, răspunderea juridică fiind stabilită în final de instanță pe baza fișei posturilor și implicit încălcarea atribuțiilor de serviciu.
Așa fiind, după efectuarea expertizei de specialitate și analizarea situației de fapt și de drept supusă judecății, având în vedere și celelalte motive de recurs invocate și probe din dosar, instanța de fond va hotărî în consecință.
Cu privire la sesizarea greșită a instanței de către pârâta Curtea de Conturi a României, Curtea va constata că la data sesizării, respectiv 09.09.2008, Legea nr.94/1992 nu era încă modificată și completată prin Legea nr. 217/2008.
Văzând și disp.art.312 (1), (2), (5) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va casa sentința recurată și va trimite cauza, la același tribunal, pentru rejudecare, potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâțiiSERVICIUL PUBLIC DE SPECIALITATE V DE, cu sediul în V de M, județul P, domiciliat în V de M,-, județul P, domiciliat în V de M, Bd. -, nr. 72, - 6,. B,. 29, județul P, domiciliat în V de M,-, - 19,. B,. 2,. 29, județul P, domiciliat în V de M,- A, județul P,,domiciliată în V de M,-, județul P și, domiciliată în V de M,- C, județul P, împotriva sentinței nr.560 din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și pârâtul, domiciliat în V de M,-, județul.
Casează sentința recurată și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./16.11.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL PRAHOVA
-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, care conține 80 file, întrucât, prin decizia nr.1361 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI,s-au admis recursurile formulate de pârâțiiSERVICIUL PUBLIC DE SPECIALITATE V DE, cu sediul în V de M, județul P, domiciliat în V de M,-, județul P, domiciliat în V de M, Bd. -, nr. 72, - 6,. B,. 29, județul P, domiciliat în V de M,-, - 19,. B,. 2,. 29, județul P, domiciliat în V de M,- A, județul P, domiciliată în V de M,-, județul P și, domiciliată în V de M,- C, județul P, împotriva sentinței nr.560 din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 și pârâtul, domiciliat în V de M,-, județul,s-aasat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la același tribunal pentru rejudecare, potrivit considerentelor deciziei mai sus-menționate.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
2ex./17.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana, Stoicescu
