Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1604/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1604
Ședința publică din data de 06 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare -în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva Sentinței civile nr. 4304 pronunțate la data de 09 decembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații, JUDEȚEAN DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE M, având ca obiect litigii Curtea de Conturi.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
În urma deliberării se reține că prin sentința civilă nr.43043/9 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi M, formulată de pârâți și în consecință s-a respins sesizarea formulată de reclamantele Curtea de Conturi a României - B și Camera de Conturi M - B M, împotriva pârâților, și Muzeul Județean
Reclamantele au fost obligate să plătească pârâtului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea realizată prin Încheierea 58/30.06.2008 Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Mas olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților, și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 103.082 Ron, reprezentând pagubă creată instituției prin ridicarea de numerar din Trezorerie și neutilizarea lui în interesul instituției, precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 28.409 Ron (pct. 1 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților, și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 31.208 Ron reprezentând sume sustrase din casierie prin falsificarea registrului de casă și efectuarea de înregistrări eronate în evidența contabilă precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 5.765 Ron (pct. 2 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 2.327,56 Ron reprezentând pagubă creată acestei instituții prin ridicarea de sume din casierie și efectuarea de plăți fără documente justificative legal întocmite și aprobate precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 718 Ron (pct. 3 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 27.876,51 Ron reprezentând pagubă creată acestei instituții prin efectuarea de plăți cauzatoare de prejudicii către SC SRL B M și SC SRL B M, precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 7.586 Ron (pct. 4 și 5 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților, și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 30.016 Ron reprezentând pagubă creată acestei instituții prin efectuarea de plăți din caserie fără documente justificative, precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 4.743 Ron (pct. 6 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 93.404 Ron reprezentând pagubă creată acestei instituții prin efectuarea de plăți către SC SRL BMf ără documente justificative, precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 28.000 Ron (pct. 7 din raportul de control intermediar).
Obligarea pârâților și la plata în solidar către Muzeul Județean Mas umei de 2.261 Ron reprezentând pagubă creată acestei instituții prin plata dublă către SC SRL B Sprie, a facturii nr. -/07.12.2005, precum și la plata folosului nerealizat ce se va calcula de la data producerii pagubei până la data recuperării integrale a acesteia cu dobânda de refinanțare a BNR de la data pronunțării sentinței.
Până la data de 31.05.2008, folosul nerealizat calculat este de 512 Ron (pct. 8 din raportul de control intermediar).
Obligarea acelorași pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În sarcina pârâților s-a reținut:
- Sustragerea din bugetul instituției a sumei de 103.082 Ron prin ridicarea de numerar din Trezorerie, neutilizarea sumelor în interesul instituției, efectuarea de înregistrări contabile inexacte și însușirea sumelor;
- Sustragerea de sume din casierie prin falsificarea registrului de casă și efectuarea de înregistrări eronate în evidența contabilă (31.208 Ron);
- Ridicarea de sume din casierie și efectuarea de plăți fără documente justificative legal întocmite sau legal aprobate în valoare de 2.327,5 Ron;
- Efectuarea de plăți către SC SRL BM( 11.802,81 Ron) și SC SRL BM( 16.073,7 Ron) pentru achiziții de diverse produse plata acestora efectuându-se fără contraprestație;
- Efectuarea de plăți din casierie pentru achiziții și transport paie pentru învelit case, fără documente justificative legal întocmite și aprobate (30.016 Ron);
- Efectuarea de plăți, prin ordine și dispoziții de plată, fără documente justificative către SC SRL BM( 93.404 Ron);
- Efectuarea plății duble a facturii nr. -/7.12.2005 emisă de SC SRL B Sprie în sumă de 2.261 Ron reprezentând cherestea rășinoase.
În cauză Muzeul Județean M, în calitate de persoana prejudiciata a formulat cerere de intervenție în interes propriu și întâmpinare prin care arată că începând cu data de 1 octombrie 2006, Muzeul Județean M s- reorganizat în 3 instituții muzeale distincte, printre care și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Județean M nr. 80/19 septembrie 2006.
Ulterior, la toate cele trei instituții muzeale provenite din reorganizare, a fost numit câte un Director (prin hotărâre a Consiliului județean).
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, în prezenta cauză, s-a învederat instanței că:
Conform art. 109 Cod procedură civilă, calitatea procesuală pasivă este atribuită persoanei despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății;
Din Încheierea nr. 58/30.06.2008 a Camerei de Conturi M, cât și din Raportul de control intermediar ce stă la baza acesteia, rezultă că prin actul de sesizare al instanței se solicită antrenarea răspunderii solidare a persoanelor fizice cu atribuții de conducere a instituției, respectiv de organizare a contabilității și caseriei;
În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, în care se prevede expres: "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective";
Interesul Muzeului Județean de Istorie, în calitate de persoană juridică și instituție publică subordonată Consiliului Județean M este de a solicita, respectiv obține repararea prejudiciului cauzat, (după stabilirea concretă a acestuia, a faptelor și a persoanelor care la-u cauzat) motiv pentru care, se solicită a se considera că cererea de intervenție în interes propriu este fundamentată pe dispozițiile art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Pârâții și au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea sesizării ca neîntemeiată invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în formularea sesizării instanței și excepția lipsei de interes a reclamantelor de promovare a acțiunii.
În susținerea excepției s-a arătat că:
Părțile, obiectul și cauza sunt cele trei elemente specifice ale acțiunii civile. Pentru a putea fi parte în procesul civil, trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, care în același timp sunt și condiții de exercitare a acțiuni civile, respectiv: calitate procesuală, capacitate procesuală și interes.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului, în speță Camera de Conturi M și Curtea de Conturi a României, și cel care ar fi titular al dreptului afirmat ori a interesului legal ocrotit.
Așa după cum rezultă din cuprinsul încheierii, temeiul de drept invocat îl reprezintă art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 - republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 2 alin. 1 din OUG nr. 117/2003. Potrivit acestor texte de lege, "completul" pronunță încheieri prin care se dispune sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice.
Odată cu adoptarea legii de revizuire a Constituției au fost eliminate atribuțiile jurisdicționale din competența Curții de Conturi a României. În această idee, a fost adoptată OUG nr. 117/2003, care în art. 2 alin. 1, indicat ca și temei de drept pentru sesizarea și învestirea Tribunalului Maramureș cu judecarea prezentei cauze, se prevede că, doar "cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești".
Cum prezenta cauză nu s-a aflat pe rolul colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi M, la data intrării în vigoare a susamintitei ordonanțe de urgență, acest temei de drept invocat nu poate conferi calitate procesuală activă reclamantelor.
Pârâtul, prin reprezentant legal a achiesat la excepțiile invocate de celelalte pârâte susținându-le cu aceleași argumente.
Reclamanta Curtea de Conturi a României a exprimat un punct de vedere cu privire la excepția invocată în susținerea căruia au arătat că aceasta deține calitate procesuală activă conform art. 31 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României modificată și completată, "rapoartele asupra conturilor sunt examinate de complete formate din directorul direcției de control financiar, directorul adjunct, șeful de serviciu și un controlor financiar completul astfel format dispunând descărcarea e gestiune sau sesizarea instanței de judecată".
Asupra excepției invocate tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată și în consecință a fost admisă pentru următoarele considerente:
Sesizarea Curții de Conturi s-a realizat în baza legii 94/1992.
Însă acest act normativ a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, acestea vizând inclusiv procedura de soluționare a sesizărilor făcute de controlorii financiari.
Astfel în varianta Legii 94/1992 în vigoare în anul 2006 se arată în art. 31, invocat de către reclamante că:
"ART. 31
(1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de complete formate după cum urmează:
a) 3 consilieri de conturi din Secția de control financiar ulterior, pentru ordonatorii principali de credite ale căror bugete se aprobă prin lege;
b) directorul direcției de control financiar ulterior, directorul adjunct sau șeful de serviciu și un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat controlul, pentru ordonatorul de credite;
c) directorul, directorul adjunct al direcției de control financiar ulterior ai Camerei de Conturi a Municipiului B și un șef de serviciu.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunță încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii."
Aceste prevederi se coroborează cu cele din OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești care prevede ca:
"ART. 1
Până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare.
ART. 2
(1) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești astfel:
a) dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluționate de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ;
ART. 4
După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivitart. 2alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege."
Însă analizând care sunt competențele completelor din cadrul Curții de Conturi, se constată că între cele două acte normative există o divergență în sensul că Legea 94/1992 prevede că prin încheiere completele sesizează Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii, iar OUG 117/2003 prevede ca prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi este sesizată instanța de judecată.
Cele două acte normative au puteri normative diferite dintre acestea cea cu putere mai M fiind Legea 94/1992 aceasta având prioritate și sub aspectul aplicării sale în timp având în vedere că este ulterioară OUG 117/2003.
La data sesizării instanței varianta în vigoare a Legii 94/1992 era cea din 30.06.2006 care nu cuprindea în competențele completelor din cadrul Curții de Conturi și atribuția de a sesiza instanța de judecată ci doar de a sesiza Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi si doar pentru pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Prin urmare opinia exprimată de către reclamantă în notele depuse la dosar la fila 407 adaugă la lege, actul normativ nefăcând nicio referire la sesizarea instanței de judecată.
În sensul interpretării date mai sus vine și noua reglementare a legii 94/1992 dată prin modificările aduse prin Legea nr. 217/2008 ( care se aplică doar de la data intrării sale în vigoare ) care în art. 31 prevede că:
"(1) Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
(2) În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."
În acest context în noua formă a legii, Curtea de Conturi nu mai are, în mod explicit, atribuții de sesizare a instanței de judecată, aceasta fiind lăsată la latitudinea entității publice auditate.
Raportat la acestea s-a considerat că, în condițiile unor dispoziții contradictorii între actele normative în vigoare la data sesizării instanței, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că sesizarea instanței de judecată în perioada 2006-2008 nu mai este atributul Curții de Conturi și implicit a Camerelor de Conturi, așa după cum s-a clarificat prin modificările aduse prin Legea 217/2008.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și apărările pe fond invocate de către pârâți, apreciem că, raportat la soluția dată primei excepții, este de prisos a le mai analiza după cum prevede art. 137 Cod procedură civilă.
În termen legal, Curtea de Conturi a României a formulat recurs, criticând hotărârea atacată, atât asupra legalității cât și a temeiniciei.
In susținerea acesteia, s-a arătat că prima instanță a fost în eroare, atunci când a reținut în motivarea hotărârii că " la data de 30.06.2008 " legea nu cuprindea și atribuția completelor Curții de Conturi a României de a sesiza instanța de judecată. S-a subliniat că Legea nr.94/1992 a suferit mai multe modificări, atât cu privire la valorificarea activității de control financiar cât și în desfășurarea proceselor pe rol.
De asemenea, s-a mai arătat că OG nr.117/2003 nu a abrogat art.31 din Legea nr.94/1992, astfel completele de examinare a rapoartelor (și nicidecum completele de judecată așa cum greșit a fost interpretat), constituită la nivelul Curții de Conturi a României efectuau sesizarea instanțelor de drept comun, în vederea valorificării procesului de control financiar.
Cu privire la atribuția Curții de Conturi de a sesiza instanța de judecată, s-a susținut că valorificarea financiară prevăzută de Legea nr.217/2008, se aplică pentru viitor și nicidecum într-o speță înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș în luna iunie 2008.
S-a subliniat că disp.art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanței Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, (aprobată prin Legea nr.49/2004), nu au fost abrogate prin Legea nr.217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în camere de conturi județene pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Raportat la faptul că sesizarea instanței s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr.217/2008, Curtea de Conturi își justifică calitatea procesuală activă în litigiile ce au ca obiect valorificarea acțiunii de control financiar.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, prin întâmpinarea formulată (21), a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Pârâta intimată, a susținut lipsa calității pasive a recurentei (24), respectiv lipsa interesului acesteia, apreciind că nu sunt întrunite cerințele existenței interesului legal ocrotit.
Poziția procesuală a fost formulată în cauză și de către pârâtul intimat care a susținut legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pentru aceleași considerente ca și pârâta intimată.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul nu este întemeiat.
Curtea constată că prima instanță a tranșat litigiul în urma unei aprecieri corecte a normelor legale incidente.
Astfel, se reține că în forma inițială, Legea nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, recunoștea Curții de Conturi o serie de atribuții jurisdicționale, reglementate la art. 40-50, sesizarea în vederea exercitării acestor atribuții fiind recunoscută, potrivit art. 31 al.1 din același act normativ, completelor având componența acolo indicată.
Deși legea nr. 94/1992 a suferit o serie de modificări, la data sesizării instanței, respectiv în luna iunie 2006, erau în vigoare dispoziții prin care au fost menținute atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, sesizarea în vederea exercitării acestora fiind recunoscută acelorași complete.
Niciuna dintre variantele Legii nr. 92/1994, nu a cuprins, pentru perioada 1994 - iunie 1996, vreo dispoziție legală care să permită completelor specializate, prevăzute de art. 31 al.1 al actului normativ menționat, să sesizeze instanța de judecată.
Aceeași poziție a avut-o legiuitorul ți ulterior lunii iunie 1996, în sensul că, deși Legea nr. 94/1992 a suferit o nouă modificare prin Legea nr. 217/24.08.2008, nu a recunoscut în activitatea de valorificare a rapoartelor de audit, posibilitatea de a sesiza în mod direct instanța de judecată, stabilindu-se la alineat 3 al art. 31 că "n situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate." Prin aceeași lege modificatoare au fost abrogate dispozițiile art. 40-50 referitoare la activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi.
În ceea ce privește OUG 117/2003, se constată că prin acest act normativ se recunoaște posibilitatea de sesizare a instanței de judecată de către procurorul financiar, de către completele din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Se apreciază că în mod corect prima instanță, în condițiile în care între cele două acte normative există contrarietate, a dat valență dispozițiilor Legii nr.92/1994, aceasta din urmă, datorită naturii ei de lege organică, având o forță juridică superioară celei a ordonanței de urgență menționate.
De altfel, atât înainte, cât și după revizuirea Constituției, la articolul 140 al. 1 s-a statuat că "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate."
Or, prin prisma faptului că legea fundamentală prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializateîn condițiile legii organice, iar legea organică este Legea nr. 1994/1992, se apreciază că doar prin raportare la acest act normativ trebuie analizată calitatea procesuală activă în cauza dedusă judecății.
Într-adevăr prin OUG 117/2003 s-a stabilit preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, însă se apreciază că această ordonanță nu poate fi asimilată unei modificări a Legii nr. 1994/1992, aceasta întrucât un act normativ nu poate fi modificat decât printr-un act normativ având aceeași forță probantă.
Constatând așadar că în cauza dedusă judecății incidente sunt dispozițiile Legii nr. 1994/1992, respectiv reținând faptul că potrivit dispozițiilor acestui act normativ, nu este recunoscută posibilitatea de sesizare a instanței de judecată de către Curtea de Conturi, instanța reține că în mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active cu privire la aceasta.
Referitor la susținerile recurentei, conform cărora soluția primei instanțe s-ar întemeia pe dispozițiile Legii nr. 1994/1992 modificate prin Legea nr.217/2008, deși această modificare este ulterioară sesizării Tribunalului, Curtea apreciază că acestea nu pot fi primite, raportat la faptul că prima instanță a făcut doar referire la dispozițiile modificate, în fundamentarea soluției având în vedere exclusiv dispozițiile în vigoare la data sesizării, respectiv forma actului normativ din iunie 2006.
Față de lipsa calității procesuale active a reclamantei, și având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, cererea de intervenție în interes propriu formulată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie(370 dosar fond), nu putea fi examinată.
Având în vedere considerentel expuse, și constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.4304 din 9.12.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.DG/MR
07.05.09/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Daniela Griga
