Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1460/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1460
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții TEATRUL NAȚIONAL " " T și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.1098/CA/23.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați și, având ca obiect litigii privind Curtea de Conturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent Teatrul Național " " avocat, pârâtul - intimat personal, pentru pârâta - intimată, lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind reclamanta - recurentă Curtea de Conturi a României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 11.11.2009 concluzii scrise din partea reclamantului - recurent Teatrul Național " "
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent Teatrul Național " " T solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursurilor, menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, depunând dovada achitării onorariului de avocat.
Pârâtul - intimat a solicitat respingerea recursurilor, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.154/26.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, prin care Tribunalul Timișa admis în parte încheierea nr.34/2004 a Camerei de Conturi T și a obligat pârâții și în solidar la plata, reprezentând foloase nerealizate calculate sub forma dobânzii de referință către Teatrul Național, a sumei de 242.000.000 lei ROL pentru perioada 16.12.1999 - 23.10.2006, și a sumei de 15.884.992 ROL, asupra căreia se va aplica dobânda de referință
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și u solicitând respingerea în tot a încheierii Camerei de Conturi și exonerarea de la plata despăgubirilor civile.
În motivarea recursului, a invocat lipsa vinovăției raportată la urmărirea și recuperarea debitelor, arătând demersurile făcute în acest scop și diligentele depuse pentru recuperarea prejudiciilor.
Recurenta uas usținut, în esență, necesitatea efectuării unei expertize, pentru a nu fi preluate numai afirmațiile auditului intern. A susținut că prejudiciul inițial nu mai există, că bunurile recepționate sunt noi și corespunzătoare tehnic, iar valoarea nu a fost corect stabilită, la nivelul anului 1999, nu al anului 2006, ceea ce ar atrage diminuarea prejudiciului. S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin Decizia nr.1084/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr- a admis recursurile pârâților u și împotriva Sentinței Civile nr.154/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, a casat sentința și a trimis cauza la Tribunalul Timiș, spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, examinând recursurile, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel a constatat că sunt întemeiate și le-a admis. Astfel s-a reținut că stabilirea exactă a prejudiciului este un element esențial în cadrul răspunderii civile delictuale, iar lipsa acestui element echivalează cu necercetarea fondului pricini.
În cauza de față, prejudiciul nu este cu certitudine stabilit, și de verificat în această privință sunt actele de audit public intern, care evaluează bunurile în scopul înregistrării lor în contabilitate, valoarea putând diferi în funcție de scopul urmărit prin evaluare.
Prin urmare, apreciindu-se că se impune întocmirea unei lucrări de specialitate, care să stabilească în mod justificat valoarea certă a prejudiciului suferit, Curtea de Apel a făcut aplicarea prevederilor art.312 alin. V Cod procedură civilă, sentința fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 15.01.2008 dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
La data de 13.02.2008 reclamantul Teatrul Național " ", a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a învederat că nu înțelege să solicite efectuarea unei expertize contabile. Reclamantul a solicitat, de asemenea, admiterea în parte a încheierii nr.34/04.03.2004 a Completului din cadrul Camerei de Conturi T prin care se obligă în solidar pârâții u și la plata foloaselor nerealizate de instituția reclamantă, calculate sub forma dobânzii de referință a ce se v-a aplica asupra sumei de 242.000.000 lei - vechi și plata tot în solidar a sumei de 15.884.992 lei vechi cheltuieli de judecată, actualizată conform dobânzii de referință.
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, conform dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă și obiectul litigiului, instanța prin încheierea de ședință din 12.03.2008 a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză al cărui raport se află la filele 19 - 23 din dosar și a fost întocmit de expert contabil.
La acest raport a formulat obiecțiunii Teatrul Național " ", obiecțiunii ce au fost soluționate de către același expert prin răspunsul aflat la filele 47 - 48 din dosar.
La cererea Național " " prin încheierea de ședință din data de 18.06.2008 s-a dispus efectuarea în cauză a unei contraexpertize contabile, al cărui raport se află la filele 98 - 107 din dosar și a fost întocmit de către experții contabili, și.
Și la acest raport de contraexpertiză Teatrul Național " " Taf ormulat obiecțiunii ce au fost soluționate de către aceiași experți prin răspunsul aflat la filele 114 - 118 din dosar.
Prin sentința civilă nr.1098/23.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins încheierea nr.34/04.03.2004 pronunțată de Curtea de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior în dosar nr.5/2004, în contradictoriu cu TEATRUL NAȚIONAL " " T și cu pârâții și, având ca obiect Legea nr.94/1992.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.34/04.03.2004 Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 alin. 2 din Legea nr.94/1992, republicată în 2002, sesizat Tribunalul Timiș în vederea stabilirii răspunderii juridice față de pârâții și pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi în limita sumei totale de 480.352.445 lei ROL, comise în dauna Național " " T, constatate și consemnate în raportul de control intermediar nr.167/23.02.2004.
Din actul de control, privind verificarea contului anual de execuție și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2003, rezultat că, în cursul anului 1999, în baza nr.OUG171/1999, Teatrul Național " " Tab eneficiat de finanțări din fondul special în suma de 500.000 mii lei, în vederea efectuării de investiții pe categorii de bunuri, cererea de admitere la finanțarea investițiilor, s-a depus la Trezoreria T sub nr.1023/10.12.
În adresă au fost cuprinse 15 poziții din anexa 1-b a nr.OUG171/1999, respectiv pozițiile nr.1,2,3,4,5,6,7,8,16,17,18,1,9,209,21 și 22 în valoare totală de 387.000.013 lei ROL.
Organul de control a reținut că cererea de admitere la finanțare a investițiilor nr.1023/10.12.1999, și nr.539/16.12.1999, poarta semnăturile pârâților director și contabilului șef, iar plata către furnizorul, în suma de 387.000.013 lei ROL, a fost operată în extrasul de cont eliberat de Trezoreria Municipiului T, în data de 16.12.21999.
Deși în factura fiscală nr.-/9.12.1999 este consemnat faptul că marfa a fost expediată, între Teatrul Național " " și furnizorul " lmpex", s-a procedat la încheierea contractului de custodie nr.52/27.12.1999, adică după 11 zile de la data plații c/v bunurilor, a cărui durată a fost cuprinsă între 28.12.1999 și 28.01.2000.
La data contorului, din lista cuprinzând bunurile finanțate din fondul special redată în anexa 1 b, se înregistrează în patrimoniul Național ", pozițiile 4, 5, 6, 17, 18, 19, 20, adică: stație emisie recepție (4 ), profile 100W (2 ) aparat fum 200W (2buc), amplificator de putere de 600W (1 ), amplificator de putere 1000 " (1 ), boxe audio 600W/8 A(2 ), boxe audio 1200,/8 A (2 ), pentru diferența de bunuri cuprinse la pozițiile 1, 2, 3, 7, 8,16, 21 și 22, nelivrate, unitatea prejudiciata, s-a adresat Tribunalului Arad - secția comerciala de contencios administrativ, acțiune respinsă prin sentința civilă nr.571/13.06.2002, în dosar nr.1505/2001 pe motivul ca reclamanta nu a făcut dovada prezentării pentru a ridica bunurile și mai mult a refuzat primirea bunurilor, hotărâre rămasă irevocabila prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nr.571/2003.
În raport de cele prezentate, organul de control a stabilit ca prejudiciu este în suma total de 480.352.445 lei ROL, din care: 242.000.008 lei ROL, reprezentând valoarea bunurilor achitate la data de 16.12.1999 și neprimite până la data controlului, 15.884.992 lei ROL, taxa timbru judiciar achitată pentru acțiunea formulată la Tribunalul Arad, împotriva furnizorilor și 222.467.445 lei ROL, foloase nerealizate calculate cu dobânda practicată de, responsabilitatea fiind reținută în sarcina directorului adjunct și contabilului sef u.
Experții și contraexperții contabili prin rapoartele întocmite au stabilit că nu există înscrisuri care să susțină crearea unui prejudiciu material NAȚIONAL " ", întrucât Teatrul Național era proprietarul bunurilor încă de la data achitării acestora, respectiv 16.12.1999, ulterior acestea fiind lăsate pentru o lună în custodie la furnizor, care la expirarea termenului de custodie nu le-a livrat integral. În urma numeroaselor demersuri Teatrul Național s-a văzut nevoit să acționeze în instanță furnizorul și să formuleze plângerii penale împotriva reprezentantului legal al furnizorului, situație în care nu se poate dispune nici antrenarea răspunderii pârâților și u, în calitatea lor de foști angajații - director adjunct și respectiv contabilul șef.
Experții au concluzionat că în lipsa uni prejudiciu material nu se poate stabili nici eventuala valoare a acestuia, astfel că nu se poate pune nici problema imputării acestuia celor doi pârâții.
Astfel, experții au arătat că factura nr.-/09.12.1999 plătită prin P nr.539/16.12.1999 în valoare de 387.000.013 lei ROL are calitatea unui document care atestă transferul bunurilor la cumpărător și constituie în același timp un înscris ce face dovada unei tranzacții reale și nu un înscris care dovedește că nu a avut loc transferul de proprietate. Faptul că bunurile au intrat în proprietatea Național este susținut și prin actul de custodie semnat de părți, cu nr.52/27.12.1999, iar împrejurarea că livrarea bunurilor din custodie nu s-a efectuat la termenul prevăzut în actul nr.52/1999, în opinia experților nu constituie proba care să ateste lipsa în gestiune.
Cu privire la responsabilitatea pârâților, experții au arătat că rezultă preocuparea acestora ca furnizorul să predea bunurile în custodie, preocupare susținută de notificările furnizorului și acțiunile în instanță, acțiunii de pe urma cărora în final, prin sentința civilă nr.7406/2005 a Judecătoriei Timișoara și decizia civilă nr.15/2006 a Tribunalului Timiș, furnizorul este obligat să plătească NAȚIONAL " " T și suma de 15.884.992 lei ROL reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea, experții au arătat că cei doi pârâții și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, acționând conform prevederilor legale pentru primirea din custodie a bunurilor de la " " și că din actele studiate nu rezultă că TEATRUL NAȚIONAL " " nu a avut în planul de investiții asemenea achiziții sau că prin întârzierea primirii întregului lot de bunuri din custodie la termenul respectiv Teatrul Național ar fi realizat costuri suplimentare prin închirierea de asemenea bunuri sau nerealizarea activității care să genereze beneficiu nerealizat.
Pentru motivele arătate, având în vedere concluziile celor 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză, rapoarte ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre și din care a reieșit că nu există înscrisuri care să dovedească crearea unui prejudiciu material Național " ", instanța a constatat că în lipsa prejudiciului - element esențial în cadrul răspunderii civile delictuale nu se poate dispune nici antrenarea răspunderii pârâților și u, în calitatea lor de foști angajații - director adjunct și respectiv contabilul șef, astfel că instanța a respins, încheierea nr.34/04.03.2004 pronunțată de Curtea de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior în dosar nr.5/2004.
La data de 28 ianuarie 2009 reclamantul Teatrul Național " " T, a depus la dosarul cauzei cerere de completare a sentinței civile nr.1098/CA din 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, întrucât la termenul de judecată din 10.12.2008, când s-a dezbătut fondul cauzei, a solicitat ca pârâții să fie obligați și la plata cheltuielilor de judecată legate de contravaloarea contraexpertizei din acest dosar, iar instanța prin hotărârea menționată a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, motiv pentru care în temeiul art.2811și art.2813Cod procedură civilă. s-a solicitat admiterea cererii în acest sens.
Prin încheierea nr.1098/29.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1098/CA din 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, formulată de reclamantul Teatrul Național " "
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Potrivit art.281^2 Cod procedură civilă,Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Astfel instanța a constatat că în speță cheltuielile de judecată la care face referire reclamantul nu au fost solicitate pe parcursul judecății, iar în acest moment procesual, ele constituie un petit nou care nu poate fi soluționat pe calea completării dispozitivului hotărârii potrivit considerentelor de mai sus.
Având în vedere că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.281^2 Cod procedură civilă, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Curtea de Conturi a României și Teatrul Național " " T considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, Curtea de Conturi a României a arătat că această sentință a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele motive:
Un prim motiv de recurs constă în faptul că bunurile pentru care s-a efectuat plata sumei de 387.00.013 lei (ROL), fac obiectul facturii fiscale nr.-/09.12.1999, în care la rubrica expeditor figurează numele -, iar viza de control financiar preventiv a fost dată de doamna, contabil-șef la Național " ".
Pe baza acestei facturi s-a înregistrat intrarea mijloacelor fixe în gestiunea Național " "
Ulterior emiterii facturii, acordării vizei, plății sumei de 387.000.013 ROL și înregistrării bunurilor în gestiunea beneficiarului, între entitatea controlată și " " s-a încheiat contractul de custodie nr.52/27.12.1999. Obiectul contractului la reprezentat darea în custodie a bunurilor specificate în factura fiscală nr.-/09.12.1999.
În avizul de însoțire a mărfii nr.-/14.01.2000 figurează că s-au livrat, respectiv s-au primit de către Teatrul Național " ", bunuri în valoare de 65.503.771 lei. De asemenea, cu avizul de însoțire nr.-/21.03.2000 s-au primit bunuri în valoare de 100.000.003 lei, iar cu avizul de însoțire nr.-/10.10.2000 s-au primit bunuri în valoare de 18.852.460 lei.
Aceste produse nu au fost preluate în gestiune de persoanele cu atribuții în acest sens. Nota de recepție și constatare diferențe pentru aceste produse nu se găsește în arhiva instituției și nu a fost prezentată organului de control.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că prețurile avute în vedere la calcularea pagubei, respectiv a prejudiciului, au fost cele din factura nr.-/09.12.1999 și achitate cu ordinul de plată nr.539/16.12.1999.
În conformitate cu dispozițiile art.13 din Legea nr.82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Contabile armonizate cu Directiva 4, înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, iar dacă nu au preț de achiziție la preț de producție sau la valoarea justă, pentru alte intrări decât cele prin achiziție sau producție, după caz.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod procedură civilă, art.13 alin.(3) din nr.OG119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventive, art.13 din Legea nr.82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1, art.33 și art.35 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.2388/18.12.2005 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului.
Teatrul Național " " T prin recursul declarat a arătat că prima instanța a dat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii de natura pricini aplicabil fiind art.303 pct.7 Cod procedură civilă, că a interpretat greșit actul supus judecații schimbând înțelesul acestuia aplicabil fiind art.304 pct.8 Cod procedură civilă, că hotărârea a fost data cu aplicarea greșită a legii aplicabil fiind art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ce privește vinovăția recurenților, aceasta s-a stabilit de către instituțiile și organele competente în acest sens iar soluția dată de C de Conturi, în baza prevederilor Legii nr.94/92 (r) este pe deplin justă și nu eronată, astfel în Raportul de control intermediar nr.137/20.02.2004 pag. 1-9 al Curții de Conturi T au fost consemnate faptele care au condus la prejudicierea unității precum și persoanele - respectiv pârâții - responsabile pentru efectuarea de plații fără existența unor documente de recepție a bunurilor ce au făcut obiectul plații.
Faptul că ulterior bunurile au fost recepționate este în măsură să demonstreze că plățile făcute în 1999 au fost acoperite cu bunuri în 2007 dar asta nu înseamnă că instituția nu a fost prejudiciată prin faptul că în perioada respectivă dintre momentul plăți și cel al recepției bunurilor, instituția nu a beneficiat nici de bunurile respective și nici de sumele de bani plătite ca preț al bunurilor.
Acest aspect este cel prin care a fost prejudiciată instituția, fapt de care nu a ținut cont prima instanța.
Fapta ilicită care a cauzat prejudiciul a fost achitarea integrală a prețului unui bun, cu anticipație și lipsirea din contul unității a sumei de 24.200 lei pe perioada 16.12.1999 - 23.10.2006 și achitarea cheltuielilor de judecată de 1.588,50 lei.
Vinovăția a constat în neefectuarea de către pârâți a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau conform funcțiilor lor, respectiv de a urmăriri debitului creat, de a obține înapoierea viramentului sumelor achitate in avans ori recuperarea imediată a bunurilor ce nu s-au livrat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.308 Cod procedură civilă, art.998, 999 Cod civil, nr.OG118/1998, nr.OG119/1999, art.20 (3) din Legea Finanțelor Publice nr.72/96, Legea nr.94/1992
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului depus de către Teatrul Național " " T; menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.1098/CA pronunțată în data de 23.12.2008 de Tribunalul Timiș.
Pârâta a formulat de asemenea întâmpinare la recursurile declarate de Teatrul Național T și Curtea de Conturi a României solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Principale critici de recurs formulate de către Curtea de Conturi vizează faptul că mărfurile care au făcut obiectul controlului nu au fost preluate în gestiune de persoanele cu atribuții în acest sens, nota de recepție și constatare diferențe neregăsindu-se în arhiva instituției și nefiind prezentată organului de control. De asemenea, recurenta arată că prețurile avute în vedere la calcularea pagubei au fost cele menționate în factura nr.-/09.12.1999 și achitată că Ordinul de Plată nr.539/16.12.1999.
Curtea nu reține aceste susțineri, care de altfel nici nu vizează sentința civilă atacată, ci raporturile juridice deduse judecății, constituind de fapt aceleași apărări ca cele prezentate în fața primei instanțe.
Din analiza probelor administrate de prima instanță Curtea apreciază că aceasta a pronunțat o hotărâre temeinică și legală având în vedere că, așa cum au concluzionat cei 3 experți numiți în cauză bunurile achiziționate în cursul anului 1999 se regăsesc actualmente în patrimoniul Teatrul Național.
Este adevărat că aceste bunuri au fost inițial lăsate în custodia furnizorului însă această împrejurare nu atestă vinovăția pârâților și, cu atât mai mult cu cât aceștia s-au preocupat de preluarea efectivă a bunurilor, demersurile lor fiind finalizate prin pronunțarea Sentinței Civile nr.7406/2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara, irevocabilă prin Decizia Civilă nr.15/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, hotărâri prin care furnizorul a fost obligat să predea recuzita Național.
Cât privește recursul promovat de către reclamantul Teatrul Național " " T Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, nefiind imputabil pârâților faptul că furnizorul a refuzat predarea bunurilor și că în felul acesta instituția, deși a achitat în anul 1999 prețul recuzitelor achiziționate, nu a recuperat decât în cursul anului 2006 bunurile menționate.
Lipsa culpei pârâților, condiție esențială în atragerea răspunderii acestora, rezultă tocmai din demersurile judiciare efectuate în vederea preluării bunurilor, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către furnizor neputând fi asimilate cu neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ale pârâților.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiate recursurile formulate, Curtea le va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de Conturi a României și Teatrul Național împotriva sentinței civile nr.1098/23.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata în cuantum de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/10.12.09
TEHNORED:/10.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Răzvan Pătru, Rodica
